Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

Posted on 07/07/2013 by ioan

Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata pentru alte institutii care se autosustin

Scoala Misionara Madison a fost infiintata sub calauzirea divina. Inceputurile ei au fost marcate de o dorinta fierbinte de a urma modelul divin pentru educatia crestina, model pe care intemeietorii scolii, E.A.Sutherland si P.T.Magan l-au studiat si inteles din Biblie si scrierile lui Ellen G. White. In ciuda esecului final, datorat indepartarii de la principiile pe care s-a cladit la inceput, si din care alte institutii au invatat pentru a evita o soarta asemanatoare, Scoala Madison a fost si ramane o sursa de inspiratie pentru cei care doresc sa implineasca voia lui Dumnezeu in aceasta sfera vitala a educatiei crestine.

O data cu dezvoltarea scolii s-au infiintat treptat si alte institutii, dornice sa aplice modelul divin in ce priveste educatia, fiind convinse ca acest lucru va ajuta la proclamarea Evangheliei cu succes. Una dintre aceste institutii a fost si Wildwood Lifestyle Center. Aceasta a luat fiinta in 1942, la putin timp dupa atacul de la Pearl Harbor. Era o perioada foarte dificila datorita razboiului, materialele de constructie erau greu de procurat, situatia economica era precara. Mai multe detalii despre istoria acestei institutii puteti citi pe pagina dedicata istoriei Wildwood. (in limba engleza doar) Wildwood ofera si cursuri de pregatire in domeniul misionar medical. Un alt program dezvoltat de cei de la Wildwood este L.I.G.H.T. (The Lay Institute for Global Health Training), care ofera pregatire misionara medicala pentru membrii laici din toata lumea, prin cursuri de scurta durata, seminarii si studii online.

Acelasi centru de sanatate Wildwood a stat si la originea OCI (Outpost Centers International). Dupa formarea multor institutii care se autosustineau (self-supporting), in anii 1980′, Warren Wilson, care era pe atunci presedintele Spitalului si Centrului de sanatate Wildwood, a vazut nevoia de a forma o organizatie care putea sluji ca sfatuitor si care putea incuraja institutiile mai nou infiintate care se autosustineau. In plus, aceasta organizatie putea sa faciliteze dezvoltarea de institutii care se autosustin, sa promoveze proiectele care existau deja si sa ajute la formarea si perfectionarea conducatorilor lor. Astfel a luat fiinta in anul 1983 OCI (Outpost Centers International).

In Romania, Centrul de sanatate Herghelia, jud Mures, si Scoala Misionara Medicala Herghelia isi au radacinile in aceeasi viziune care a dus la infiintarea Scolii Misionare Madison. Herghelia face parte de asemenea din OCI, institutie care reuneste institutii adventiste care se autosustin.

Pentru a vedea o lista completa cu institutii care se autosustin, din America, Europa si celelalte continente, vizitati site-ul OCI. In momentul de fata sunt 82 de asemenea institutii.

Scoala Misionara Madison si infiintarea ASI

Putini stiu faptul ca radacinile ASI sunt legate de Scoala Misionara Madison, o scoala adventista care se autosustinea, infiintata in anul 1904 in statul Tennessee de catre E.A. Sutherland si Percy Magan. Pe masura ce Scoala Misionara Madison s-a extins, a inceput sa infiinteze alte scoli si institutii in tara. In 1947 toate aceste institutii care se autosustineau au format Asociatia Institutiilor Adventiste care se autosustin (Association of Seventh-day Adventist Self-Supporting Institutions), pe scurt ASI. Toate acele institutii erau fie educationale fie cu profil medical. Dupa mai mult timp ASI a inceput sa includa si oameni de afaceri adventisti. Astfel, in anul 1979, pentru a reflecta mai bine componenta membrilor ASI, organizatia si-a schimbat numele in Servicii si industrii conduse de membri adventisti (Adventist-laymen’s Services & Industries). In Romania poarta numele de Asociatia pentru suport si initiativa (ASI Romania).

Alte articole despre Scoala Misionara Madison

Scoala Madison – Istoria infiintarii
Scoala Madison si principiul autosustinerii
Scoala Misionara Madison – ultimii ani

Scoala Misionara Madison – ultimii ani

Posted on 07/07/2013 by ioan

Scoala Misionara Madison – Greutati intampinate

Scoala Madison a avut de intampinat greutati pentru ca ideea unei scoli independente, care sa nu fie sub controlul bisericii a ridicat suspiciuni. Unele persoane au incercat sa ingreuneze inceputurile acestei scoli. Dumnezeu insa a ocrotit pe intemeietorii ei si le-a dat izbanda in ciuda greutatilor si suspiciunii intampinate.

Lideri precum Prescott si Daniells au vizitat in foarte scurt timp scoala pentru a cere lamuriri. Statutul de scoala independenta nu le placea. Si nici faptul ca Magan si Sutherland calatoreau pentru a strange fonduri pentru aceasta lucrare independenta care nu era sub controlul conducerii lor. La scurt timp Daniells a cerut tuturor lucratorilor sa opreasca strangerea si trimiterea de fonduri catre Scoala Madison. In 1907 Magan ii spune lui Ellen White despre aceste obstacole si anume ca “administratia bisericii sustine ca nu avem nici un drept sa primim bani atata timp cat nu suntem in proprietatea Conferintei”. Dansa a raspuns: “Voi faceti dublu fata de cat fac ei. Strangeti toate donatiile pe care le puteti obtine. Acesti bani apartin Domnului si nu acelor oameni. Pozitia pe care ei o adopta nu este de la Dumnezeu. Uniunea Conferintei de Sud nu trebuie sa devina proprietara voastra si nici sa va controleze. ”— Magan diary May 7, 1907.

