Scolile profetilor

Scolile profetilor – originea si scopul lor

Scolile profetilor au fost infiintate de catre profetul Samuel. Prima mentionare a “fiilor proorocilor”, cum erau numiti tinerii care erau educati in scolile profetilor, apare in 1 Samuel 10, cu ocazia ungerii lui Saul ca imparat. (1 Samuel 10:5) In zilele lui Samuel erau doua scoli ale profetilor, una la Rama, unde locuia Samuel, si una la Chiriat-Iearim, unde se afla chivotul legamantului. Mai tarziu au fost infiintate si in alte localitati: Betel (2 Regi 2:3), Ierihon (2 Regi 2:15), Ghilgal (2 Regi 4:38) etc.

Taţii şi mamele din Israel au devenit indiferenţi la obligaţiile lor faţă de Dumnezeu, indiferenţi la obligaţiile faţă de copiii lor. Prin necredincioşia în cămin şi influenţele idolatre din afară, mulţi tineri evrei au primit o educaţie mult diferită de ceea ce plănuise Dumnezeu pentru ei. Ei au deprins căile păgânilor.

Pentru a ieşi în întâmpinarea acestui rău care creştea întruna, Dumnezeu a dispus de alţi agenţi, ca un ajutor pentru părinţi în lucrarea de educare. Încă din cele mai vechi timpuri, profeţii fuseseră recunoscuţi ca învăţători aleşi de providenţa divină. În sensul cel mai înalt, profetul era o persoană care vorbea prin inspiraţie directă, transmiţând poporului soliile pe care le primise de la Dumnezeu. Dar acest nume a fost dat şi acelora care, deşi nu erau inspiraţi în mod direct, erau chemaţi providenţial să înveţe poporul despre lucrările şi căile lui Dumnezeu. Pentru pregătirea unei asemenea categorii de învăţători, Samuel, îndrumat de Dumnezeu, a întemeiat şcolile profeţilor.

Intenţia era ca aceste şcoli să slujească drept stăvilar împotriva stricăciunii larg răspândite, să ajute la bunăstarea mentală şi spirituală a tinerilor şi să sporească prosperitatea naţiunii, dându-i bărbaţi calificaţi să acţioneze în temere de Dumnezeu, ca lideri şi consilieri. În acest scop, Samuel a strâns zeci de tineri evlavioşi, inteligenţi şi studioşi. Aceştia au fost numiţi fiii profeţilor.” (Educatie, 45-46)

Ilie si Elisei au fost folositi de Dumnezeu intr-un mod impresionant pentru a opri valul de apostazie generala si pentru a intoarce pe multi israeliti inapoi la adevaratul si singurul Dumnezeu.

“Timp de câţiva ani după chemarea lui Elisei, Ilie şi Elisei au lucrat împreună, cel mai tânăr câştigând zilnic o mai bună pregătire pentru lucrarea sa. Ilie fusese unealta lui Dumnezeu pentru înfrângerea unor păcate mari…

În aceşti ani de împreună slujire, Ilie a fost chemat din când în când să înfrunte păcatele flagrante cu mustrări aspre…

Şcolile proorocilor, întemeiate de Samuel, decăzuseră în anii de apostazie a lui Israel. Ilie a reorganizat aceste şcoli, luând măsuri pentru ca tinerii să primească o educaţie care să-i conducă la înălţarea Legii lui Dumnezeu. Trei dintre aceste şcoli, una la Ghilgal, una la Betel şi alta la Ierihon, sunt menţionate în raportul biblic…

Inima lui Ilie s-a bucurat când a văzut cât se realizează cu ajutorul acestor şcoli. Lucrarea de reformă nu era terminată, dar în toată împărăţia se putea vedea o confirmare a Cuvântului lui Dumnezeu: „Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat” “(1 Împăraţi 19, 18) (PR 224-225)

Chiar înainte de a fi luat la cer, Ilie a vizitat şcolile profeţilor şi i-a instruit pe studenţi cu privire la punctele cele mai importante ale educaţiei lor. El le-a repetat acum lecţiile pe care le dăduse în vizita anterioară, întipărind în minţile tinerilor importanţa simplităţii în orice domeniu al educaţiei. Numai în acest fel puteau fi modelaţi de cer şi porni înainte pe căile Domnului. Dacă ar fi conduse aşa cum a rânduit Dumnezeu, şcolile noastre din acest timp al sfârşitului ar face o lucrare asemănătoare celei făcute prin şcolile profeţilor.” (PFE 512)

“Asemenea Mântuitorului omenirii al cărui tip era, Elisei, în slujirea sa printre oameni, a unit lucrarea de vindecare cu aceea de educare. Credincios şi neobosit în toată lucrarea lui îndelungată şi eficientă, Elisei s-a străduit să întărească şi să promoveze importanta lucrare de educaţie îndeplinită în şcolile profeţilor. În providenţa lui Dumnezeu, cuvintele lui de îndrumare către grupele de tineri serioşi erau confirmate prin impresiile profunde ale Duhului Sfânt şi uneori prin alte dovezi neîndoioase ale autorităţii lui ca slujitor al lui Iehova.” (PR p.240)

