Biserica, sinagoga Satanei si excomunicarea sfintilor

Din capul locului facem precizarea ca prin termenul sfinti nu ne referim la oameni desavarsiti, la oameni care nu mai au nevoie de pocainta, la oameni care nu mai gresesc. Termenul ii desemneaza pe cei care au declarat razboi firii pamantesti, pacatului si diavolului. Se refera la persoane care “au rupt-o cu paganatatea si cu poftele lumesti” (Tit 2:12) si care doresc sa traiasca asa cum a trait Iisus (1 Ioan 2:6). Termenul nu se refera insa la cei care isi asuma numele de crestini si chiar pocaiti, dar care se complac in pacate, apara apostazia din casele lor, din biserici si a liderilor gresiti, si adesea persecuta pe cei care adreseaza indemnuri la pocainta.

(pentru a descarca intregul articol in varianta cu diacritice, folositi linkul urmator: Excomunicarea Sfintilor)

Persecutarea oamenilor credinciosi. Dati afara din sinagoga.

Evrei 11:36-38 “Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de cari lumea nu era vrednica-au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului.”

Ioan 16:2,3 “Au sa va dea afara din sinagogi: ba inca, va veni vremea cand, oricine va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu.si se vor purta astfel cu voi, pentruca n’au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine.”

Ioan 9:34 “„Tu esti nascut cu totul in pacat”, i-au raspuns ei, „si vrei sa ne inveti pe noi?” si l-au dat afara.” [afara din sinagoga, nu doar afara din incaperea unde a fost judecat] “Intr-o maniera aspra ei l-au dat afara din sinagoga. Oaia a fost data afara din turma pentru ca a fost o marturie vie a puterii lui Hristos. Multi ale caror nume au fost scrise in cartea vietii au fost dati afara din biserica. Lupi imbracati in haine de oaie au fost gata sa dea afara si sa distruga pe cineva care era indreptatit la pasunea Domnului; dar Iisus, adevaratul Pastor, l-a cautat, si i-a dat un loc in turma.” {ST December 4, 1893, par. 8}

In nici o perioada a istoriei nu a fost tolerata prezenta si activitatea oamenilor care au dorit sa asculte de Dumnezeu. Moise era sa fie omorat cu pietre de catre adunarea evreilor daca nu intervenea Dumnezeu direct, Ilie Tisbitul a fost excomunicat in vremea sa, multi dintre profeti au fost nu doar excomunicati ci si omorati, chiar Domnul Hristos a fost si excomunicat si dat la moarte, de aceeasi excomunicare au avut parte apostolii si mai tarziu reformatorii din Europa. Biblia spune ca „De altfel, toti ceice voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Iisus, vor fi prigoniti”. 2 Timotei 3:12 „Atunci de ce persecutia pare ca a slabit intr-o mare masura? Singurul motiv este ca biserica s-a conformat cerintelor lumii si nu mai trezeste nici o impotrivire. Religia care este la moda in zilele noastre nu are caracterul curat si sfant pe care l-a avut credinta crestina in zilele lui Hristos si ale apostolilor Sai. Datorita spiritului de compromis cu pacatul, din cauza ca marile adevaruri ale Cuvantului lui Dumnezeu sunt privite cu indiferenta, pentru ca este atat de putina evlavie in biserica, crestinismul este in aparenta atat de popular in lume. Sa se produca o reinviorare a credintei si puterii din prima biserica, si atunci spiritul persecutiei va fi reinviat, iar flacarile persecutiei vor fi iarasi aprinse.” TV 48

Curajul de a demasca erori, abuzuri, apostazie si de a infrunta opozitia.

1 Regi 18:17,18 „Abia a zarit Ahab pe Ilie, si i-a zis: „Tu esti acela care nenorocesti pe Israel?” Ilie a raspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, si casa tatalui tau, fiindca ati parasit poruncile Domnului si te-ai dus dupa Baali.”

De ce nu s-au temut oameni precum Ilie sau reformatorul Martin Luther de amenintarea cu excomunicarea de catre biserica din care faceau parte?

In primul rand au avut convingerea ca Biblia si Dumnezeu sunt de partea lor. „De un lucru sunt sigur: Cuvantul lui Dumnezeu este de partea mea, si nu a lor.” TV 142

In al doilea rand ei au inteles ca definitia bisericii nu este cea pe care Biserica Romano-Catolica o imprimase in mintea oamenilor. Amintim aici doar un scurt gand inspirat, dupa care vom analiza mai indeaproape conceptul de biserica: “Romanistii au staruit in a aduce protestantilor acuzatia de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Ei sunt aceia care au parasit steagul lui Hristos si s-au departat de „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna”. (Iuda 3) TV 51

„Cand a primit bula papala, Luther a spus: „O dispretuiesc si o atac, deoarece este nelegiuita, falsa…. insusi Isus Hristos este condamnat in ea…” … Cu toate acestea, mandatul papal n-a ramas fara efect. inchisoarea, tortura si sabia erau armele capabile sa impuna ascultare. Cei slabi si superstitiosi tremurau inaintea decretului papei… Dar Luther era inca neinfricat. Roma isi aruncase asupra lui anatemele, iar lumea privea neindoindu-se catusi de putin ca el va pieri sau va fi obligat sa se supuna. Dar, cu toata puterea, el a respins sentinta de condamnare si a facut cunoscuta in public hotararea lui de a se desparti pentru totdeauna de Roma. in prezenta unei multimi de studenti, doctori si cetateni de toate categoriile, Luther a ars bula papala impreuna cu toate legile canonice, decretele si alte scrieri care sustineau autoritatea papala.” TV 140-142

Biserica: definitie, autoritate

Ce este sau cine este Biserica?

Cuvantul biserica (gr. ἐκκλησία – ekklesia, compus din doua particule ek si kaleo) inseamna cei chemati afara din ceva. Noul Testament spune ca suntem chemati din intuneric la lumina (1 Petru 2:9), suntem chemati afara din Babilon (Apocalipsa 18:4).

Matei 18:20 “Acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.”

Aceasta este Biserica, un grup, chiar foarte mic, de oameni care se aduna in Numele lui Iisus. Dar ce inseamna a fi adunati in Numele lui Iisus?

„Dumnezeu are o biserica. Ea nu este marea catedrala, nu este nici o organizatie nationala, nici diferitele denominatiuni; ea este compusa din oamenii care Il iubesc pe Dumnezeu si pazesc poruncile Lui. “Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.” Acolo unde este prezent Hristos, chiar si in mijlocul a doar cativa inchinatori umili, acolo este Biserica Lui, pentru ca doar prezenta Celui Prea inalt si Sfant poate constitui o biserica. Acolo unde sunt doi sau trei care iubesc si pazesc poruncile lui Dumnezeu, Iisus prezideaza, fie ca ei se afla intr-un loc singuratic de pe pamant, in pustie, intr-un oras, sau intre peretii unei inchisori. Slava lui Dumnezeu a strabatut prin peretii inchisorii, inundand cu raze slavite de lumina cereasca cele mai intunecate inchisori. Sfintii Sai pot suferi, dar suferinta lor, ca si a apostolilor din vechime, va raspandi credinta lor si va castiga suflete la Hristos si va slavi numele Sau sfant. Opozitia cea mai inversunata a celor care urasc standardul divin moral inalt al neprihanirii nu ar trebui si nu va putea sa clatine sufletul hotarat care se increde pe deplin in Dumnezeu.” {17MR 81.4} (MR=Manuscript Releases)

Aceasta definitie a Bisericii trebuie retinuta pentru ca atunci cand spunem ca Biserica nu va esua, citand pasaje inspirate, Biserica despre care se vorbeste in acele pasaje este definita in pasajul de mai sus. Si intr-adevar Biserica definita astfel nu va cadea niciodata pentru ca temelia ei este Hristos iar cei care o compun au biruit prin sangele Mielului. Acele citate nu se refera la un ambalaj fara continut, nu se refera la structuri organizatorice care il tradeaza pe Dumnezeu si calca adevarul in picioare, nu se refera la persecutori ai celor credinciosi.