Apoi Ellen White s-a adresat direct celor care puneau piedici lucrarii de la Scoala Misionara Madison:

“Multe obstacole au fost puse in calea pionierilor de la Scoala Madison, de natura sa-i descurajeze si sa-i inlature din lucrare. Aceste obstacole nu au fos puse de catre Domnul. In unele privinte planurile limitate si stradaniile oamenilor au lucrat impotriva lucrarii lui Dumnezeu.

Sa fim atenti, fratilor, sa nu impiedicam si sa nu lucram impotriva progresului altora, intarziind astfel proclamarea Evangheliei. Lucrul acesta s-a intamplat, si din acest motiv sunt acum indemnata sa vorbesc atat de raspicat. Daca s-ar fi oferit ajutorul necesar pentru Scoala Madison, lucrarea de acolo ar fi acum intr-un stadiu mult mai avansat. Lucrarea de la Scoala Madison a inaintat incet si totusi, in ciuda piedicilor si obstacolelor, lucratorii de acolo nu au esuat si nici nu s-au descurajat; au fost in stare sa indeplineasca o lucrare buna pentru cauza lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu pune limite lucratorilor Sai asa cum oamenii ar dori sa fie puse limite. In lucrarea lor, fratii Magan si Sutherland au fost impiedicati in mod nenecesar. Mijloace financiare le-au fost oprite pentru ca prin organizarea si conducerea ei Scoala Madison nu a fost pusa sub controlul Conferintei. Motivele pentru care aceasta scoala nu a fost pusa in proprietatea si controlul Conferintei nu au fost cantarite cu atentie.

Lipsa de interes pentru acest proiect este categoric gresita, din partea unora care ar fi trebuit sa o aprecieze foarte mult. Fratii nostri trebuie sa se pazeasca sa nu repete asemenea experiente.

Domnul nu doreste ca lucrarea educationala de la Scoala Madison sa se schimbe inainte ca poporul nostru sa o sprijine cu toata inima. Lucrarea care s-a facut acolo este aprobata de Dumnezeu si El interzice ca acest fel de lucrare sa fie intrerupta. Domnul va continua sa binecuvanteze si sa sutina lucratorii atata timp cat ei vor urma sfaturile Lui.

Fratii Sutherland si Magan sunt tot atat de hotarati sa faca lucrarea lui Dumnezeu la Scoala Madison, precum alti lucratori sunt randuiti sa-si faca partea lor in cauza adevarului prezent. Lumina care mi-a fost data este ca ar trebui sa-i ajutam pe acesti frati si pe colaboratorii lor, care au lucrat peste puterile lor si apasati de mari dezavantaje. Sa cautam sa intelegem situatia si sa nu dam uitarii dreptatea si mila in modul in care sunt distribuite fondurile.

Conducatorii lucrarii de la Scoala Madison sunt impreuna lucratori cu Dumnezeu. Mult mai mult trebuie facut pentru a-i ajuta. Banii Domnului trebuie sa-i sustina in eforturile lor. Si ei au dreptul la o parte din mijloacele oferite pentru cauza Sa. Ar trebui sa li se ofere in egala masura accesul la mijloacele care vin pentru inaintarea cauzei.” (Sp TB11, 31-32)

Intr-o scrisoare adresata lui Magan, Ellen White scria urmatoarele cuvinte de incurajare:

“Unii au nutrit gandul ca Scoala Madison, pentru ca nu este in proprietatea vreunei Conferinte, nu are dreptul ca prin cei ce o conduc sa faca apel la poporul nostru pentru mijloace financiare care sunt foarte necesare pentru inaintarea lucrarii. Aceasta idee trebuie sa fie corectata. In distribuirea banilor care vin in visteria Domnului, voi sunteti indreptatiti sa aveti o parte la fel de mult ca altii care conduc diverse proiecte in armonie cu sfaturile Domnului.” {SpM 411.4}

Lui Magan, unul dintre fondatorii de la Scoala Misionara Madison, i se propune la Conferinta Generala din 1909 sa fie secretar pentru lucrarea cu negrii, un departament nou infiintat. A cerut si sfatul lui Ellen White, iar aceasta l-a sfatuit sa nu accepte oferta.

“Pe 8 iunie m-am intalnit cu Daniells, Olsen Westworth, Mc Vah si altii. Mi-au spus ce planuri au. Am refuzat. Am vorbit si cu sora White, care mi-a spus sa nu-mi mut familia la Washington. Dansa mi-a spus ca “ei s-au separat de tine si tu de ei. Va fi o despartire.” ”— Jurnalul lui Magan 8 iunie, 1909

Prin planul respectiv se urmarea privarea scolii de aportul pretios pe care il aducea Magan. Imediat dupa acest incident, Ellen White le scrie celor doi intemeietori ai Scolii Madison:

“Sunt indemnata sa va spun: Fiti atenti ce miscari faceti in perioada urmatoare… Trebuie sa fiti atenti sa nu faceti nici macar un pas in vreo directie in care El nu merge inaintea voastra si nu va calauzeste. Nu trebuie sa va parasiti prezentul camp de lucru decat atunci cand aveti o dovada clara ca este voia lui Dumnezeu sa faceti asta. ”—EGW catre Sutherland si Magan, 8, iunie 1909; Unpublished Testimonies, p. 447.

