Porunca a doua din Decalog si arta sacra

Porunca a doua din Decalog si arta sacra

Porunca a doua: “Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor cari sint sus in ceruri, sau jos pe pamint, sau in apele mai de jos de cit pamintul.
Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sint un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pina la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc, si Ma indur pina la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.” Exodul (Iesirea) 20:4-6

Porunca a doua – semnificatie, implicatii

Porunca a doua opreste inchinarea la adevaratul Dumnezeu prin chipuri sau asemanari. Multe natiuni pagâne sustineau ca chipurile lor erau numai preinchipuiri sau simboluri prin care era adorata zeitatea, dar Dumnezeu a declarat o astfel de inchinare ca fiind pacat. Incercarea de a-L reprezenta pe Cel Vesnic prin obiecte materiale coboara conceptia omului cu privire la Dumnezeu. Mintea fiind indepartata de la perfectiunea cea fara margini a lui Dumnezeu ar fi atrasa mai degraba spre creatura decât spre Creator. si, in masura in care conceptia lui cu privire la Dumnezeu s-ar cobori, omul ar decadea.”{PP 306.1}

“Nimeni nu ar trebui sa foloseasca puterea imaginatiei pentru a se inchina la ceva ce coboara pe Dumnezeu in mintea lor si Il asociaza cu lucruri obisnuite. Cei care se inchina lui Dumnezeu trebuie sa o faca in duh si in adevar. Ei trebuie sa manifeste credinta vie. Inchinarea lor nu va fi atunci controlata de imaginatie ci de credinta adevarata.”{4BC 1145.7}

O intelegere ingusta, gresita a poruncii a doua ii conduce pe unii oameni sa dispretuiasca orice fel de arta: pictura, sculptura, indiferent de tematica abordata, socotind ca porunca a doua nu permite nici un fel de angajare in asemenea productii. Altii aplica aceasta si la realizarea de fotografii, pentru ca si ele sunt o realizare a unui chip. Porunca a doua insa condamna realizarea unor lucruri cu scopul de a te inchina lor. Incrimineaza de asemenea coborarea notiunii de Dumnezeu la lucruri materiale, asemanarea lui cu ceea ce vedem in jurul nostru.

Teama de a folosi reprezentari grafice nu e justificata de faptul ca unii oameni pot fi ispititi sa se inchine deoarece sunt obisnuiti cu ideea de icoane (in cazul Europei de exemplu). Urmand aceeasi logica, un african care a fost animist (inchinator la plante, animale, pietre etc) ar trebui sa umble legat la ochi pentru ca tot ce este in jur ar putea fi o ispita pentru el sa se inchine.

In pasajele inspirate de mai jos se poate lectura o varietate de sfaturi pe tema imaginilor, picturilor, desenelor care sunt folosite pentru raspandirea adevarului. Sunt corectate conceptii gresite si sunt oferite sfaturi pentru cei care doresc sa foloseasca ilustratii grafice.

Porunca a doua si folosirea reprezentarilor grafice pentru raspandirea adevarului:

“Cam in acelasi timp au sosit la Praga doi straini din Anglia, oameni de cultura, care primisera lumina si venisera sa o raspândeasca in aceasta tara indepartata. Daca ar fi inceput cu un atac deschis impotriva suprematiei papei, ar fi fost repede adusi la tacere de catre autoritati; dar, nevoind sa renunte la planul lor, au folosit alte mijloace. Fiind totodata pictori si predicatori, si-au folosit talentul. intr-un loc deschis publicului, au expus doua picturi.

Una reprezenta intrarea lui Isus in Ierusalim, „blând si calare pe un asin” (Matei 21, 5), urmat fiind de ucenici imbracati in vesminte prafuite de calatorie si cu picioarele goale. Tabloul al doilea reprezenta o procesiune pontificala, papa fiind invesmântat in hainele lui bogate, purtând intreita sa coroana, calare pe un cal stralucitor impodobit, precedat de trompetisti si urmat de cardinali si prelati in vesminte stralucitoare.