• Ce alte definitii ale bisericii mai avem in Biblie?

Efeseni 2:19-22 “Asa dar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos. In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul. si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un lacas al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

1 Tim 3:15 – “Dar daca voi zabovi, sa stii cum trebuie sa te porti in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalpul si temelia adevarului.” – cand adevarul divin este abandonat si chiar atacat, impotrivitorii adevarului inceteaza sa mai fie biserica lui Dumnezeu.

Iuda 3 – “va indemn sa luptati pentru credinta, care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna.” – abandonarea sau indepartarea de la aceasta credinta data sfintilor, descalifica pe cei ce se numesc reprezentanti ai lui Dumnezeu.

1 Petru 2:5 “si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. ”

1 Petru 2:9 “ Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor, pe care Dumnezeu si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v’a chemat din intuneric la lumina Sa minunata.”

Apoc 12:6 “si femeia a fugit in pustie, intr’un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute sase zeci de zile.” – biserica din pustie

Apoc 12:17 „si balaurul, maniat pe femeie, s’a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, cari pazesc poruncile lui Dumnezeu, si tin marturia lui Iisus Hristos.”

Alte pasaje inspirate care definesc conceptul de biserica:

“Aceasta era potrivit planului Evangheliei de a uni intr-un corp pe toti credinciosii in Hristos, si Pavel avea grija sa aduca acest plan totdeauna la indeplinire in lucrarea sa. Cei care in vreun loc erau condusi, prin lucrarea sa, sa primeasca pe Hristos ca Mantuitor, erau la timpul cuvenit organizati intr-o biserica. Chiar si atunci cand credinciosii erau putini la numar, el facea acest lucru. in felul acesta, crestinii erau invatati sa se ajute unul pe altul, amintindu-si fagaduinta: „Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor” (Matei 18, 20). FA 185

“Biserica este cetatuia lui Dumnezeu, cetatea Sa de scapare, pe care o are intr-o lume razvratita. Orice tradare a bisericii Sale inseamna tradare fata de El, care a rascumparat omenirea cu sangele singurului Sau Fiu. De la inceput, sufletele credincioase au alcatuit biserica de pe pamant. in fiecare veac, Domnul si-a avut veghetori, care au dat o marturie credincioasa generatiei in care au trait. Aceste santinele au dat solia de avertizare; si, atunci cand au fost chemati sa-si depuna armura, altii le-au continuat lucrul. Dumnezeu i-a adus pe acesti martori intr-o legatura de legamant cu Sine, unind astfel biserica de pe pamant cu biserica din ceruri. El i-a trimis pe ingerii Sai sa slujeasca bisericii Sale, si portile iadului nu au fost in stare sa biruie pe poporul Sau”.{FA 11

“In timpul veacurilor de intuneric spiritual, biserica lui Dumnezeu a fost ca o cetate asezata pe un munte. Din veac in veac, in cursul generatiilor care au urmat unele dupa altele, invataturile curate ale Cerului au fost descoperite inauntrul ei. Slaba si cu defecte, dupa cum ar parea, biserica este singurul obiect asupra caruia Dumnezeu isi indreapta atentia, intr-un chip deosebit. Ea este locul descoperirii harului Sau, in care gaseste placere sa dea pe fata puterea Sa de a transforma inimi. Domnul Hristos intreaba: „Cu ce vom asemana imparatia lui Dumnezeu sau prin ce pilda o vom infatisa?” (Marcu 4, 30). El nu poate folosi imparatiile lumii ca model. in societatea omeneasca, El nu a gasit nimic cu care sa o asemene. imparatiile pamantesti stapanesc datorita puterii fizice; dar din imparatia lui Hristos este data la o parte orice arma omeneasca, orice mijloc de constrangere. imparatia aceasta urmareste sa inalte si sa innobileze omenirea. Biserica lui Dumnezeu este locul trairii unei vieti sfinte, pline de diferite daruri si inzestrata cu Spiritul Sfant. Membrii ei trebuie sa-si gaseasca fericirea in fericirea acelora pe care ii ajuta si ii binecuvanteaza.” FA 12

• Biserica lui Dumnezeu este un loc unde pacatul este mustrat, nu tolerat sau promovat:

Evrei 12:16 “Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau…”

Matei 18:15-17 “ Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai cistigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentruca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagin si ca un vames.”

1 Corinteni 5:1,11-13 “Din toate partile se spune ca intre voi este curvie; si inca o curvie de acelea, cari nici chiar la pagini nu se pomenesc; pina acolo ca unul din voi traieste cu nevasta tatalui sau… Ci v’am scris sa n’aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macarca isi zice „frate”, totus este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mincati. in adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? Cit despre cei de afara, ii judeca Dumnezeu. Dati afara dar din mijlocul vostru pe raul acela.”

„Marturia clara si fara ocolisuri trebuie sa lucreze in biserica sau blestemul lui Dumnezeu va ramane asupra poporului tot atat de sigur cum a ramas asupra vechiului Israel din cauza pacatelor sale. Dumnezeu isi trage la raspundere poporul, ca intreg, pentru pacatele care exista in indivizii din mijlocul lui. Daca aceia care conduc biserica neglijeaza sa caute cu staruinta pacatele care aduc neplacerea lui Dumnezeu asupra acesteia, ei devin raspunzatori pentru aceste pacate. insa a ne ocupa de mintea oamenilor este lucrarea cea mai frumoasa in care s-a angajat vreodata cineva. Nu toti sunt potriviti sa-i corecteze pe cei gresiti. Nu au toti intelepciunea de a lucra cu dreptate si de a iubi indurarea in acelasi timp.” 3T 269

• Grau, neghina si… spini

“Domnul Hristos a aratat foarte lamurit faptul ca aceia care staruiesc pe fata in pacat trebuie sa fie indepartati din Biserica [acestia sunt “spinii”, pt ca ei au puterea de a ineca cresterea graului – Mt 13:7], dar El nu ne-a incredintat noua lucrarea de a judeca motivele si caracterul [pe cei pe care noi presupunem ca ar fi neghina]. El cunoaste prea bine firea noastra pentru a ne incredinta aceasta lucrare. Daca am incerca sa smulgem din Biserica pe aceia care presupunem [nu sunt dovezi clare] ca sunt numai cu numele crestini, cu siguranta ca vom face greseli. Nu arareori se intampla ca noi sa nu mai vedem nici o nadejde de indreptare tocmai la aceia pe care Domnul Hristos ii atrage la Sine. Daca am proceda cu aceste suflete potrivit cu judecata noastra nedesavarsita, atunci le-am spulbera poate si ultima speranta. Multi dintre cei care gandesc despre ei ca sunt crestini, la ziua cea mare vor fi gasiti lipsa. Multi, insa, vor fi in ceruri, despre care vecinii lor gandeau ca niciodata nu vor ajunge acolo. Omul judeca dupa ceea ce izbeste privirea, dar Dumnezeu judeca inima. Neghina si graul vor creste impreuna pana la seceris; iar secerisul este incheierea timpului de har.