In 1913 situatia s-a inrautatit. In ciuda recomandarilor Spiritului Profetic, Scoala Madison este criticata, conducatorii ei sunt numiti eretici, se fac glume pe seama educatiei oferite acolo si a stilului de viata simplu.

Scoala Misionara Madison – inceputul declinului si ultimii ani

In 1915 Magan accepta chemarea de a pleca la Colegiul Evanghelistilor Medicali, nou infiintat, in California. Sfatul lui Ellen White fusese uitat. Sutherland a fost foarte dezamagit de aceasta mutare.
Dupa plecarea lui Magan, Sutherland a inceput sa se gandeasca la ideea acreditarii scolii. Din pacate aceasta noua directie avea sa duca la declinul final al institutiei.

“De la Berrien Springs, unii dintre noi, asa cum stii, au mers in sud la Madison, Tennessee, datorita sfatului si indrumarii lui Ellen White, si acolo am facut planurile pentru o scoala care nu va oferi niciodata grade academice si nici cursuri dupa modelul celor lumesti.”—Percy T. Magan, scrisoare catre Warren Howell, 13 ianuarie 1926.

Departarea de la acest plan initial a fost una din cauzele esecului final al institutiei. Sutherland afirmase intr-unul din studiile sale despre istoria educatiei crestine ca oferirea de grade academice era o inventie papala. (puteti descarca si citi aici cartea Studii de educatie crestina, de E.A.Sutherland)

In 1917 Scoala Misionara Madison primeste acreditare. In 1919 au inceput un program autorizat de trei ani pentru asistente medicale. In urmatorii ani diverse parti ale programului de educatie au fost acreditate. In anul 1933 a fost acreditat si programul de colegiu de 4 ani.

Programele de acreditare impovarau financiar si conduceau la intrarea in datorii, o alta departare de planul initial de lucru, asa cum se poate citi in paragraful urmator:

“Pentru a atinge standardul prevazut pentru un colegiu, avem nevoie de asistenta financiara. Cerintele care ne-au fost impuse cuprind o biblioteca de 10000 de volume, o cladire pentru Agricultura si Studii economice, cladire pentru Stiinte, cladire pentru Arte si cateva case pentru studenti. Ne va costa aproximativ $100000 pentru a echipa cladirile si pentru alte facilitati necesare.”—Lida Scott catre G.F. Peabody, 16 decembrie 1929.

In ciuda faptului ca Scoala Misionara Madison avea o activitate profitabila de producere a hranei sanatoase, la inceputul anilor 1940, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, scoala a trecut prin momente dificile. Numarul celor inscrisi a coborat la un minim de 154 de studenti in anii 1944-1945. In anul 1946 Sutherland, in varsta de 81 de ani, si-a dat demisia ca director al scolii pentru a deveni secretar al Comitetului pentru viata rurala. Fusese directorul scolii timp de 42 de ani. In anul 1954 scoala a sarbatorit 50 de ani de la infiintare. Acum aveau 800 acri de pamant, 27 de activitati productive conduse de studenti, si un sanatoriu cu 220 de paturi pentru tratamente cu metode naturiste de vindecare. Un an mai tarziu, in 1955, Sutherland a murit datorita unei apendicite, la varsta de 90 de ani.

In anul 1963, luna februarie, dreptul de proprietate si operarea colegiului si a sanatoriului (redenumit Spitalul Madison) au fost transferate Uniunii de Conferinte din Sud a Bisericii Adventiste. In septembrie 1964 scoala si-a incetat activitatea, datorita datoriilor mari si pierderii acreditarii pentru programul de asistente.

Alte articole despre Scoala Misionara Madison:

Scoala Misionara Madison – Istoria infiintarii
Scoala Misionara Madison si principiul autosustinerii
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

Scoala Madison si principiul autosustinerii

Posted on 07/02/2013 by ioan

Scoala Madison si principiul autosustinerii

Ideea de a porni o asemenea scoala a apartinut prima data lui David Paulson care, in 1901, l-a incurajat pe Sutherland “sa infiinteze o scoala ale carei usi sa fie deschise pentru orice tanar si orice tanara care au un caracter frumos si care sunt dispusi sa lucreze pentru a-si acoperi cheltuielile de scolarizare. Nu as refuza vreodata pe cineva care doreste sa obtina o educatie si are curajul sa lucreze pentru a o obtine. Ai nevoie de o suprafata mare de pamant si sa oferi facilitati ca studentii sa se poata autosustine.” Principiul autosustinerii avea sa fie un element de baza al functionarii scolii si al dezvoltarii ei, dupa modelul scolilor profetilor din vechime.