Aceasta a fost o predica ce a atras atentia tuturor claselor de oameni. Multimile veneau sa priveasca picturile. Nu era unul care sa nu priceapa morala si multi au fost profund impresionati de contrastul dintre blândetea si umilinta lui Hristos Domnul si mândria si aroganta papei, pretinsul Lui slujitor. S-a produs o mare tulburare in Praga, iar cei doi straini, dupa o scurta vreme, au socotit necesar, pentru siguranta lor, sa plece. Dar lectia pe care ei o oferisera n-a fost uitata. Tablourile au facut o impresie profunda si asupra mintii lui Huss si l-au condus la un studiu mai atent al Bibliei si al scrierilor lui Wycliffe. Cu toate ca nu era pregatit inca sa primeasca toate reformele sustinute de Wycliffe, a vazut totusi mai clar caracterul adevarat al papalitatii si cu o inflacarare tot mai mare a denuntat mândria, ambitia si coruptia ierarhiei papale.”{TV 99-100}

Chiar intr-un mediu catolic cum era cel din Praga, oamenii nu au inceput sa se inchine la tabloul in care era reprezentat Domnul Iisus, realizat de cei doi pictori protestanti. Oamenii au fost ajutati sa inteleaga mai clar decaderea bisericii romano-catolice si a conducatorilor ei, iar Huss a fost condus spre cercetarea serioasa a Bibliei.

„Copii care sunt inzestrati cu talent si placere pentru muzica pot primi impresii care sa dureze toata viata, prin folosirea cu judecata a sensibilitatii ca mijloc pentru instruire religioasa. Ei pot fi invatati ca daca nu sunt in armonie cu Dumnezeu, starea lor e ca un dezacord in armonia divina a creatiei, ca un instrument dezacordat, care scoate sunete false ce-I produce durere lui Dumnezeu in mai mare masura decat o fac notele lipsite de armonie pentru urechea lor muzicala.

Multi pot fi cel mai bine castigati prin folosirea de imagini sacre, scene care ilustreaza viata si misiunea lui Hristos. Prin aceste mijloace pot fi imprimate puternic in mintea lor adevaruri care nu se vor sterge niciodata. Biserica Romano-Catolica intelege acest lucru si face apel la simturile oamenilor prin forta de a impresiona a sculpturii si picturii. In timp ce nu aprobam inchinarea la imagini, care este condamnata in legea lui Dumnezeu, credem ca este bine sa folosim atractia pe care o au tinerii pentru ilustratii, pentru a imprima in mintea lor adevaruri morale pretioase, sa legam evanghelia de inimile lor prin scene frumoase care ilustreaza marile principii morale ale Bibliei. La fel a ilustrat si Mantuitorul nostru lectiile sale sfinte prin imagini care se gaseau in creatiunea lui Dumnezeu.” {ST December 20, 1877, Art. B, par. 6,7}

Porunca a doua si ilustratiile folosite in carti si reviste religioase

In pasajele de mai jos se poate vedea condamnarea excesului de ilustratii, cheltuirea de sume mari pentru imagini, folosirea unor reprezentari grafice stangace sau care deformeaza adevarul, sau a celor care ilustreaza in culori vii inchinarea pagana sau scene ale executiilor credinciosilor. Ilustratiile realizate cu profesionalism si folosite in cantitati moderate pentru a ajuta la intelegerea adevarului sunt incurajate si nu contravin poruncii a doua din Decalog.

„Domnul doreste ca poporul sau sa actioneze in mod inteligent. Ei nu trebuie sa faca mari cheltuieli; cu toate acestea lucrurile trebuie facute cu randuiala. Copertile cartilor trebuie sa fie de buna calitate si durabile, ca de altfel si legatul lor. Sa cautam sa facem asta intotdeauna. Dar de asemenea trebuie sa se aiba in vedere si ilustrarea acestor carti, fara a se investi prea multi bani in aceasta privinta. O ilustratie isi atinge scopul atunci cand reuseste sa atraga atentia asupra cartii pe care o ilustreaza. Daca insa atentia este indreptata mai mult spre ilustratia in sine, atunci ea si-a depasit scopul.” — Scrisoarea 75, 1900.{SE 167.1}