Cuvintele Mantuitorului mai cuprind si o alta invatatura si anume, lectia minunata a indelungii rabdari si a iubirii plina de bunatate. Dupa cum neghina isi are radacinile intretesute cu ale graului, tot asa fratii cei falsi din Biserica pot fi foarte strans legati cu adevaratii ucenici ai Domnului. Adevaratul caracter al acestor pretinsi credinciosi nu este inca pe deplin dat pe fata. Daca unii ca acestia ar fi indepartati din Biserica, altii, care ar fi putut sa ramana statornici, s-ar putea zdruncina si ei.” PDH 71-72

Neghina a fost foarte bine personificata prin Iuda, ucenicul care L-a vandut pe Domnul Iisus. Nimeni dintre ceilalti ucenici nu a banuit ca acesta este un hot si un tradator. Iuda nu facea pacate publice, prin care sa trezeasca suspiciunea celorlalti. Reusea sa-si ascunda adevaratul caracter si faptele gresite. Cand se da pe fata apostazie, acolo nu mai este vorba de neghina, care seamana bine cu graul, ci de spini, care daca nu sunt indepartati sau daca nu ne indepartam noi de ei (in cazul in care sunt aparati de ierarhia bisericeasca) atunci si viata spirituala a noastra si a copiilor nostri va fi influentata spre rau.

Mai jos puteti vedea un exemplu relevant din Anglia in care va puteti intreba daca avem de-a face cu neghina sau cu spini:

Un alt exemplu, de data aceasta la scara mai mare, a fost congresul tinerilor AZS, desfasurat in 2013 la Novi Sad. Conducerile a doua Diviziuni europene si-au dat mana pentru realizarea unei desfasurari de aspotazie care ar trebui sa ne umple de rusine si sa ridice oameni credinciosi asemenea lui Fineas, asemenea fiilor lui Levi, asemenea lui Ilie si Ioan Botezatorul, care sa spuna “Destul! S-a mers prea departe! Sa ne intoarcem la Dumnezeul adevarat si sa nu mai slujim baalilor!”

Autoritatea bisericii

Mat 18:18 “Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamint, va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat in Cer.” (“Truly I say to you, Whatever you bind on the earth will be, having been bound in Heaven. And whatever you loose on the earth will be, having been loosed in Heaven.” LITV – Literal Translation of the Holy Bible – in limba romana ar suna corect asa: “Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamant, va fi fost legat in Cer; si orice veti deslega pe pamant, va fi fost deslegat in Cer.”)

Asa cum se poate observa in traducerea literala a Bibliei, exista o mica diferenta fata de traducerea in limba romana, diferenta care schimba pe deplin intelesul textului. Acest pasaj biblic a fost folosit de bisericile traditionale (catolica, ortodoxa etc) pentru a sublinia autoritatea eclesiastica absoluta a preotilor si structurii bisericesti. Domnul Hristos nu vorbeste insa despre acest lucru in text. Conducatorii bisericii de pe pamant sunt chemati sa inteleaga mai intai ce anume este legat si dezlegat in Cer, pentru ca apoi sa lege si sa dezlege pe pamant, adica sa inteleaga cum priveste Dumnezeu o anumita problema si sa ia hotarari in armonie cu voia lui Dumnezeu. Atunci cand nu se intampla acest lucru, conducatorii religiosi de pe pamant si-au pierdut autoritatea, iar hotararile lor nefiind o reflectare a hotararilor din Cer, nu sunt valabile.

Autoritatea liderilor religiosi nu este una absoluta si neconditionata. Biblia incurajeaza oamenii sa verifice totdeauna daca liderii ii conduc pe calea cea buna. A asculta si urma orbeste pe lideri nu este recomandat de Biblie. Petru de exemplu a fost mustrat de Pavel in public (pentru ca era vorba de o greseala publica), iar Petru nu s-a simtit ofensat, nici nu a cerut ca Pavel sa fie excomunicat pentru indrazneala de a-l mustra. (Galateni 2:11-14 descrie acest incident).

Credinciosii din Berea au socotit ca e de datoria lor sa verifice daca ceea ce Pavel le predica era in armonie cu Biblia (Fapte 17:10,11), iar Pavel nu i-a privit cu dispret, ofensat ca nu au incredere in judecata lui. Nici o invatatura nu trebuie acceptata, indiferent de reputatia si slujba pe care o are un predicator, daca aceasta invatatura nu are suport biblic.

Apoc. 2:2 “Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli si nu sint, si i-ai gasit mincinosi.” Biserica primara era apreciata de catre Dumnezeu pentru faptul ca testa pe toti invatatorii.

Ascultarea de conducatori trebuie sa se faca “in Domnul”, adica atata timp cat acestia se supun la randul lor autoritatii divine. (1 Petru 5:1-3)

Nicaieri in Biblie nu este recomandata ascultarea neconditionata de oameni, oricat de inalta ar fi pozitia lor. Un exemplu interesant este cel al slujitorilor lui Saul care refuza sa asculte porunca imparatului, unsul Domnului, de a ucide pe preoti, o porunca nedreapta, abuziva. (1 Samuel 22:16-18). Nu stim care au fost consecintele pentru acei slujitori, dar curajul lor moral este unul exceptional si vrednic de urmat de catre crestinii de astazi.

“Sinagoga Satanei”, gasca sau biserica?

Daca inlocuim in versetele de mai jos cuvantul iudeu cu adventist de ziua a saptea, iar expresia taiere imprejur cu botez vom avea o aplicatie cel putin interesanta pentru zilele noastre. Aplicatia nu este fortata. Iudeii (evreii) erau si ei adventisti de ziua a saptea in secolul intai. Tineau sambata ca zi de odihna si erau si ei asteptatori ai lui Mesia.

Apoc 2:9 “stiu necazul tau si saracia ta (dar esti bogat), si batjocurile, din partea celor ce zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a Satanei.”

Apoc 3:9 “Iata ca iti dau din ceice sunt in sinagoga Satanei, cari zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci mint; iata ca ii voi face sa vina sa se inchine la picioarele tale, si sa stie ca te-am iubit.”

Romani 2: 21-29 “Tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: „Sa nu furi,” furi? Tu care zici: „Sa nu preacurvesti,” preacurvesti? Tu, caruia ti-e scirba de idoli, le jafuiesti templele? Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi?

Caci „din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri”, dupa cum este scris. Taierea imprejur, negresit, este de folos, daca implinesti Legea; dar daca tu calci Legea, taierea ta imprejur ajunge netaiere imprejur. Daca deci, cel netaiat imprejur pazeste poruncile Legii, netaierea lui imprejur nu i se va socoti ea ca o taiere imprejur? Cel netaiat imprejur din nastere, care implineste Legea, nu te va osandi el pe tine, care o calci, macar ca ai slova Legii si taierea imprejur? Iudeu nu este acela care se arata pe dinafara ca este Iudeu; si taiere imprejur nu este aceea care este pe dinafara, in carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu inlauntru; si taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in slova; un astfel de Iudeu isi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.”

Care sunt semnele ca o biserica locala a devenit sinagoga Satanei sau una dintre ele?

-indepartarea de la invatatura curata

-pacatul nu mai este mustrat, ci tolerat, chiar promovat de la amvoane si prin exemplul conducatorilor locali

-marginalizarea, izolarea si persecutarea celor care predica lucruri sanatoase si mustra pacatul.

