Scoala Misionara Madison – ultimii ani

Scoala Misionara Madison – Greutati intampinate

Scoala Madison a avut de intampinat greutati pentru ca ideea unei scoli independente, care sa nu fie sub controlul bisericii a ridicat suspiciuni. Unele persoane au incercat sa ingreuneze inceputurile acestei scoli. Dumnezeu insa a ocrotit pe intemeietorii ei si le-a dat izbanda in ciuda greutatilor si suspiciunii intampinate.

Lideri precum Prescott si Daniells au vizitat in foarte scurt timp scoala pentru a cere lamuriri. Statutul de scoala independenta nu le placea. Si nici faptul ca Magan si Sutherland calatoreau pentru a strange fonduri pentru aceasta lucrare independenta care nu era sub controlul conducerii lor. La scurt timp Daniells a cerut tuturor lucratorilor sa opreasca strangerea si trimiterea de fonduri catre Scoala Madison. In 1907 Magan ii spune lui Ellen White despre aceste obstacole si anume ca “administratia bisericii sustine ca nu avem nici un drept sa primim bani atata timp cat nu suntem in proprietatea Conferintei”. Dansa a raspuns: “Voi faceti dublu fata de cat fac ei. Strangeti toate donatiile pe care le puteti obtine. Acesti bani apartin Domnului si nu acelor oameni. Pozitia pe care ei o adopta nu este de la Dumnezeu. Uniunea Conferintei de Sud nu trebuie sa devina proprietara voastra si nici sa va controleze. ”— Magan diary  May 7, 1907.

Apoi Ellen White s-a adresat direct celor care puneau piedici lucrarii de la Scoala Misionara Madison:

“Multe obstacole au fost puse in calea pionierilor de la Scoala Madison, de natura sa-i descurajeze si sa-i inlature din lucrare. Aceste obstacole nu au fos puse de catre Domnul. In unele privinte planurile limitate si stradaniile oamenilor au lucrat impotriva lucrarii lui Dumnezeu.

Sa fim atenti, fratilor, sa nu impiedicam si sa nu lucram impotriva progresului altora, intarziind astfel proclamarea Evangheliei. Lucrul acesta s-a intamplat, si din acest motiv sunt acum indemnata sa vorbesc atat de raspicat. Daca s-ar fi oferit ajutorul necesar pentru Scoala Madison, lucrarea de acolo ar fi acum intr-un stadiu mult mai avansat. Lucrarea de la Scoala Madison a inaintat incet si totusi, in ciuda piedicilor si obstacolelor, lucratorii de acolo nu au esuat si nici nu s-au descurajat; au fost in stare sa indeplineasca o lucrare buna pentru cauza lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu pune limite lucratorilor Sai asa cum oamenii ar dori sa fie puse limite. In lucrarea lor, fratii Magan si Sutherland au fost impiedicati in mod nenecesar. Mijloace financiare le-au fost oprite pentru ca prin organizarea si conducerea ei Scoala Madison nu a fost pusa sub controlul Conferintei. Motivele pentru care aceasta scoala nu a fost pusa in proprietatea si controlul Conferintei nu au fost cantarite cu atentie.

Lipsa de interes pentru acest proiect este categoric gresita, din partea unora care ar fi trebuit sa o aprecieze foarte mult. Fratii nostri trebuie sa se pazeasca sa nu repete asemenea experiente.

Domnul nu doreste ca lucrarea educationala de la Scoala Madison sa se schimbe inainte ca poporul nostru sa o sprijine cu toata inima. Lucrarea care s-a facut acolo este aprobata de Dumnezeu si El interzice ca acest fel de lucrare sa fie intrerupta. Domnul va continua sa binecuvanteze si sa sutina lucratorii atata timp cat ei vor urma sfaturile Lui.

Fratii Sutherland si Magan sunt tot atat de hotarati sa faca lucrarea lui Dumnezeu la Scoala Madison, precum alti lucratori sunt randuiti sa-si faca partea lor in cauza adevarului prezent. Lumina care mi-a fost data este ca ar trebui sa-i ajutam pe acesti frati si pe colaboratorii lor, care au lucrat peste puterile lor si apasati de mari dezavantaje. Sa cautam sa intelegem situatia si sa nu dam uitarii dreptatea si mila in modul in care sunt distribuite fondurile.

Conducatorii lucrarii de la Scoala Madison sunt impreuna lucratori cu Dumnezeu. Mult mai mult trebuie facut pentru a-i ajuta. Banii Domnului trebuie sa-i sustina in eforturile lor. Si ei au dreptul la o parte din mijloacele oferite pentru cauza Sa. Ar trebui sa li se ofere in egala masura accesul la mijloacele care vin pentru inaintarea cauzei.” (Sp TB11, 31-32)

Intr-o scrisoare adresata lui Magan, Ellen White scria urmatoarele cuvinte de incurajare:

“Unii au nutrit gandul ca Scoala Madison, pentru ca nu este in proprietatea vreunei Conferinte, nu are dreptul ca prin cei ce o conduc sa faca apel la poporul nostru pentru mijloace financiare care sunt foarte necesare pentru inaintarea lucrarii. Aceasta idee trebuie sa fie corectata. In distribuirea banilor care vin in visteria Domnului, voi sunteti indreptatiti sa aveti o parte la fel de mult ca altii care conduc diverse proiecte in armonie cu sfaturile Domnului.”  {SpM 411.4}

Lui Magan, unul dintre fondatorii de la Scoala Misionara Madison, i se propune la Conferinta Generala din 1909 sa fie secretar pentru lucrarea cu negrii, un departament nou infiintat. A cerut si sfatul lui Ellen White, iar aceasta l-a sfatuit sa nu accepte oferta.