Scoala Madison cauta sa ofere o educatie holistica, atot cuprinzatoare: trupul, mintea si spiritul. Principiul autosustinerii era la baza operarii scolii, dar mai presus decat acesta, scoala Madison a imprimat cu succes atat in profesori cat si in studenti un spirit de sacrificiu de sine, de slujire, si placerea de a trai o viata simpla aproape de Dumnezeu si de natura. Orice tanar, chiar daca era sarac, putea sa obtina o educatie la Madison atata timp cat era dispus sa lucreze in fiecare zi la scoala pentru a-si acoperi cheltuielile de scolarizare. Prin programul de studiu combinat cu munca, fiecare student trebuia sa lucreze pentru a acoperi cel putin jumatate din cheltuielile de scolarizare (preferabil pentru toata cheltuiala). In primii ani nu a existat o taxa fixa si doua treimi dintre studenti erau admisi dupa ce achitau o suma mica (garantie) care era obligatorie. Acei ani de inceput au fost presarati cu greutati: ani de credinta, munca multa si simplitate. Salariile personalului erau mici. Studentii si profesorii lucrau impreuna cate 5 ore in fiecare zi. Pana in anii 1930 mancau doar doua mese pe zi. Treptat au ridicat mai multe cladiri ale scolii cu propriile maini. In 1939 scoala Madison era considerata “singura scoala care se autosustine din America.” In acelasi an, Dr. Philander P. Claxton, imputernicitul departamentului de educatie al Statelor Unite, lauda scoala Madison afirmand: “Am vazut multe scoli de toate gradele in multe tari, dar nici una mai interesanta decat aceasta. Niciunde nu am vazut realizandu-se atat de mult cu atat de putini bani.”

Alte “ingrediente” ale succesului scolii Madison

In primii ani scoala Madison a fost cu adevarat speciala. Asa cum afirma si numele ei, Nashville Agricultural Normal Institute, pregatirea oferita era in domeniul agricol (despre care Ellen White spunea ca trebuie sa fie nelipsita din educatie) si alte domenii. Scopul scolii era sa pregateasca lucratori si profesori misionari atat pentru Statele Unite cat si pentru tari straine. Cerintele de baza pentru admiterea la scoala constau in a avea o minte matura si un interes deosebit pentru slujirea misionara autosustinuta.

O alta deosebire de alte scoli era si faptul ca la Madison nu exista un program sportiv. Nici nu era timp pentru asa ceva pentru ca studentii faceau din plin exercitiu fizic lucrand pamantul sau avand alte ocupatii utile. Acest concept fusese “inaugurat” de catre Sutherland cand era director la Colegiul Battle Creek, unde a arat terenul de sport si pentru a-l transforma in gradina de legume.

La doar cativa ani de la inceperea activitatii, scoala Madison a pus in aplicare planul de a trimite profesori pentru a infiinta replici ale scolii Madison in zonele limitrofe pentru a ajuta pe oamenii impovarati din zonele de deal si de munte care nu aveau scoli in apropiere. In anul 1914 fusesera deja infiintate circa 40 de asemenea scoli, care erau frecventate de aproximativ 1000 de studenti.

Atat Ellen White cat si Sutherland aveau convingerea ferma ca scolile trebuie sa fie infiintate la tara si ca trebuie sa se autosustina prin agricultura si alte activitati care sa ofere atat educatie cat si un venit studentilor, si sa slujeasca localitatile din jur. Doua dintre aceste activitati au fost operarea unui sanatoriu (spital) si o mica fabrica ce producea produse naturiste sanatoase. Scoala Madison a fost prima scoala adventista care sa opereze propriul sanatoriu (debutul sanatoriului a fost in anul 1906). Scoala avea si o tipografie. In anul 1919 a inceput publicarea unui saptamanal al scolii The Madison Survey, care era distribuit gratis. In anul 1938 Scoala Madison avea 27 de activitati productive in campus, conduse de catre studenti.

Mai multe detalii despre intreaga istorie a Scolii Madison puteti obtine lecturand cartea: Madison – God’s Beautiful Farm de Ira Gish si Harry Christman (in limba romana este Madison – Școala lui Dumnezeu, aparuta la Editura Viață și Sănătate, București) disponibila atat tiparita cat si in format electronic (ebook). Poate fi citita partial apasand pe titlul cartii.

Alte articole despre Scoala Madison:

Scoala Madison – Istoria infiintarii
Scoala Misionara Madison – ultimii ani
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

Scoala Madison – Istoria infiintarii

Posted on 07/02/2013 by ioan

Scoala Madison – Istoria infiintarii

In anul 1904 a luat fiinta una dintre cele mai remarcabile si mai inovative scoli din America, in localitatea Madison, statul Tennessee, situata la aproximativ 10 mile (16km) de orasul Nashville. La inceput s-a numit The Nashville Agricultural and Normal Institute (NANI), iar in 1937 numele a fost schimbat in Madison College (Colegiul sau Scoala Madison).

Timp de peste 50 de ani directorul scolii Madison a fost Dr. Edward Alexander Sutherland (1865-1955). Acesta a fost absolvent al Colegiului Battle Creek. Apoi a devenit directorul Colegiului Walla Walla din statul Washington, iar ulterior, in 1897 (la varsta de 32 de ani) devine director al Colegiului Battle Creek. Ascultand sfatul lui Dumnezeu cu privire la necesitatea ca scolile crestine sa fie stabilite la tara, transfera Colegiul din Battle Creek pe terenul unei frumoase ferme de 300 acri de pamant in apropiere de Berrien Springs, Michigan si schimba numele scolii in Colegiul Misionar Emanuel (astazi se numeste Andrews University).