Consecintele sunt devastatoare pentru cei care fac primii pasi spre a-L cunoaste pe Dumnezeu pentru ca ei vor copia exemplul celor din “sinagoga”, gandind ca ei au mai multa experienta in cele sfinte (Matei 23:15).

Ce ar trebui facut cand vezi ca lucrurile merg intr-o directie gresita intr-o biserica locala?

-Dupa o atenta consacrare personala (scotand mai intai barnele din ochii nostri), trebuie contactati liderii bisericii locale si trebuie impartasite temerile pe care le avem. E nevoie sa prezentam un clar “sta scris” pentru temerile pe care le avem. Nu ne putem baza doar pe emotii si impresii personale. Scenariul ideal este cel in care liderii vor demara programe de educare a comunitatii pentru indepartarea relelor existente. Trebuie facut tot ce ne sta in putinta pentru a ajuta comunitatea. Fuga de responsabilitate si abandonarea comunitatii nu este o solutie. Doar daca orice incercare a noastra intampina respingere, ostilitate si lucrurile in loc sa se imbunatateasca se inrautatesc, abia atunci, ca ultima solutie, pentru binele familiei (asta pentru ca adesea copiii vor fi serios afectati de apostazia dintr-o biserica), pentru slava lui Dumnezeu si binele acelei comunitati, va trebui sa parasim acea adunare locala (care practic este o biserica dizidenta, respingand principiile biblice si refuzand orice reforma). Acesta va fi in sine un apel la pocainta adresat tuturor. Unde apelul la reforma este respins, va urma inevitabil marginalizarea si persecutarea celor care au facut apelul la reforma.

-Cauta o alta biserica unde familia ta va putea participa la inchinare, fara a fi tulburata de ceea ce se petrece acolo si unde vei putea invita si oaspeti. Daca nu gasesti o asemenea biserica in apropiere, fa din casa ta un loc de rugaciune. Daca sunt 2-3 familii care se aduna impreuna, se poate inchiria un spatiu unde pot invita si alte persoane sa se inchine impreuna cu ei. Nu uitati de unde ati plecat: ar fi pacat ca si noua grupa sa devina o alta sinagoga a Satanei. E nevoie de rugaciune, curatirea permanenta a vietii personale, veghere si lupta pentru a pastra un standard inalt in mijlocul celor ce se inchina. Informati Conferinta cu privire la initiativa de a infiinta o noua grupa si motivele care au condus la aceasta. In mod normal Conferinta trebuie sa apere pe cei ce raman credinciosi lui Dumnezeu. Daca nu se intampla lucrul acesta, se autodescalifica si isi pierde menirea de a exista.

Imperativul de a ne departa de nelegiuire si de cei ce se complac in apostazie:

Atunci cand orice chemare la reforma este intampinata cu dispret si respingere, cei credinciosi nu se mai pot inchina impreuna cu cei care isi bat joc de Dumnezeu prin apostazia pe care o apara in mijlocul lor.

Exod 23:2 “Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau”.

Exod 32:25-29 “ Moise a vazut ca poporul era fara friu, caci Aaron il facuse sa fie fara friu, spre batjocura vrajmasilor sai; s’a asezat la usa taberii, si a zis: „Cine este pentru Domnul, sa vina la mine!” si toti copiii lui Levi s’au strins la el. El le-a zis: „Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi sa se incinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara dela o poarta la alta, si fiecare sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa.” Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit in ziua aceea din popor. Moise a zis: „Predati-va azi in slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului si fratelui vostru, pentruca binecuvantarea Lui sa vina astazi peste voi!”

Exod 33:7 “Moise a luat cortul lui si l-a intins afara din tabara, la o departare oarecare; l-a numit cortul intilnirii. si toti ceice intrebau pe Domnul, se duceau la cortul intilnirii, care era afara din tabara.”

Numeri 16:26,34 “A vorbit adunarii, si a zis: „Departati-va de corturile acestor oameni rai, si nu va atingeti de nimic din ce este al lor, ca sa nu pieriti odata cu pedepsirea lor pentru toate pacatele lor.”… Tot Israelul, care era in jurul lor, cand au tipat ei, a fugit; caci ziceau: „Sa fugim ca sa nu ne inghita pamintul!””

Osea 4:17 “Efraim s’a lipit de idoli: lasa-l in pace!”

1 Cor 5:11 “Ci v’am scris sa n’aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mincati.”

Efeseni 5:10,11 “Cercetati ce este placut inaintea Domnului, si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunerecului, ba inca mai de graba osanditi-le.”

2 Tim 2:19 “Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: „Domnul cunoaste pe ceice sunt ai Lui”; si: „Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!””

2 Tim 3:1,2,5 “Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.”

Tit 2:11,12 “Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat, si ne invata s’o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti, si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie.”

2 Ioan 10,11 “Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cine-i zice: „Bun venit!” se face partas faptelor lui rele.”

Apocalipsa 18:4 “Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei!”

“Bisericile care pretind a crede adevarul, care apara legea lui Dumnezeu, sa tina aceasta lege si sa se departeze de nelegiuire. Membrii bisericii sa se impotriveasca ispitei de a face rele si de a se complace in pacat. Biserica sa inceapa lucrarea de purificare inaintea lui Dumnezeu prin pocainta, umilinta, cercetare profunda a inimii, pentru ca suntem in ziua antitipica a ispasirii – ceas solemn ce are consecinte vesnice.” 12MR 320

Despartirea de Biserica sau despartirea de biserici dizidente (care au devenit sinagoga Satanei)?

Ce este o biserica dizidenta? Cine este un dizident?

1 Petru 1:22 “Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevar, v’ati curatit sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima;”

Neascultarea, trairea in razvratire fata de ceea ce spune Dumnezeu nu poate duce la sfintire, formarea caracterului dupa modelul divin. Refuzul reformei (urmat de persecutarea celor care fac apelul la reforma) face din pretinsii credinciosi persoane dizidente si biserici dizidente. Numarul mare al celor care refuza reforma nu este un argument. Ei pot avea puterea de a da afara din sinagoga (Ioan 16:2; 9:22) pe cei credinciosi, dar asta nu inseamna ca ei sunt Biserica (in sensul cel mai inalt al cuvantului). In fapt ei s-au autoexclus din Biserica prin neascultare si razvratire (chiar daca numele lor inca sunt prezente in registrele pamantesti, pe care le au sub control), au ajuns sa fie o sinagoga a Satanei, dand pe fata spiritul sau de impotrivire fata de legea lui Dumnezeu si impotrivire fata de reforma.

Excluderea din Biserica – Matei 18:18 – biserica vizibila poate lega sau dezlega doar ceea ce a fost deja legat sau dezlegat in Cer! “Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamint, va fi legat in cer; si orice veti deslega pe pamint, va fi deslegat in cer.” (“Truly I say to you, Whatever you bind on the earth will be, having been bound in Heaven. And whatever you loose on the earth will be, having been loosed in Heaven.” LITV – Literal Translation of the Holy Bible – in limba romana ar suna corect asa: “Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamant, va fi fost legat in Cer; si orice veti deslega pe pamant, va fi fost dezlegat in Cer.”)