Scolile profetilor si programa de invatamant

Subiectele de căpetenie pentru studiu în aceste şcoli erau Legea lui Dumnezeu, cu instrucţiunile date lui Moise, istoria sacră, muzica sacră şi poezia. În rapoartele istoriei sfinte erau descoperite urmele paşilor lui Iehova. Marile adevăruri reprezentate de tipurile din serviciul de la Sanctuar erau scoase în evidenţă şi credinţa prindea strâns obiectul central al întregului sistem — Mielul lui Dumnezeu, care urma să ridice păcatul lumii. Era nutrit un spirit de evlavie. Nu numai că studenţii erau învăţaţi despre datoria de a se ruga, dar erau învăţaţi şi cum să se roage, cum să se apropie de Creatorul lor, cum să-şi exercite credinţa în El şi cum să înţeleagă şi să respecte învăţăturile Duhului Său. Intelectul sfinţit scotea din vistieria lui Dumnezeu lucruri vechi şi lucruri noi, iar Duhul lui Dumnezeu Se manifesta în profeţie şi cântare sfântă (Educatie p.47)

“Era cultivată cu seriozitate arta muzicii sfinte. Nu se auzeau valsuri frivole, nici cântece uşuratice, care să ridice în slăvi omul şi să distragă atenţia de la Dumnezeu, ci muzică sacră, solemnă, psalmi de laudă către Creator, care preamăreau Numele Său şi relatau despre lucrările Sale minunate. Astfel, muzica servea unui scop sfânt, acela de a înălţa gândurile spre ceea ce este curat, nobil şi înălţător şi de a trezi în suflet dorinţa de consacrare şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu.” (PFE p.97)

“Este mare nevoie de Duhul Sfânt în şcolile noastre. Această unealtă divină vine în lume ca reprezentant al lui Hristos. El este nu numai martorul credincios şi adevărat al Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi acela care cercetează gândurile şi planurile inimii. Este izvorul la care trebuie să privim pentru eficienţă în vederea restaurării chipului moral al lui Dumnezeu în om. Duhul Sfânt era căutat cu înfocare în şcolile profeţilor; influenţa Sa transformatoare avea să aducă chiar şi gândurile în armonie cu voia lui Dumnezeu şi să stabilească o legătură vie între pământ şi cer.” (PFE p.526)

Scolile profetilor si principiul autosustinerii

Elevii acestor şcoli se întreţineau singuri prin muncă proprie, lucrând pământul sau practicând vreun meşteşug oarecare. În Israel, acest lucru nu era considerat ciudat sau degradant; într-adevăr, era privit ca păcat faptul de a-ţi lăsa copiii să crească în neştiinţă, fără a face o muncă utilă. Fiecare tânăr, fie că părinţii lui erau bogaţi sau săraci, era învăţat o meserie. Chiar dacă urma să fie educat pentru slujire sfântă, o cunoaştere a vieţii practice era privită ca esenţială pentru ţelul de a fi de cel mai mare folos. (Educatie p.47)

Scolile profetilor – calificarea instructorilor

“Instructorii erau nu numai buni cunoscători ai adevărului divin, dar se bucuraseră ei înşişi de comuniune cu Dumnezeu şi primiseră darul deosebit al Duhului Său. Se bucurau de respectul şi de încrederea poporului, atât pentru învăţătură, cât şi pentru evlavie.” (Educatie p.46)

De asemenea, mulţi învăţători [din scolile profetilor] se întreţineau prestând muncă fizică.” (Educatie p.47)

Scolile profetilor in timpul Domnului Iisus

O afirmatie succinta, din capul locului, ar fi ca pe vremea respectiva ele nu mai existau. Mai precis, in secolul I d.Hr. educatia primita de tinerii evrei nu mai era cea primita in vechile scoli ale profetilor. Existau scolile sinagogilor, scolile rabinilor, echivalente ale scolilor crestine de astazi (gradinite, scoli primare, gimnaziale, licee, facultati crestine). Acele scoli erau socotite de evrei scoli ale profetilor. Pastrasera numele, eticheta, nu insa si continutul. Ucenicii lui Iisus nu fusesera elevi la aceste scoli.