In anii 1895 si 1896 Ellen G. White a scris o serie de noua articole, prin care indemna credinciosii adventisti sa lucreze in statele sudice care fusesera afectate de Razboiul Civil. Ca raspuns la aceasta chemare, in 1904, Sutherland, impreuna cu prietenul sau apropiat Percy T. Magan (1867-1947) si-au dat demisia de la Colegiul Misionar Emanuel si au plecat in Sud.

In vara anului 1904, Sutherland si Magan au discutat planurile pe care le aveau cu sora White in Nashville, dupa care timp de sase saptamani au cautat o locatie potrivita pentru scoala in zonele apropiate de Nashville. Intr-o zi de iunie 1904, E. White, W. Palmer, Sutherland, Magan si altii s-au imbarcat pe un vaporas cu aburi. La un moment dat vaporasul s-a defectat si a fost remorcat la mal pentru a fi reparat. E.White si fratele Palmer au coborat pe mal sa vada imprejurimile. Au gasit o ferma de 412 acri de pamant (aprox. 160 hectare) in paragina. E. White s-a intors la vaporas si le-a spus lui Sutherland si Magan: “Acest loc arata la fel cu cel pe care l-am vazut in viziune. Acesta este locul unde Dumnezeu vrea ca Sutherland si Magan sa inceapa o scoala.” Cand au vazut ferma, cei doi au fost dezamagiti. In plus, nici nu aveau banii necesari sa cumpere o ferma atat de mare. Ei se gandeau sa cumpere o ferma mica, fertila si bine intretinuta. In cele din urma insa au hotarat sa asculte de sfatul inspirat.

Ferma a fost cumparata cu $12 723. Ferma includea cei 400 acri de pamant (~160 ha), o casa, hambare si alte cladiri, gard de piatra pe o lungime de aprox. 4 km, si 70 de vite. Terenul era compus din 100 acri de pamant fertil, 100 acri de pamant bun pentru cereale si pomi fructiferi si 200 acri de pasune.
(valoarea dolarului in 1904: salariul anual al unui muncitor era $200, cel al unui contabil era de $2000, iar al unui dentist era de $2500)

Scoala si-a inceput activitatea in acelasi an, 1904, cu un numar de 11 elevi. Scoala si-a dezvoltat filosofia de educatie sub indrumarea lui E. White. Dansa numea scoala “Frumoasa ferma a lui Dumnezeu” (eng. God’s Beautiful Farm). E. White aprecia lucrarea pe care o faceau fondatorii acestei scoli: Sutherland, Magan (1867-1947), M. Bessie DeGraw, si Nellie H. Druillard. In 1908, in articolul intitulat “Un apel pentru Scoala Madison”, Ellen White scria: “Educatia oferita la Scoala Madison este deosebit de pretioasa pentru cei care se pregatesc sa lucreze ca misionari in tari straine. Daca mult mai multi ar primi o educatie asemanatoare in alte scoli, noi ca popor am deveni o priveliste pentru lume, ingeri si oameni. Solia ar fi dusa repede in fiecare tara si sufletele care acum sunt in intuneric ar fi aduse la lumina.”

Scoala misionara Madison a avut un loc atat de special in inima lui Ellen White incat dansa a decis sa se implice in conducerea scolii, aceasta institutie fiind singura in care a acceptat sa faca parte din conducere (a fost unul din cei 10 membri ai consiliului de administratie), conditia fiind ca aceasta scoala sa nu mai fie in proprietatea bisericii, ci sa fie o scoala independenta, constituita ca o asociatie non-profit. Ellen White fusese martora la piedicile puse in calea tuturor celor care incercau sa puna in aplicare sfaturile inspirate cu privire la mersul unei scoli crestine. De data aceasta, indrumarea danseia era ca aceasta scoala sa fie una independenta. Implicarea in conducerea ei avea sa fie o aparare in fata criticilor si suspiciunilor.

Alte articole despre Scoala Misionara Madison:

Scoala Madison si principiul autosustinerii
Scoala Misionara Madison – ultimii ani
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

In momentul de fata este tradusa in limba romana cartea Madison – God’s Beautiful Farm. In limba romana are titlul: Madison, scoala lui Dumnezeu si este tiparita la Editura Viata si Sanatate.

Mai multe amanunte despre scoala Madison dar si alte scoli (precum Loma Linda) puteti afla din cartea Madison și Loma Linda, planul divin pentru educația adevărată, de Vance Ferrel, pe care o puteți comanda folosind datele de pe pagina Contact. Cartea isi propune o cercetare atenta a modului in care planul lui Dumnezeu a fost urmat de primele insititutii educationale adventiste si ce lectii pot fi invatate din esecurile si succesul acestora.

Herbert Douglass – solii pretioase

Posted on 07/02/2013 by ioan

Herbert Douglass – repere biografice

Herbert E. Douglas (nascut in 1927) este doctor in teologie. Din 1954 pana in 1957 a facut parte din echipa care a editat Comentariul Biblic Adventist. Din 1967 pana in 1970 a fost presedinte al Atlantic Union College (USA); din 1970 pana in 1976 a fost editor asociat la revista Review and Herald (acum numita Adventist Review); din 1979 pana in 1985 a fost vice-presedinte de dezvoltare editoriala la Pacific Press Publishing Association; din 1985 pana in 1992 a fost presedinte la Weimar Institute (California, USA). Din 2003 pana in 2005 Herbert Douglass a fost consultant la Amazing Facts. Este autor al 24 de carti si numeroase articole. Autorul este cunoscut cititorilor din Romania in mod special datorita cartii Mesagerul Domnului, tradusa in limba romana si disponibila la editura Viata si Sanatate, din Bucuresti.