Lectii din istorie

“Dupa o lupta lunga si apriga, cei credinciosi, putini la numar, s-au hotarat sa rupa orice legatura cu biserica apostata, daca ea refuza si mai departe sa se elibereze de ratacire si idolatrie. Ei au vazut ca despartirea era o necesitate absoluta, daca doreau sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu. Nu si-au permis sa tolereze rataciri fatale pentru sufletul lor si sa dea un exemplu care ar primejdui credinta copiilor si a copiilor copiilor lor. Pentru a asigura unitatea si pacea, erau gata sa faca orice concesie care corespundea cu ascultarea de Dumnezeu; dar simteau ca insasi pacea ar fi fost prea scump castigata cu jertfirea principiilor. Daca unitatea se putea asigura numai prin compromiterea adevarului si a neprihanirii, atunci preferau sa ramana despartiti chiar si in razboi.” TV 45

“Romanistii au staruit in a aduce protestantilor acuzatia de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Ei sunt aceia care au parasit steagul lui Hristos si s-au departat de „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna”. (Iuda 3) TV 51

• Pretentia falsa de a fi adventist de ziua a saptea si pericolul de a ajunge asemenea Babilonului spiritual. Pericolul de a fi lepadati de Dumnezeu.

Apocalipsa 3:16 “Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea.”

Ieremia 23:33 “„Daca poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va intreba: „Care este amenintarea Domnului?” sa le spui care este aceasta amenintare: „Va voi lepada, zice Domnul.””

Poporul evreu din primul secol, asemeni Israelului spiritual de astazi, isi gasea placerea in a cita pasaje biblice precum cele de mai jos, unde era fagaduita binecuvantarea divina, uitand insa ca toate aceste fagaduinte erau conditionate! Ca si evreii din vechime, ne plac fagaduintele de Anul Nou, dar nu vrem sa auzim de lista mai lunga cu blesteme (Deut. 28:15-68) care se implinesc in cazul celor care se razvratesc fata de cerintele divine.

Ieremia 17:25 “atunci pe portile acestei cetati vor intra imparati si voivozi, cari vor sedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni in cara si calari pe cai, ei si voivozii lor, oamenii lui Iuda si locuitorii Ierusalimului, si cetatea aceasta va fi locuita in veci.”

Isaia 33:20 “Priveste Sionul, cetatea sarbatorilor noastre! Ochii tai vor vedea Ierusalimul, ca locuinta linistita, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai carui tarusi nu vor mai fi scosi niciodata, si ale carui funii nu vor mai fi deslegate.”

Ezechiel 37:28 “si neamurile vor sti ca Eu sint Domnul, care sfinteste pe Israel, cind Locasul Meu cel sfint va fi pentru totdeauna in mijlocul lor.”

Cu pasaje asemanatoare, din Spiritul Profetic, incearca sa-si linisteasca constiinta si se mangaie si poporul lui Dumnezeu de astazi, crezand ca oricat de jos ar cobori in mocirla pacatului, Domnul nu va face nici bine, nici rau, ignorand avertizari precum cele de mai jos:

“Ierusalimul a fost lepadat de Dumnezeu din cauza pacatelor sale. A cazut de la o pozitie inalta pe care Tirul si Sidonul n-au atins-o niciodata. Atunci cand un inger cade, el devine demon. Adancimea ruinei noastre este masurata in functie de amploarea luminii pe care am avut-o de la Dumnezeu in bunatatea si mila Sa. O, ce privilegii ne sunt oferite ca popor! Iar daca Dumnezeu nu a crutat pe poporul Sau pe care-L iubea, pentru ca au refuzat sa umble in lumina, cum poate cruta pe poporul pe care l-a binecuvantat cu lumina Cerului oferindu-le cel mai maret adevar incredintat vreodata muritorilor pentru a-l trasnmite lumii?” 12MR 319

“Viata noastra trebuie sa fie una de slujire a lui Dumnezeu cu sarguinta si multa grija. Cei care nu simt nici o obligatie reala de a reprezenta adevarul prin viata si caracterul lor, care nu dau marturie cu privire la puterea harului lui Hristos prin reforma pe care acesta o produce, dau gres in a inalta legea lui Dumnezeu in fata celor a caror caractere demonstreaza invaliditatea legii prin principiile lor gresite.

Poporul cu adevarat pazitor al poruncilor lui Dumnezeu arata lumii un caracter de o integritate fara pata, da marturie prin faptele lui ca legea lui Dumnezeu este desavarsita, schimband viata. In felul acesta Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, prin ascultarea Sa de legea lui Dumnezeu, a inaltat si a cinstit legea. In mod clar Dumnezeu va condamna pe orice membru al oricarei biserici care pretinde a fi adventist de ziua a saptea, dar care nu-L slujeste pe El, ci prin mandrie, egoism si spirit lumesc arata ca adevarul de origine divina nu a produs o reformare in caracterul sau.” 19MR 175 comparati mesajul acesta cu cele scrise in Apoc 2:2,9

“Vor da ascultare bisericile mesajului catre Laodicea? Se vor pocai sau vor continua in pacate, fara a tine seama de faptul ca mesajul cel mai solemn al adevarului – a treia solie ingereasca – este proclamat lumii? Aceasta este ultima solie de har, ultima avertizare pentru o lume cazuta. Daca biserica lui Dumnezeu devine caldicea, ea nu mai are parte de favoarea lui Dumnezeu mai mult decat bisericile care sunt reprezentate ca fiind cazute si care au devenit locasuri ale dracilor, inchisori ale oricarui duh necurat si inchisori ale oricarei pasari necurate. [Apocalipsa 18:2] Cei care au avut ocazia de a auzi si primi adevarul si care s-au unit cu Biserica Adventista de Ziua a Saptea, numindu-se popor al lui Dumnezeu pazitor al poruncilor, dar care nu au mai multa vitalitate si consacrare decat celelalte biserici, vor primi plagile lui Dumnezeu la fel de sigur ca si cei care se opun legii lui Dumnezeu. Doar cei care sunt sfintiti prin adevar vor face parte din familia regala in locasurile ceresti unde Hristos s-a dus sa le pregateasca pentru cei care-L iubesc si tin poruncile Lui.” 19MR 176

“Noi trebuie sa ne ridicam ca popor si sa curatim tabara lui Israel. Imoralitate, intimitate nelegiuita si practici nesfinte patrund intre noi intr-o mare masura; iar slujitorii care se ocupa de lucruri sfinte sunt vinovati si ei de pacate in aceasta privinta. Ei poftesc nevestele celor apropiati si porunca a saptea este calcata. Noi suntem in pericolul de a deveni o sora a Babilonului cazut, in pericolul de a permite ca bisericile sa devina corupte, pline de orice duhuri necurate, o inchisoare a oricarei pasari necurate [Apocalipsa 18:2]; vom scapa noi de acest pericol daca nu luam masuri hotarate pentru a indeparta aceste rele existente?” 21MR 380.1

Pasajele de mai sus au fost scrise cu mai bine de 100 de ani in urma. S-a imbunatatit starea pretinsului popor al lui Dumnezeu sau vedem cu ochii nostri ca se intampla exact contrariul, sub atenta coordonare si priveghere a ierarhilor bisericesti?