Desenele care vor reprezenta scene din Biblie trebuie sa fie de buna calitate. Adevarata cunoastere a lucrurilor de orice fel inseamna putere si superioritate. Atunci cand prin eforturi dureroase avansam pas cu pas pe scara progresului uman, trebuie sa ne fixam privirea asupra Aceluia care se afla la capatul scarii. Cunostinta pe care ne-o ofera Dumnezeu nu diminueaza perceperea lucrurilor sfinte. Mintea trebuie sa se concentreze asupra Slavei lui Dumnezeu si nu asupra acestor reprezentari pamantesti de mica valoare, care imprima in minte scene ce creeaza o impresie falsa despre Hristos si lucrurile ceresti. O ilustrare corespunzatoare a adevarurilor biblice cere un talent superior. Aceste ilustratii de slaba calitate batjocoresc lectiile sfinte ale Bibliei. Dumnezeu sa ne ajute sa nu facem pe plac lui Satana prin coborarea standardelor adevarului vesnic folosind ilustratii de care vor rade barbatii, femeile si copiii.” — Manuscris 23, 1896. {SE 167.2}

„M-am intristat din cauza multor lucruri care mi-au fost spuse. Eu am prezentat in scris unele lucruri cu privire la ilustrare, in special in legatura cu cartile noastre. Cu siguranta ca nu s-a procedat bine atunci cand s-a investit atat de mult in aceasta privinta. Nu pentru poze ar trebui sa ne straduim noi atat pentru ca lumea are nevoie de adevar, de esenta lucrurilor. Ilustrarea excesiva a unei carti e ispita foarte mare pentru a cheltui bani astfel ca exact aceia care ar avea nevoie de carte nu o pot cumpara din cauza pretului ridicat.

Nu cedati puternicei ispite care va forteaza sa publicati carti implicand o mare suma de bani. Domnul nu va fi cu voi in aceasta activitate. Miile de dolari care se investesc in ilustrarea unor carti pot fi folositi pentru editarea unor carti mai ieftine. Cand pastorii participa la intalnirile in corturi ei ar trebui sa aiba posibilitatea de a vinde aceste carti la un pret cat mai mic posibil. Din banii obtinuti, dupa ce s-a acoperit costurile publicarii, pot fi cumparate altele care sa fie date credinciosilor care nu si le pot permite sau necredinciosilor care pot afla astfel adevarul.

Timpul este prea inaintat, mult prea inaintat pentru ca vanzarea unei carti sa depinda de copertile ei scumpe sau de prea multele ilustratiile cuprinse in ea. Cartile de care poporul are nevoie ar trebui publicate fara prea multa pompa. Prin economisirea miilor de dolari folositi de obicei pentru ilustratii, pretul cartilor va scadea si le va face accesibile pentru multi. Domnul nu a inspirat acest entuziasm care a determinat intr-o anumita masura departarea de simplitatea credintei care ar trebui sa-i caracterizeze pe Adventistii de Ziua a saptea ca o generatie aleasa, un popor ciudat zelos pentru fapte bune. Cei care au influentat destul de mult luarea deciziilor in ceea ce priveste ilustratiile au fost colportorii si artistii.

Am fost foarte surprinsa cand am vazut costul crescand al ilustrarii cartilor.” — Scrisoarea 133, 1899.{SE 168,169}

„Mi s-a aratat ca afluenta de ilustratii folosite pentru periodicele si cartile noastre creste din ce in ce mai mult in virtutea unei ambitii nesfinte; de asemenea creste in mod alarmant pericolul rivalitatii. Cartile pe care noi le vindem lumii costa prea mult. Extravaganta ilustratiilor costa prea mult timp si bani si creeaza necazuri care pot si ar trebui evitate. Domnul vrea ca noi sa urmarim numai slava Sa. Mandria cauzata de atat de multe ilustratii nu este dupa voia lui Dumnezeu. Acesta este pulsul lumii, care bate insa tare si in inimile poporului lui Dumnezeu din timpul acesta.