Herbert Douglass si anul 1957

Pentru multi credinciosi din afara Statelor Unite, anul 1957 nu are o rezonanta deosebita, desi efectele evenimentului intamplat atunci s-au resimtit pe plan mondial, nu doar in America. Pentru adventistii din America insa, atat pastori cat si laici, anul 1957 are o importanta deosebita. Autorii cartii Intrebari despre doctrina (Questions on Doctrine – QOD) au fost trei conducatori marcanti ai bisericii din perioada respectiva: LeRoy E. Froom, Roy Allen Anderson si Walter E. Read. Acest trio a avut intalniri cu doi reprezentanti importanti ai bisericilor evanghelice, Walter Martin si D.G.Barnhouse, de orientare calvina, in anii 1955-1956. Pozitia adoptata de trio-ul adventist a fost transpusa in cartea Intrebari despre doctrina. Ei au incercat sa-i convinga pe evanghelici ca teologia adventista s-a schimbat, a progresat, a suferit modificari importante in ultimii ani, fapt care nu le dadea dreptul evanghelicilor sa-i socoteasca un cult ci sa-i accepte ca biserica, frati in acelasi Hristos. Una dintre temele discutate a fost despre natura umana a Domnului Hristos, trio-ul mentionat afirmand ca Iisus nu a luat asupra Sa natura umana decazuta. Teologul adventist M.L. Andreasen, unul dintre cei mai bine pregatiti la vremea respectiva, a luat imediat atitudine fata de devierile aduse de Intrebari despre doctrina fata de teologia clasica adventista. Cei trei insa au reusit prin diverse metode sa suprime orice fel de opozitie si sa promoveze pe scara larga noile invataturi.

Cartea “La rascruce de drumuri” (A fork in the road, titlul original) este un raspuns si o clarificare la multele intrebari ridicate de tiparirea cartii Intrebari despre doctrina (Questions on Doctrine – QOD) tiparita in anul 1957. Editia in limba romana contine si un Argument scris de pastorul Valentin Danaiata si o Prefata semnata de pastorul Daniel Ciobanu. Autorul, Herbert Douglass a fost martor ocular al acelor evenimente, fapt ce da greutate marturiei si analizei a ceea ce s-a intamplat.

Daca doriti sa o cititi online sau chiar sa o descarcati pe calculatorul personal, o gasiti aici: La rascruce de drumuri – format pdf, 1.5MB sau pe site-ul Zguduirea adventismului.

Momentan nu sunt prezentari video ale lui Herbert Douglass traduse in limba romana, dar pentru cunoscatorii de limba engleza postam cateva prezentari care pot ajuta la intelegerea subiectelor amintite.

Herbert Douglass – interviu cu Robert Wieland despre solia neprihanirii prin credinta dezbatuta cu ocazia Conferintei Generale din anul 1888 la Minneapolis:

Predici Dennis Priebe

Posted on 07/02/2013 by ioan

Dennis Priebe – scurta biografie si mesaj

Dennis Priebe este un slujitor al Evangheliei, adventist de ziua a saptea, cu o experienta de 40 de ani ca pastor, profesor si evanghelist. Dennis Priebe a predat timp de 11 ani la Pacific Union College (100 mile de Sacramento, California, USA). Timp de 20 de ani a prezentat seminarii ca vorbitor pentru Amazing Facts. Este casatorit de 43 de ani cu Kay si au un fiu pe nume Matthew. Dennis Priebe a sustinut peste 500 de seminarii in scoli si biserici din Statele Unite. A scris cateva carti si a inregistrat multe prezentari audio si video. Dorinta sa este de a contribui la pregatirea oamenilor pentru cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos.

Supunem atentiei mai intai o prezentare mai recenta a pastorului Dennis Priebe, cu recomandarea de a urmari si seria de 4 prezentari postate dupa aceasta.

Dennis Priebe – Judecata de cercetare (prezentare sustinuta la Weimare Institute, California, USA)

Urmatoarele patru prezentari despre neprihanirea prin credinta clarifica subiecte importante precum: de ce intarzie Domnul Hristos sa revina?, ce inseamna neprihanirea prin credinta?, ce este pacatul?, ce fel de natura umana a avut Domnul Hristos cand a trait pe acest pamant? este posibila biruinta asupra pacatului? Pastorul Dennis Priebe ofera o prezentare sistematica a raspunsurilor la toate aceste intrebari. Prezentarile au fost realizate in urma cu multi ani, cand Dennis Priebe era mai tanar.

1.”Sa se ridice adevarata Evanghelie” – Dennis Priebe

2.”Ce este pacatul?” – Dennis Priebe

3.”Cum a trait si a biruit Hristos?” – Dennis Priebe

4.”Cum putem birui noi?” – Dennis Priebe

Secerand furtuna de Joe Crews

Posted on 05/01/2013 by ioan

Secerand furtuna de Joe Crews este o a alta carte menita sa traga un semnal de alarma pentru crestinismul laodicean. Impreuna cu a doua carte pe care o gasiti pe site, Compromisul se furiseaza, semnata de acelasi autor, sunt un bun ghid pentru cei care deplang situatia spirituala alarmanta din biserici. Cei care au responsabilitati in biserica vor gasi incurajare si ajutor in chemarea pe care o au de a veghea asupra “turmei” care le-a fost incredintata.