“Toti cei care pretind a fi adventisti de ziua a saptea, si totusi continua sa traiasca in pacat, sunt mincinosi in ochii lui Dumnezeu. [comparati cu Apocalipsa 2:2,9 si 3:9] Purtarea lor pacatoasa se opune lucrarii lui Dumnezeu. Ei ii conduc si pe altii sa pacatuiasca. Solia lui Dumnezeu catre fiecare membru din bisericile noastre este aceasta: “Croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce schiopateaza sa nu se abata din cale, ci mai de graba sa fie vindecat. Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca turburare, si multi sa fie intinati de ea. Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mincare si-a vindut dreptul de intii nascut. stiti ca mai pe urma, cind a vrut sa capete binecuvintarea n’a fost primit; pentruca, macar ca o cerea cu lacrami, n’a putut s’o schimbe.” [Evrei 12:13-17].” 19MR 177

“Frate Haskell, marturia noastra trebuie sa fie limpede – nu trebuie sa fie varuita. Pacate grave sunt ingaduite in mijlocul nostru, si daca nu va avea loc o trezire asa cum nu s-a mai vazut de multa vreme, care sa convinga si sa converteasca pe pretinsii pazitori ai Sabatului, ei vor muri in pacatele lor. Pedeapsa Sodomei si a Gomorei va fi usoara in comparatie cu pedepsirea celor care au avut parte de multa lumina si ocazii pretioase, dar care in gandurile si practicile lor au fost firesti si corupti si nu si-au curatit sufletele prin ascultarea de adevar.{12MR 332.2}

… Acum, ar putea aceia care au in spate ani de experienta dar care nu-L cunosc pe Dumnezeu si pe Iisus Hristos pe care L-a trimis, sa mearga ca reprezentanti ai lui Iisus Hristos? Acestia nu vor influenta niciodata in bine alte minti; ei nu au crescut la statura deplina de barbati si femei in Hristos. Ei doar poarta numele de crestini dar nu sunt potriviti pentru lucrarea lui Dumnezeu, si nu vor fi niciodata daca nu se nasc din nou si invata ABC-ul adevaratei religii a lui Iisus Hristos. Exista putina speranta in directia aceasta: Luati pe tineri si pe tinere, si asezati-i acolo unde vor veni cat mai putin posibil in contact cu bisericile noastre, pentru ca nivelul scazut de evlavie din zilele noastre sa nu le modeleze ideile lor despre ce inseamna sa fii crestin.” {12MR 333.1} Letter 16f, 1892. (Written to S. N. Haskell, May 9, 1892, from Preston, Melbourne, Australia.)

“Domnul Iisus va avea intotdeauna un popor ales care Il slujeste. Cand poporul evreu L-a respins pe Hristos, Printul vietii, EL a luat de la ei Imparatia lui Dumnezeu si a dat-o Neamurilor. Dumnezeu va continua sa lucreze pe baza acestui principiu cu fiecare ramura a lucrarii Sale. Cand o biserica se dovedeste a fi necredincioasa Cuvantului Domnului, oricare ar fi pozitia ei, oricat de inalta si sfanta i-ar fi chemarea, Domnul nu mai poate lucra cu ea. Altii sunt alesi sa poarte responsabilitati importante.” 14MR 102

“In tot ceea ce am afirmat la Mineapolis am avut convingerea ca in biserici trebuie sa aiba loc o reformatiune. Trebuie sa se faca reforme pentru ca slabiciunea si orbirea spirituala au cuprins poporul care a fost binecuvantat cu mare lumina, ocazii pretioase si privilegii. Ca reformatori ei au trebuit sa iasa din bisericile diferitelor denominatiuni, dar acum se comporta la fel ca acele biserici. Am sperat ca nu va mai fi nevoie de o alta iesire.” 11MR 229

Dar cum ramane cu bine cunoscutul citat care spune ca biserica pare sa cada dar nu va cadea? Haideti sa privim cu atentie la acest citat si sa vedem ce ne spune:

“Noi trebuie sa fim pregatiti si sa asteptam ordine de la Dumnezeu. Natiunile vor fi tulburate. Se va retrage orice sprijin pentru cei care inalta standardul neprihanirii divine, singurul test al caracterului. Si toti cei care nu se vor pleca in fata decretului consiliilor nationale si nu vor asculta de legile nationale care inalta sabatul instituit de omul faradelegii, pentru a dispretui ziua sfanta a lui Dumnezeu, vor avea de-a face nu doar cu puterea opresiva a papalitatii, ci si cu cea a lumii protestante, chipul fiarei.

Satana va face minuni pentru a insela, va proclama ca are puterea suprema. Biserica poate parea ca e gata sa cada, dar nu cade. Ea ramane, in timp ce pacatosii din Sion sunt cernuti – pleava este separata de graul pretios. Acesta este un proces teribil, dar trebuie sa aiba loc. Doar cei care au biruit prin sangele Mielului si cuvantul marturisirii lor vor fi gasiti credinciosi si adevarati, fara vreo pata a pacatului, fara viclenie in gurile lor. Trebuie sa fim lipsiti de autoindreptatire si imbracati in neprihanirea lui Hristos.” 2SM 380

Asa cum se poate observa, pasajul vorbeste despre timpul de dupa darea decretului duminical, cand cei credinciosi vor fi persecutati. Conceptul de biserica e folosit in acest pasaj asa cum este definit de Biblie si alte pasaje inspirate (vezi inceputul acestui articol), si nu in sensul unei structuri organizatorice, nu in sens denominational. Biserica lui Dumnezeu despre care se vorbeste in pasaj, este formata din biruitori, oameni care au biruit pacatul, cu ajutor divin, oameni care au biruit fiara si chipul fiarei, oameni care au ascultat chemarea din Apocalipsa 18:1-4 si care au iesit din Babilon, care s-au departat de faradelege.

Daca cernerea ar fi un proces condus de oameni, in structurile unei biserici vizibile, avand in vedere ca cei neconvertiti si nepregatiti pentru Cer sunt majoritari procentual (dupa cum se poate vedea in pasajul de mai jos), i-ar indeparta tocmai pe cei care sunt credinciosi chemarii divine (fapt care se si intampla astazi). Cernerea finala, despre care vorbeste pasajul, va fi facuta prin focul persecutiei.

“O declaratie solemna, pe care o fac pentru biserica, este aceea ca nici macar unul din douazeci de membri [mai putin de 5%], ale caror nume sunt inscrise in registrul bisericii, nu este pregatit sa-si incheie istoria vietii pe acest pamant si ca va fi la fel de lipsit de Dumnezeu si de speranta in lume ca si pacatosii de rand”. — Christian Service, 41 (1905). LDE 172

Autoritatea Conferintei Generale

In Manualul Comunitatii este citat doar un pasaj care subliniaza autoritatea incontestabila a Conferintei Generale.

“Adesea, am fost instruita de Domnul ca judecata nici unui om n-ar trebui sa fie supusa judecatii nici unui alt om. Niciodata n-ar trebui ca mintea unui om sau mintea unor oameni sa fie socotita ca indestulatoare ca intelepciune si putere, ca sa controleze lucrarea si sa spuna ce planuri sa fie urmate. Dar cand, intr-o Conferinta Generala, judecata fratilor adunati din toate partile campului este exercitata, independenta particulara si judecata personala nu trebuie sa fie mentinuta cu incapatanare, ci supusa. Niciodata nu ar trebui ca un lucrator sa considere ca o virtute pastrarea staruitoare a pozitiei sale de independenta, contrariu deciziei organizatiei generale.” 9T 260

Multi citeaza acele randuri ca pe un cec in alb oferit conducerii bisericii. Puteti lectura mai jos si alte pasaje inspirate care spun contrariul. Cum se impaca cele doua pozitii diferite? Dumnezeu nu a acordat niciodata autoritate definitiva si absoluta vreunei ierarhii bisericesti pamantesti, indiferent de faptele lor si relatia lor cu Dumnezeu. Autoritatea oamenilor deriva din Cuvant. Cand ei asculta de Cuvant, autoritatea lor trebuie respectata. Atunci cand Biblia si principiile ei sunt ignorate, orice ierarhie bisericeasca isi pierde autoritatea. Nu suntem chemati sa urmam orbeste un “asa zice biserica” (fie ea si Conferinta Generala), atunci cand vine in contradictie cu un “asa zice Domnul”.