Trebuie sa facem economie in fiecare domeniu de activitate, evitand toate costurile nenecesare. Dumnezeu pune la incercare pe poporul sau.

Trebuie deschise multe misiuni in campuri noi. Se vor ridica oameni pe care Dumnezeu i-a ales si vor sta in locul in care au fost pusi pentru a striga mesajul de incercare pentru timpul acesta. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa ajunga la oameni, asa ca trambitele trebuie sa sune in mod deslusit. Este un mesaj de o importanta vitala iar pazitorii care stau pe zidurile Sionului trebuie sa-l strige foarte clar.” — Scrisoarea 147, 1899.{SE 169,170}

„Se vede in mijlocul poporului tendinta de a pune accent pe infatisarea exterioara, cu scopul de a ajunge la necredinciosi; dar aceasta infatisare nu va realiza nicicum binele pe care il prezinta. Cartile noastre sunt pline de ilustratii care costa si din cauza aceasta sunt prea scumpe atat pentru a le da pe gratis cat si pentru a fi cumparate de cei care au nevoie de ele. S-a abuzat prea mult de ilustratii. Banii care se cheltuiesc in plus pentru coperta cartii si pentru ilustratiile dinauntru nu vor converti pe nimeni la adevarurile prezentate in carte. Dumnezeu nu doreste ca atata spatiu sa fie ocupat de imagini. Uneori s-a intarziat publicarea unei carti pentru ca s-a asteptat dupa ilustratii — asteptare care nu a fost prea profitabila si care a impiedicat ajungerea adevarului la oamenii care trebuie sa-l aiba.

Cartile noastre trebuie pregatite cu gust, exact asa cum trebuie pregatite toate cartile; dar casele noastra de editura gresesc atunci cand se departeaza de simplitate.

Uneori nu s-au evaluat costurile editarii cartilor care contin adevaruri pretioase. Ei nu au luat in calcul faptul ca ilustratiile care au fost incluse sub pretextul maririi vanzarilor ar putea consuma resursele financiare, limitand astfel posibilitatea desfasurarii altor activitati de care este neaparata nevoie. Influenta acestei activitati asupra lumii si bisericii trebuie examinata indeaproape.” — Scrisoarea 133, 1899.{SE 170,171}

„Noi ar trebui sa cercetam problema supra-ilustrarii cartilor noastre. Oare ilustratiile despre lucrurile ceresti nu afecteaza in mod negativ felul in care noi ii percepem pe ingeri, pe Hristos sau alte realitati spirituale? Multe dintre ilustratiile facute nu respecta adevarul. Oare nu se va da curs falsitatii prin intermediul acestor ilustratii departate de adevar? Noi vrem ca toate reprezentarile noastre despre Isus Hristos sa fie adevarate. Multe dintre ilustratiile care umplu cartile si publicatiile noastre sunt foarte prost facute si prezinta oamenilor o perspectiva falsa. — Scrisoarea 145, 1899.{SE 171.2}

Nu includeti in carti ilustratii despre auto-da-fe [Auto-da-fe inseamnna in limba spaniola act de credinta si desemneaza executiile publice ale ereticilor (de obicei prin ardere pe rug) ca marturisire de credinta a bisericii catolice (n. tr.)], imagini despre persecutiile si executiile catolice. Este de ajuns ca citim despre ele; nu mai este nevoie sa le mai prezentam si in modul acesta detaliat.” — Scrisoarea 28a, 1897.{SE 172.2}

„Ma ingrijoreaza felul in care au fost folosite ilustratiile in publicatiile noastre. Se pare ca unele ziare au tendinta de a le include fara discernamant. Unele desene sunt facute foarte prost si nu ilustreaza eficient adevarurile prezentate. Sper ca publicatiile noastre nu vor deveni reviste cu benzi desenate. Eu nu vreau sa condamn folosirea ilustratiilor in sine, numai ca ele ar trebui sa fie mai putine si doar acelea care sunt foarte bune ar trebui incluse. Nu am nimic de obiectat daca alegeti sa includeti mai putine ilustratii dar care sa fie de calitate. Alegeti calitatea si nu cantitatea!” — Scrisoarea 28a, 1897.{SE 172.3}