“Pe 8 iunie m-am intalnit cu Daniells, Olsen Westworth, Mc Vah si altii. Mi-au spus ce planuri au. Am refuzat. Am vorbit si cu sora White, care mi-a spus sa nu-mi mut familia la Washington. Dansa mi-a spus ca “ei s-au separat de tine si tu de ei. Va fi o despartire.” ”— Jurnalul lui Magan 8 iunie, 1909

Prin planul respectiv se urmarea privarea scolii de aportul pretios pe care il aducea Magan. Imediat dupa acest incident, Ellen White le scrie celor doi intemeietori ai Scolii Madison:

“Sunt indemnata sa va spun: Fiti atenti ce miscari faceti in perioada urmatoare… Trebuie sa fiti atenti sa nu faceti nici macar un pas in vreo directie in care El nu merge inaintea voastra si nu va calauzeste. Nu trebuie sa va parasiti prezentul camp de lucru decat atunci cand aveti o dovada clara ca este voia lui Dumnezeu sa faceti asta. ”—EGW catre Sutherland si Magan, 8, iunie 1909; Unpublished Testimonies, p. 447.

In 1913 situatia s-a inrautatit. In ciuda recomandarilor Spiritului Profetic, Scoala Madison este criticata, conducatorii ei sunt numiti eretici, se fac glume pe seama educatiei oferite acolo si a stilului de viata simplu.

Scoala Misionara Madison – inceputul declinului si ultimii ani

In 1915 Magan accepta chemarea de a pleca la Colegiul Evanghelistilor Medicali, nou infiintat, in California. Sfatul lui Ellen White fusese uitat. Sutherland a fost foarte dezamagit de aceasta mutare.
Dupa plecarea lui Magan, Sutherland a inceput sa se gandeasca la ideea acreditarii scolii. Din pacate aceasta noua directie avea sa duca la declinul final al institutiei.

“De la Berrien Springs, unii dintre noi, asa cum stii, au mers in sud la Madison, Tennessee, datorita sfatului si indrumarii lui Ellen White, si acolo am facut planurile pentru o scoala care nu va oferi niciodata grade academice si nici cursuri dupa modelul celor lumesti.”—Percy T. Magan, scrisoare catre Warren Howell, 13 ianuarie 1926.

Departarea de la acest plan initial a fost una din cauzele esecului final al institutiei. Sutherland afirmase intr-unul din studiile sale despre istoria educatiei crestine ca oferirea de grade academice era o inventie papala. (puteti descarca si citi aici cartea Studii de educatie crestina, de E.A.Sutherland)

In 1917 Scoala Misionara Madison primeste acreditare. In 1919 au inceput un program autorizat de trei ani pentru asistente medicale. In urmatorii ani diverse parti ale programului de educatie au fost acreditate. In anul 1933 a fost acreditat si programul de colegiu de 4 ani.

Programele de acreditare impovarau financiar si conduceau la intrarea in datorii, o alta departare de planul initial de lucru, asa cum se poate citi in paragraful urmator:

“Pentru a atinge standardul prevazut pentru un colegiu, avem nevoie de asistenta financiara. Cerintele care ne-au fost impuse cuprind o biblioteca de 10000 de volume, o cladire pentru Agricultura si Studii economice, cladire pentru Stiinte, cladire pentru Arte si cateva case pentru studenti. Ne va costa aproximativ $100000 pentru a echipa cladirile si pentru alte facilitati necesare.”—Lida Scott catre G.F. Peabody, 16 decembrie 1929.

In ciuda faptului ca Scoala Misionara Madison avea o activitate profitabila de producere a hranei sanatoase, la inceputul anilor 1940, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, scoala a trecut prin momente dificile. Numarul celor inscrisi a coborat la un minim de 154 de studenti in anii 1944-1945. In anul 1946 Sutherland, in varsta de 81 de ani, si-a dat demisia ca director al scolii pentru a deveni secretar al Comitetului pentru viata rurala. Fusese directorul scolii timp de 42 de ani. In anul 1954 scoala a sarbatorit 50 de ani de la infiintare. Acum aveau 800 acri de pamant, 27 de activitati productive conduse de studenti, si un sanatoriu cu 220 de paturi pentru tratamente cu metode naturiste de vindecare. Un an mai tarziu, in 1955, Sutherland a murit datorita unei apendicite, la varsta de 90 de ani.

In anul 1963, luna februarie, dreptul de proprietate si operarea colegiului si a sanatoriului (redenumit Spitalul Madison) au fost transferate Uniunii de Conferinte din Sud a Bisericii Adventiste. In septembrie 1964 scoala si-a incetat activitatea, datorita datoriilor mari si pierderii acreditarii pentru programul de asistente.

Alte articole despre Scoala Misionara Madison:

 

Scoala Misionara Madison – Istoria infiintarii
Scoala Misionara Madison si principiul autosustinerii
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

 

 

 


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>