Compromisul se furiseaza de Joe Crews

Posted on 05/01/2013 by ioan

Compromisul se furiseaza de Joe Crews este una dintre cartile pe care le credeam disparute, cel putin traducerea in limba romana (realizata de pastorul Dumitru Popa). Titlul in limba engleza este Creeping Compromise. Din fericire insa cartea nu a disparut decat in forma tiparita. Folosind link-ul de mai jos puteti lectura in limba romana aceasta carte online, o puteti descarca pe calculatorul dvs sau o puteti tipari la imprimanta.

Compromisul se furiseaza de Joe Crews in format pdf (click pe titlu pentru vizualizare carte si apoi descarcarea ei pe calculator).

Redam mai jos capitolele care compun cartea si credem ca titlurile lor vor fi suficient de convingatoare pentru a va impulsiona sa cititi intreaga carte. Compromisul se furiseaza nu se adreseaza celor care abia acum incep sa descifreze tainele Bibliei. Destinatarii ei sunt crestinii care au o cunoastere buna a Scripturii si care doresc sa aprofundeze aspecte ale vietuirii practice crestine. Asa cum puteti observa in titlurile capitolelor, autorul Joe Crews abordeaza subiecte despre care prea putin se mai predica in biserici astazi. Motivul pentrucare nu se predica despre aceste lucruri probabil il intuiti.

Cuprinsul cartii:

1.Vrajmasul nostru – Lumea
2.Este nuditatea modesta?
3.Dublul standard dat in vileag
4.Unisex
5.Farduri si bijuterii
6.Capcana televiziunii
7.Legati, casatoriti in mod legal
8.Muzica si starea de spirit
9.Cu Carne sau fara carne
10.Potluck-urile si principiile
11.Nimicind marturia voastra
12.Legalism sau dragoste

Autorul Joe Crews este cunoscut multora pentru studiile sale biblice sistematice, pe intelesul celor care sunt la inceput cu studiul lor biblic. Cei care doresc sa aprofundeze invataturile Bibliei pot folosi aceste studii biblice in limba romana (click pe cuvintele anterioare).

Pastorul Joe Crews (1924-1994) a fost fondatorul Amazing Facts in Statele Unite in anul 1966. Inceputurile au constat in mesaje de doar 15 minute menite sa familiarizeze publicul american cu invatatura Bibliei. Treptat insa a cunoscut o dezvoltare deosebita, prin productia de emisiuni radio si televiziune, pregatirea de tineri evanghelisti, studii biblice prin corespondenta. Joe Crews a condus aceasta lucrare pana in anul 1994. Inainte de a muri, Joe Crews l-a invitat pe Doug Batchelor sa ocupe pozitia de vorbitor si presedinte al Amazing Facts.

Semnificatia Pastelui

Posted on 03/01/2013 by ioan

Semnificatia Pastelui – originile sarbatorii

Semnificatia Pastelui este strans legata de originea acestuia. Prima referinta din Biblie care ne informeaza cu privire la aceasta sarbatoare o gasim in cartea Exod (Iesirea) la capitolul 12. Dumnezeu a instituit aceasta sarbatoare pentru poporul evreu cu ocazia celei de a zecea plagi prin care egiptenii au fost loviti datorita refuzului de a le permite evreilor sa plece pentru a se inchina lui Yahweh, singurul Dumnezeu adevarat. In calendarul religios iudaic, sarbatoarea Pastelui era prima sarbatoare. Evreii trebuiau sa aduca jertfa un miel sau un ied fara cusur, de parte barbateasca, de un an (Exod 12:5). Mielul era ales in ziua a zecea a lunii Nisan si era jertfit doar in ziua a patrusprezecea a lunii (14 Nisan), indiferent de ziua saptamanii (marti, joi, duminica etc). (Exod12:6) Dupa ce mielul era jertfit, se lua din sangele sau si se ungeau stalpii usilor si pragul de sus. (Exod 12:7) Acea ungere a usilor servea ca un semn de deosebire intre casele evreilor si cele ale egiptenilor in noaptea in care intaii nascuti ai egiptenilor aveau sa fie omorati. (Exod 12:13) Timp de sapte zile, dupa 14 Nisan, evreii trebuiau sa manance azimi (paine nedospita), fermentarea fiind un simbol al pacatului. (Exod 12:18,19) Semnificatia Pastelui era una profunda pentru fiecare evreu: amintea fiecaruia de izbavirea din robia egipteana si de crutarea evreilor in noaptea in care intaii nascuti ai egiptenilor au fost omorati. Acea crutare avusese loc in virtutea jertfei de Paste: sangele mielului jertfit era un simbol al viitoarei jertfe a lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care avea sa fie jertfit pentru pacatele noastre. Fara acest sange ispasitor noi toti suntem sortiti mortii.