“Noi am depus eforturi foarte mari pentru a indrepta mintea oamenilor din Oackland pe calea cea buna. Uneori ei au fost mustrati aspru pentru ca la inceput s-au luat dupa pofte, departandu-se de comportamentul corect aprobat de Cer. Dar ce putem spune atunci cand periodicele noastre aduc atatea laude unor oameni care nu-L slavesc pe Dumnezeu prin viata si caracterul lor? Credeti voi ca astfel de model ii vor face pe tinerii nostri sa umble pe calea cea ingusta a sfinteniei?

Nu pot sa-mi dau seama cum o astfel de reprezentare, sau aceea pe care am vazut-o de curand pe paginile reviste Review and Herald — poza unui altar pagan — pot servi cresterii spirituale a poporului nostru.

Imi doresc cu ardoare ca fiecare cuvant publicat pe paginile noastre sa reflecte lumina care sa strapunga intunericul adanc al Satanei. Revistele noastre ar trebui sa prezinte experiente incurajatoare prin care se vor vedea felul plin de dragoste si bunatate in care Dumnezeu relationeaza cu oamenii. Aceasta ii va intari si incuraja. Neteziti cararile pentru ca cei slabi sa nu cada de pe ea. Prezentati-le mereu avertizarea adevarului pentru ca sfarsitul este aproape. Trebuie sa strigam cu glas tare fara sa obosim. Unii nu vor lua seama dar altii se vor pocai si vor fi salvati…

Adevarul trebuie sa ramana mereu in fata oamenilor. Ridicati mereu standardele puritatii, curateniei si sfintirii.

Nu stiu pana unde veti ajunge daca veti continua sa publica astfel de articole si astfel de ilustratii. Revista va avea o eficienta mai mare daca veti dedica mai putin spatiu ilustratiilor.

Mi s-a spus sa va avertizez ca ii puteti face o mare publicitate lui Satana. Veti vorbi de uluitoarea lui inteligenta si putere, fermecandu-i cu acest subiect pe aceia care citesc revista Signs of Times. Dar stim ca acest lucru nu este corect.

Vreau sa va prezint aceste lucruri cat mai curand posibil asa ca nu voi pierde timpul cu amanuntele. Mi s-a spus sa va informez ca l-ati dezonorat pe Dumnezeu. Nu ati intentionat sa faceti acest lucru dar l-ati facut.” — Scrisoarea 106, 1902.{SE 173-176}

“Porunca a doua interzice inchinarea la imagini; dar Dumnezeu Insusi a folosit imagini si simboluri pentru a prezenta profetilor Sai lectii pe care ei urmau sa le predea oamenilor, si care puteau fi astfel mai usor intelesedecat daca ar fi fost oferite prin alte mijloace. El a facut apel la intelegerea prin simtul vederii. Istoria profetica le-a fost prezentata lui Daniel si Ioan in simboluri iar acestea urmau sa fie reprezentate in mod deslusit pe table, pentru ca cel care citeste sa inteleaga.

Este adevarat ca prea multi bani se cheltuiesc pentru tablouri; nu putine sunt mijloacele care ar trebui sa vina in casa visteriei lui Dumnezeu ajung de fapt la pictori. Dar raul care va rezulta in dreptul bisericii datorita comportamentului acestor extremisti este mai mare decat raul pe care ei incearca sa il indrepte. Este dificil uneori sa precizezi unde este granita, unde realizarea de tablouri devine pacat. Dar cei care Il iubesc pe Dumnezeu si doresc din toata inima lor sa tina poruncile Lui vor fi calauziti de El. Dumnezeu nu vrea ca alti oameni sa fie constiinta pentru ei. Cei care accepta toate ideile si impresiile unor minti dezechilibrate vor deveni confuzi, dezorientati. Este obiectivul lui Satana sa distraga atentia de la mesajul celui de-al treilea inger spre subiecte minore, pentru ca minti si inimi care ar trebui sa creasca in harul si cunoasterea adevarului, sa fie pipernicite si anemice, pentru ca Dumnezeu sa nu poata fi proslavit in ei.” —Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 211, 212.{2SM 320.1}

Fotografiile, tablourile cu cei dragi si porunca a doua din Decalog

Se poate observa din pasajele de mai jos ca nu e condamnata realizarea de fotografii ci excesul, cantitatile mari de fotografii (pe suport de hartie) care implica si cheltuirea de sume mari.