“Şapte dintre ucenicii Lui erau în grup, îmbrăcaţi în hainele umile de pescari; erau săraci în ce priveşte bunurile lumii acesteia, dar bogaţi în cunoaşterea şi trăirea adevărului, lucru care înaintea Cerului le dădea locul cel mai de frunte ca învăţători. Nu fuseseră elevi în şcolile profeţilor, dar timp de trei ani fuseseră învăţaţi de cel mai de seamă Educator pe care lumea L-a cunoscut vreodată. Sub îndrumările Lui, deveniseră nobili, inteligenţi, cultivaţi, ajungând unelte prin care oamenii puteau să fie îndrumaţi în cunoaşterea adevărului.” (HLL p.809)

“Copilul Isus nu a învăţat la şcolile sinagogilor. Mama Lui i-a fost primul învăţător omenesc. Din gura ei şi din scrierile profeţilor, El a învăţat despre lucrurile cereşti. Chiar cuvintele pe care El Însuşi i le spusese lui Moise pentru Israel le învăţa acum de pe genunchii mamei Sale. Trecând de la vârsta copilăriei la aceea a tinereţii, El nu a studiat la şcolile rabinilor, nu avea nevoie să obţină educaţia din astfel de izvoare, deoarece Dumnezeu era învăţătorul Său.” (HLL p.70)

Domnul Hristos nu a fost trimis la nici una din scolile din timpul Sau nu pentru ca Maria si Iosif erau exclusivisti, nu pentru ca Iisus ar fi fost exclusivist ci pentru ca educatia din vremea respectiva nu mai urma planul lui Dumnezeu. Parintii lui Ioan Botezatorul au fost indrumati prin Duhul Sfant sa faca aceeasi alegere pentru fiul lor, din aceleasi motive. Aici gasim un sfat inspirat valabil si pentru timpurile noastre: atunci cand scolile existente nu urmeaza indeaproape planul lui Dumnezeu cu privire la educatie, cea mai sanatoasa alegere este cea de a-l educa pe copil acasa, dupa principiile stabilite de Dumnezeu. (mai multe detalii puteti citi si pe pagina dedicata subiectului Educatia crestina acasa). Parintii sunt primii chemati de Dumnezeu sa se ocupe de educatia copilului lor.

Scolile profetilor si educatia crestina contemporana

“Ar trebui să existe şcoli în toate comunităţile noastre, iar în aceste şcoli, profesori misionari. Este esenţial ca profesorii să fie instruiţi să-şi îndeplinească bine partea în importanta lucrare de educare a copiilor păzitorilor sabatului, nu numai în ştiinţe, ci şi în Scripturi. Aceste şcoli, înfiinţate în diferite localităţi şi conduse de bărbaţi sau de femei temătoare de Dumnezeu, după cum e cazul, ar trebui să fie clădite pe aceleaşi principii ca şi şcolile profeţilor.” (Îndrumarea copilului p.306)

“Apoi, când privesc scenele care mi-au fost prezentate, când mă gândesc la şcolile înfiinţate în diferite locuri şi văd că nu corespund nici pe departe cu şcolile profeţilor, sunt întristată peste măsură. Exerciţiul fizic a fost evidenţiat de Dumnezeul înţelepciunii. În fiecare zi trebuie consacrate câteva ore educaţiei pentru lucrul practic, care îi va ajuta pe studenţi să înveţe datoriile practice ale vieţii, care sunt esenţiale pentru toţi tinerii noştri. Însă acestea au fost scoase şi s-au introdus distracţiile care dau doar posibilitatea mişcării fizice, fără să constituie însă o binecuvântare specială în a face lucruri bune şi utile, care sunt esenţiale în educaţie şi instruire.

Studenţii, fiecare în parte, au nevoie de o educaţie completă în privinţa lucrurilor practice ale vieţii. Timpul folosit pentru exerciţii fizice care, pas cu pas, conduc la exces şi jocuri peste măsură ar trebui folosit pentru Hristos şi binecuvântarea lui Dumnezeu va fi asupra acelora care fac astfel. Toţi ar trebui să plece din şcoală educaţi în mod eficient, astfel încât, atunci când vor sta pe propriile lor picioare, să deţină acele cunoştinţe care sunt esenţiale în viaţa practică.” (PFE 228)

“Ar trebui să fie înfiinţate şcoli, nu sofisticate ca acelea din Battle Creek şi College View, ci mult mai simple, cu clădiri mai modeste şi cu profesori care vor adopta aceleaşi planuri care erau urmate în şcolile profeţilor. În loc de a concentra lumina într-un singur loc, unde mulţi nu o apreciază şi nici nu se folosesc de ceea ce li se dă, lumina ar trebui să fie dusă în multe locuri de pe faţa pământului.” 6T 138

Şcolile noastre trebuie să fie mai eficiente şi mai dependente de Dumnezeu decât şcolile profeţilor. Profesorii trebuie să umble foarte aproape de Dumnezeu. El cheamă tineri puternici, devotaţi, jertfitori de sine, care să iasă în faţă şi care, după un scurt timp de şcoală, să pornească bine pregătiţi să ducă lumii solia.” (SP 549)

O replica a scolilor profetilor in educatia crestina o gasim in inceputurile Scolii Misionare Madison. (in seria de 4 articole despre Scoala Misionara Madison veti afla detalii importante despre modelul de educatie crestina autentica, vrednica de numele acesta)

In momentul de fata este tradusa in limba romana cartea Madison – God’s Beautiful Farm. In limba romana are titlul: Madison, scoala lui Dumnezeu si este tiparita la Editura Viata si Sanatate.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>