Citam in intregime una dintre scrisorile trimise de EW in timp ce era in Australia:

“Conducatorii bisericii sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu

Celor din America ce presupun ca vocea Conferintei Generale este vocea lui Dumnezeu, le spun sa devina mai intai una cu Dumnezeu inainte de a-si exprima opiniile. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie atat trait cat si predicat. Trebuie sa fie adus in fiecare parte a lucrarii crestine realizate in aceasta lume. Oamenii pe care Dumnezeu i-a ales sa faca lucrarea Lui trebuie sa se goleasca de eul lor. Iisus sa fie lasat sa intre. Deschideti usa inimii pentru Oaspetele ceresc. La nici un om sa nu privim de parca ar fi Dumnezeu. Cand cei care se apropie de Dumnezeu in slujire sunt consacrati, curatiti si purificati, apropiindu-se tot mai mult de bunavointa divina, atunci ei pot pretinde ca sunt trimisi de Dumnezeu si trebuie respectati.

Ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu va conduce la o stare de lucruri mult mai diferita decat cea existenta. Vor fi inlaturate pofte firesti si lacomia dupa castig. Faptul ca acest pacat a existat nu poate fi demonstrat mai bine decat prin faptul ca au insfacat salarii mari chiar cei care au pretins ca actioneaza in locul lui Hristos, pretinzand a fi un popor deosebit, zelos pentru fapte bune. Dumnezeu este nemultumit ca lucrarea Sa nu inainteaza in teritorii noi.”—Letter 187, 1899. (Written to S. N. Haskell, from “Sunnyside,” Cooranbong, N. S. W., November 16, 1899.) 13MR 291

O a doua scrisoare, la fel de interesanta, descrie probleme grave la nivelul cel mai inalt al bisericii, in urma cu mai bine de o suta de ani:

“Sfaturi rele urmate la Review and Herald si de catre Conferinta Generala

(scris pe 12 oct 1895, la Granville, NSW.)

Mustrarile care au venit pentru oameni ce s-au indepartat de Dumnezeu si au pasit pe carari gresite, nu au venit pentru ceva ce s-a intamplat brusc. Dumnezeu nu a putut aproba lucrarea marelui inselator asupra mintii oamenilor si metodele lor omenesti. Oamenii care sunt condusi de Duhul Sfant, care sunt familiarizati cu principiile legii lui Dumnezeu, nu se puteau angaja in asa ceva daca ar fi privit la Dumnezeu si s-ar fi increzut in El. Dar barbati, barbati firesti, au avut incapatanarea de a duce la indeplinire propriile planuri de parca Dumnezeu i-ar fi autorizat sa procedeze asa. Oamenii au lucrat pe baza unor principii pe care Dumnezeu le condamna, nu le accepta, si despre care in ziua judecatii va spune “Cine ti-a incredintat aceasta lucrare?”

Trasaturile naturale ale inimii omenesti se lupta intotdeauna cu Duhul. Omul vechi, care nu e mort, invie si are puterea sa faca rele care vor duce la ruinarea altor suflete. Omul a cladit lucruri pe care candva le-a distrus. A permis eului sa creasca si lui Hristos sa descreasca. Isi inalta planuirea ca fiind foarte priceputa, iar Hristos este neglijat in ce priveste sfatuirea.

Acesti oameni au avut lumina; au avut avertizari si mesaje de la Dumnezeu. Am fost adesea trezita la ora 12 sau 1 noaptea si m-am simtit indemnata de Duhul lui Dumnezeu sa va scriu, dar voi ati primit un alt sfat, cel al oamenilor, si ati ignorat sfatul lui Dumnezeu, caci altfel nu ati fi ajuns aici. Sfaturi rele au fost inaltate si pretuite. De ce ati facut asta? S-au cheltuit multi bani in ridicarea de cladiri care sa ofere impresia ca oamenii care conduc aceasta institutie sunt oameni de afaceri de tinuta inalta. Ati ascultat de hotararile lor, ati vrut ca aceste cladiri sa fie dupa cum v-au sfatuit ei, iar Hristos a fost micsorat, in timp ce oamenii care lucreaza impotriva planurilor lui Dumnezeu au crescut.

Nu am putut sa incredintez lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o editurii de la Battle Creek. N-as indrazni sa fac asta. In ce priveste comitetul existent, sub prezenta administratie, cu oamenii care conduc acum, nu le-as incredinta publicarea cartilor cu lumina primita de la Dumnezeu, pana cand editura are oameni cu abilitati consacrate si intelepciune. In ce priveste vocea Conferintei Generale, nu exista nici o voce de la Dumnezeu prin acel corp care sa fie vrednic de incredere.

Nu trebuie sa depindem de nimeni. Totul este deviat in canale egoiste. Conferinta nu rezolva situatia prin preluarea publicatiilor de la Review and Herald, pentru ca aceleasi metode, aceleasi planuri egoiste, aceleasi idei si planuri au ramas. Suficienta hotie si necinste au fost practicate in afara si care acum se raspandeste si la nivelul Conferintei Generale aceasta lepra a vicleniei si dublului standard si privarea oamenilor de drepturile lor. Nu am cuvinte suficient de puternice pentru a descrie situatia care a continuat sa existe, in ciuda tuturor avertizarilor si mesajelor date de Dumnezeu. Cand Cuvantul Domnului este pretuit mai mult decat cuvintele oamenilor care au dovedit ca nu au o legatura vie cu Dumnezeu, atunci voia Domnului si a mea se vor implini.

O, ma doare inima cand vad nelegiuirea ajungand in locuri inalte! Lucrarea mintilor care sunt inspirate de Satana a ajuns intr-o sfera inalta. Oamenii au dat ascultare sugestiilor lui Satana si nu stiu din ce izvor vine priceperea lor. Ei nu stiu ca e din partile de jos si nu se opresc pana cand nu vad ca anumiti oameni care au luat locul lui Dumnezeu au control deplin. Principiul pe baza caruia s-a lucrat a fost cel de a controla sau de a zdrobi tot ceea nu poate fi controlat. A existat un spirit de opozitie a inimii fata de adevarul evangheliei. O, ce incapatanare poate da pe fata inima omului! Am stat aproape trei ani la Battle Creek. Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat. Dovada peste dovada s-a strans si in diferite momente am sperat ca se va face o lucrare deplina.”—Manuscript 57, 1895. 17MR 177-179

Un an mai tarziu, au fost scrise randurile de mai jos:

“Barbatii care au fost legati cu cea mai mare raspundere pe acest pamant au manjit si corupt lucrarea lui Dumnezeu. Instrumente pe care El le doreste folosite spre inaintarea cauzei Sale au fost intrebuintate pentru a promova lucruri nelegiuite, care sunt in opozitie directa cu lucrarea pe care Dumnezeu a randuit-o ca fiind a Sa. Dumnezeu a fost ignorat de oameni care au luat hotarari cu privire la lucrarea Sa, si aceasta a fost afectata. Oamenii au fost hotarati sa-si puna amprenta priceperii lor omenesti asupra lucrarii lui Dumnezeu. Au refuzat sa fie cizelati de catre Duhul Sfant, si au introdus propria pricepere si propriile planuri.