„Mi s-a dat lumina ca a cheltui atat de multi bani pentru realizarea de fotografii este un gen de idolatrie. In felul acesta sunt risipite mijloace care ar trebui folosite mai degraba in efort misionar decat in producerea de fotografii care nu sunt esentiale.” {15MR 115.3}

„Dunham mi-a dat vreo doisprezece din aceste fotografii cu tine. Sa ti le trimit? Ce parere ai despre ele? Eu i-am spus [fotografului] ca nu imi plac? Nu arata natural, dar le poti folosi. Daca le vrei, da-mi de stire.” —Letter 21, 1876, p. 2. (Catre James White,5 Mai 1876.){8MR 77.3}

“Prima mare porunca este: “Sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau cu toata inima ta, si cu tot sufletul tau, si cu toata mintea ta.” (Matei 22:37.) Prin aceasta nu este ingaduita nici o separare a afectiunilor de Dumnezeu. In 1 Ioan 2:15-17 citim: “Nu iubiti lumea, nici lucrurile care sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Pentru ca tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume. Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane un veac.” Acum, daca tablourile facute au o tendinta de a desparti afectiunile de Dumnezeu si li se aduce inchinare in locul lui Dumnezeu, atunci ele sunt idoli. Cei care pretind ca sunt urmasi ai lui Iisus Hristos au ridicat aceste lucruri mai presus de Dumnezeu si si-au oferit afectiunea acestora? Iubirea lor pentru bogatii a umplut locul pe care ar trebui sa-l ocupe in inimile lor Iisus? {8MR 78.3}

Cei care au ars toate tablourile cu prietenii lor si de orice alt fel pe care le-au avut, au ajuns ei la un nivel mai inalt de consacrare datorita acestui act si arata ei asta prin cuvinte, comportament si printr-un suflet innobilat, inaltat, si o minte interesata de cele ceresti? Este experienta lor mai bogata decat inainte? Se roaga ei mai mult, si cred ei cu mai multa credinta dupa ce au adus aceasta jerfta mistuita de foc? Au urcat ei pe munte? A fost aprins focul sfant in inimile lor, dandu-le un zel nou si o mai mare devotiune fata de Dumnezeu si fata de lucrarea Lui decat inainte? A atins un carbune aprins de pe altarul jertfei inimile si buzele lor? Prin roadele lor puteti descrie caracterul lucrarii lor.” —Manuscript 50, 1886, 3, 4. (“Despre economie,” iulie, 1886.){8MR 79.1}

„Este o chestiune dificila pentru barbati si femei sa traseze linia in problema tablourilor. Unii s-au ridicat impotriva imaginilor, sculpturilor si a tablourilor de orice fel. Ei spun ca toate trebuie arse, afirmand ca realizarea de imagini este interzisa de porunca a doua si ca acestea ar fi niste idoli.

Un idol este orice lucru pe care oamenii il iubesc si se incred in el in loc sa Il iubeasca si sa se increada in Domnul ca Facator al lor. Orice lucru pamantesc pe care oamenii il doresc si in care se incred ca avand putere sa ii ajute si sa le faca bine, ii conduce departe de Dumnezeu si este pentru ei un idol. Orice lucru care iti fura afectiunea, care ia din suflet dragostea suprema pentru Dumnezeu, sau se interpune pentru a impiedica increderea nelimitata in Dumnezeu, se transforma intr-un idol in templul sufletului.” {8MR 78.2}


2 thoughts on “Porunca a doua din Decalog si arta sacra

  1. Este o contrafacere. Porunca nu opreste doar inchinarea, ci si facerea. incepe foarte clar. ,,Sa nu-ti faci…”, dar de ce sa nu-ti faci, ce rau in a-ti face ceva, mai ales daca scopul tau nu e de a te inchina ci doar educativ. Multi cred ca au cazut in aceasta capcana si inca mai sunt multi care dau tarcoale pe langa capcana. In incercarea lor de a-si proteja operele, artistii au recurs la tot felul de motivatii care mai de care mai credibile. In paralel cu ei au mers si iubitorii de frumos, iar impreuna cu ei a mers si merge mai departe Satana.
    Personal am incercat si eu fiind ispitit de a da unele explicatii la ceea ce a facut si face Dumnezeu. Am constatat insa ca eu nu am cunostintele necesare si nici la sfatul Lui Dumnezeu nu am fost. Nu sunt un ignorant, dar cred ca ceea ce a zis Dumnezeu este adevar. Cred si cercetez, dar nu am ce sa cercetez atunci cand El spune : Sa nu-ti faci, Sa nu ai, Sa nu mergi… . Pentru mine e foarte clar nu am ce sa cercetez. In porunca a patra, singura de altfel, Dumnezeu da o explicatie,,Caci in sase zile ……” in rest nu ne da o explicatie, ne cere insa sa le respectam. De ce? Stie El mai bine de ce. Dupa umila mea parere, care nu sustin ca e un etalon, problema pentru timpurile noastre si cele viitoare in special nu este inchinarea si slujirea, pentru ca marea majoritate a oamenilor se inchina si slujesc in diverse forme, problema va fi legata de contrafacere. Marea majoritate a oamenilor asociaza imaginea Mantuitorului cu imaginea artistilor reprezentata fie sub forma unor statui, fie a unor tablouri. Unii accepta statuile si resping tabluorile, altii accepta tablourile si resping statuile, nestiind de fapt ca se gasesc in aceiasi situatie, mai grav insa este de cei ce nu accepta nici statuile nici tablourile in serviciul de inchinare, dar le fac gratuit publicitate. Toti suntem obisnuiti de mici copii cu diverse chipuri: vedem chipul mamei, chipul tatalui, chipul fratilor si surorilor si al apropiatiilor. crestem odata cu toti cei din jurul nostru, mai tarziu ne vin in mintea noastra imagini cu chipuri vechi ale persoanei pe care o avem la prezent in fata ochilor nostri. Unele nu mai seamana cu cele prezente, altele pastreaza anumite trasaturi, iar altele parca sunt identice. Se pare ca am scris destul ca sa ma fac inteles. Cred ca satana va lua chipul si asemanarea Lui Hristos inainte de venirea Sa. Dar care chip? Care asemanare? Nu cumva chipul si asemanrea cu care fiecare e familiarizat. Mergi cu un asfel de chip pe strada si intreba pe trecatori:,,,cine este acesta ? veti fi surprins sau nu, dar cele mai multe raspunsuri vor fi asociate cu persoana Domnului Hristos. In concluzia mea, toti cei ce promoveaza si sunt de acord cu asocierea imaginilor fie si cu caracter educativ fac o greseala. Acum inca e timp de corectare, daca nu va corectati nu faceti alceva decat sa raspanditi imaginile in mintile oamenilor pentru ca in ziua contrafacerii ei (oamenii) sa asocieze aceste imagini din mintile lor si sa se inchine si sa slujeasca fara sa isi dea seama amagitorului si inselatorului adica diavolului. Domnul Isus sa ne dea intelepciune sa discernem adevarul de minciuna, si sa ramanem la ce este scris ,,,,,Sa nu-ti faci….. De ce? Pentru ca asa a zis Dumnezeu. ln incheiere va indemn sa meditati la un indemn a lui Moise in cartea Deutronom cap4 tot capitolul e foarte important in special vers 2, 12,15,16,23,29,…….

    • V-am publicat punctul de vedere desi nu-l impartasim. Pozitia pe care ati adoptat-o nu este in armonie cu sfaturile primite prin Spiritul Profetic. Va respectam insa opinia si incurajam pe fiecare sa-si formeze convingeri personale ancorate in revelatia divina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.