Rezultatul s-a vazut in mai multe feluri. Caracterul sacru al cauzei lui Dumnezeu nu mai este constientizat la centrul lucrarii. Vocea de la Battle Creek, care a fost socotita o autoritate in ce priveste modul in care lucrarea trebuie facuta, nu mai este vocea lui Dumnezeu; dar a cui voce este? De unde vine ea, si de unde este puterea ei vitala? Aceasta stare de lucruri este mentinuta de oameni care s-au deconectat de lucrare cu mult timp in urma. Acesti oameni nu se sfiesc sa citeze Cuvantul lui Dumnezeu ca fiind autoritatea lor, dar dumnezeul care ii conduce este un dumnezeu fals”. – Letter 4, 1896 , 17MR 185

Dupa alti cinci ani (1901) intalnim o descriere similara:

“Unde s-au dus banii stransi pentru campul din Sud? [in discutie era campul sudic din SUA] De cat timp s-au strans banii? Colecta s-a facut in urma cu cinci ani, dar nu stiu unde s-au dus banii, iar daca cineva dintre cei prezenti stie, as vrea sa imi spuna. Cei care au pastrat banii care s-au strans pentru campul din Sud in urma apelului pe care l-am facut sunt responsabili in fata lui Dumnezeu, pentru ca El m-a condus sa fac acel apel…

Folosirea de principii gresite a condus cauza lui Dumnezeu in starea jalnica actuala. Oamenii si-au pierdut increderea in cei care conduc lucrarea.

Totusi auzim ca vocea Conferintei este vocea lui Dumnezeu. Ori de cate ori auzeam asta, ma gandeam ca e aproape o blasfemie. Vocea Conferintei ar trebui sa fie vocea lui Dumnezeu, dar nu este, pentru ca unii care sunt legati de aceasta nu sunt oameni ai credintei si rugaciunii, nu sunt oameni ai principiilor inalte. Nu exista o cautare a lui Dumnezeu cu toata inima, nu exista o constientizare a responsabilitatii teribile care zace asupra celor din aceasta institutie de a modela si indruma mintile dupa asemanarea divina.” Ms 37, 1901, 2SAT 159

Observati cum pana inspirata nu a oferit cecuri in alb autoritatii bisericesti. Orice institutie si orice lucrare trebuie sa fie testata in lumina Cuvantului, in ce masura se da ascultare principiilor divine.

Papa Grigore al VII-lea: “biserica n-a gresit niciodata, nici nu va putea gresi vreodata. Dar aceasta afirmatie nu era insotita de dovezile din Scriptura.” TV 53

E util sa ne aducem aminte de inceputurile protestantismului in Europa si care a fost temelia pe care s-a cladit:

„Principiile cuprinse in acest protest celebru [de la Speier, Germania]… constituie insasi esenta protestantismului. Acest protest se impotriveste celor doua mari abuzuri ale omului in materie de credinta; primul este amestecul puterii lumesti, iar al doilea este autoritatea arbitrara a bisericii. in locul acestor abuzuri, protestantismul aseaza puterea constiintei mai presus de autoritatea lumeasca, iar autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibila.” TV 203

BISERICA DIN PUSTIE

Ori de cate ori apostazia a fost universala, cei credinciosi au facut parte din ceea ce Biblia numeste “biserica din pustie”. (Apocalipsa 12:6) Exemplul cel mai citat este cel din perioada de persecutie papala, dar acelasi fenomen a avut loc si pe timpul lui Ilie, Ioan Botezatorul si Iisus.

“Credinta care timp de veacuri a fost tinuta si invatata de catre crestinii valdenzi era in contrast evident cu invataturile ratacite impuse de Roma. Credinta lor religioasa era intemeiata pe Cuvantul scris al lui Dumnezeu, adevaratul sistem al crestinismului. Dar taranii aceia umili, in ascunzatorile lor nestiute, alungati de lume si legati de truda zilnica in mijlocul turmelor si viilor lor, n-au ajuns prin ei insisi sa cunoasca adevarul in opozitie cu dogmele si ratacirile bisericii apostaziate. Credinta lor nu era primita de curand. Credinta lor era o mostenire de la parinti. Ei se luptau pentru credinta bisericii apostolice — „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna”. (Iuda 3). Biserica din pustie, si nu ierarhia mandra intronata in marea capitala a lumii, era biserica adevarata a lui Hristos, pastratoarea comorilor adevarului pe care Dumnezeu il incredintase poporului Sau pentru a fi dat lumii.

Printre cauzele principale care au dus la despartirea bisericii adevarate de Roma, a fost ura acesteia din urma fata de Sabatul biblic. Asa cum era prevestit in profetie, puterea papala a aruncat adevarul la pamant.” TV 64

“Delegatii i-au sfatuit pe membrii consiliului sa continue a ramane in biserica, fara care, au declarat ei, nu exista mantuire. Zwingli a raspuns: „Aceasta acuzatie sa nu va intimideze. Temelia bisericii este aceeasi Stanca, acelasi Hristos care i-a pus lui Petru acest nume pentru ca L-a marturisit cu credinciosie. in orice popor, oricine crede din toata inima in Domnul Isus este primit de Dumnezeu. Iata, in adevar, biserica in afara careia nimeni nu poate fi mantuit.” (D’Aubigne, ed. londoneza, b.8, cap.11). Ca urmare a acestei conferinte, unul dintre delegatii episcopului a primit credinta reformata.”TV 181

“Ca membri ai bisericii anglicane, ei erau legati puternic de formele ei de inchinare, dar Domnul le prezenta in Cuvantul Sau un ideal mai inalt. Duhul Sfant ii indemna sa-L predice pe Hristos si pe El rastignit. Puterea Celui Preainalt insotea lucrarea lor. Mii de oameni se convingeau si se converteau cu adevarat. si era necesar ca aceste oi sa fie pazite de lupii rapitori. Wesley nu se gandea nicidecum sa intemeieze o denominatiune noua, ci i-a organizat intr-o asociatie care se numea Uniunea Metodista”. TV 257

“Insa, au fost unii care au refuzat sa se supuna autoritatii papei sau prelatului. Ei s-au hotarat sa pastreze credinciosia fata de Dumnezeu si sa pastreze curatia si simplitatea credintei lor. S-a produs o despartire. Aceia care au ramas la vechea credinta s-au retras; unii, parasind Alpii natali, au ridicat steagul adevarului in tari straine; altii s-au retras in vaile singuratice si in fortarete stancoase ale muntilor si acolo si-au pastrat libertatea de a se inchina lui Dumnezeu.” TV 64

Fagaduinte pretioase pentru vremuri dificile

Apocalipsa 3:21 „Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Apocalipsa 12:11 “ Ei l-au biruit, prin singele Mielului si prin cuvintul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pinala moarte.”

Apocalipsa 15:2 “ si am vazut ca o mare de sticla amestecata cu foc; si pe marea de sticla, cu alautele lui Dumnezeu in mina, stateau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, si ai numarului numelui ei.”

Apocalipsa 17:14 “Ei se vor razboi cu Mielul; dar Mielul ii va birui, pentruca El este Domnul domnilor si imparatul imparatilor. si cei chemati, alesi si credinciosi, cari sint cu El, de asemenea ii vor birui.”

Ioan 16:20 “Adevarat, adevarat va spun ca, voi veti plinge si, va veti tangui, iar lumea se va bucura; va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie.”

Ioan 16:33 “V’am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. in lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”