Semnificatia Pastelui – raportarea lui Iisus la aceasta sarbatoare

A sarbatorit Domnul Iisus aceasta sarbatoare? Bineinteles. S-a nascut intr-o familie de evrei, asa cum preciza profetia. A fost circumcis cand era mic, asa cum Dumnezeu poruncise tuturor evreilor sa faca incepand cu generatia lui Avraam. Parintii lui Iisus se duceau la Ierusalim in fiecare an, la sarbatoarea Pastelui. La varsta de 12 ani, Iisus a participat si El la aceasta sarbatoare. Era varsta la care toti baietii erau primiti in randul tinerilor evrei (Luca 2:41, 42). Incepand cu aceasta varsta copiii erau numiti fii ai legii si fii ai lui Dumnezeu. De asemenea, incepand de la aceasta varsta li se cerea sa participe la sarbatorile religioase. Si in timpul lucrarii Sale publice Domnul Iisus a participat la sarbatoarea Pastelui. Participarea Sa nu a fost una pasiva ci S-a ridicat impotriva unor abuzuri care aveau loc la Templu. Animalele care urmau sa fie jertfite erau vandute la suprapret. Tranzactii abuzive aveau loc si in legatura cu schimbul valutar. Parte din toate acele profituri mari ajungea in buzunarele preotilor. Rasturnarea meselor si izgonirea vanzatorilor din Templu de catre Domnul Iisus a infuriat acesti lideri religiosi si i-a convins ca stau in fata Unuia care trebuie oprit inainte ca ei sa-si piarda toata influenta asupra poporului.

Semnificatia Pastelui – trecerea de la sarbatoarea evreiasca la sacramentul Sfintei Cine

Intr-o joi seara, inainte de Vinerea crucificarii, Domnul Iisus a facut o lucrare speciala. Profetul Daniel a fost inspirat sa scrie despre Mesia ca dupa trei ani si jumatate de slujire publica “va face sa inceteze jertfa si darul de mancare.” (Daniel 9:27) Asadar, in momentul in care Iisus Hristos avea sa fie jertfit ca un miel pentru pacatele lumii, toate sarbatorile ceremoniale iudaice aveau sa inceteze deoarece ele prefigurau marea jertfa profetizata in scrierile Vechiului Testament (desfiintarea sistemului ceremonial fiind simbolizata si prin ruperea perdelei de la Templu, care despartea cele doua parti ale sanctuarului – Matei 27:50, 51) . La Cina cea de taina, cum mai este numita, Iisus a randuit un alt mod in care cei credinciosi sa comemoreze lucrarea Sa. Atunci cand le-a spalat picioarele ucenicilor, le-a poruncit sa faca si ei la fel in viitor. (Ioan 13:14,15) Dupa aceasta pregatire spirituala, pentru ca spalarea picioarelor simboliza iertarea(Ioan 13:4-10), Iisus le-a dat ucenicilor must si azimi, spunand ca ele simbolizeaza trupul si sangele sau jertfite pentru noi. (Luca 22:17-20) Din acel moment crestinii nu au mai adus miei ca jertfa ci au comemorat jertfa si invierea Mantuitorului prin spalarea picioarelor si impartasirea cu azimi si must. (1 Corinteni 11:23-29) Semnificatia Pastelui era astfel imbogatita pentru ca sacramentul Sfintei Cine ii invata pe crestini ca dupa ce sunt iertati prin sangele ispasitor al lui Iisus, trebuie sa se angajeze in a trai o viata sfintita, de biruinta asupra pacatului, dupa modelul pe care l-a lasat Mantuitorul lor. (1 Ioan 2:6; 2 Ioan 6)

Invatatorii crestini de astazi recunosc faptul ca jertfirea mieilor, asa cum avea loc cu ocazia Pastelui iudaic, nu mai este necesara: “Asadar, crestinii nu sunt datori sa taie miei de Pasti, ci sa depuna tot efortul pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos in cadrul Sfintei Liturghii.” (puteti lectura tot articolul din care citam dand click pe textul anterior) . Doar evreii care nu L-au primit pe Iisus Hristos ca Mesia au continuat sa mai jertfeasca mieii cu ocazia Pastelui si a altor sarbatori ceremoniale. Pentru ei semnificatia Pastelui a ramas limitata, in umbra, deoarece Lumina lumii a venit la ai Sai, dar “ai Sai nu L-au primit” (Ioan 1:11).

Pentru cei care doresc sa inteleaga mai bine semnificatia Sfintei Cine si pregatirea pentru acest sacrament, care inlocuieste sarbatoarea Pastelui pentru crestini, va recomandam vizionarea mesajului urmator (“Este vremea Cinei” – mesaj prezentat de Andrei Orasanu):

Elemente pagane in serbarea Pastelui astazi

Atunci cand se compara ce spune Biblia despre Paste si ce fac oamenii astazi cu aceasta ocazie, se vor remarca multe diferente. Ce legatura are iepurasul si ouale cu sarbatoarea Pastelui, asa cum este ea descrisa in Biblie? De unde vin aceste elemente si cum au fost ele adoptate in crestinism? In materialul video de mai jos veti gasi raspunsuri la aceste intrebari.

Pentru cei care iubesc muzica, postam aici un cantecel cantat de o fetita de 3 anisori, in limba engleza, despre Iisus, Mielul care a fost jertfit pentru pacatele intregii lumi:

Biblia de la Bucuresti 1688 – cea mai veche Biblie

Posted on 12/26/2012 by ioan

Biblia de la Bucuresti 1688, cea mai veche traducere integrala a Bibliei in limba romana

Biblia de la Bucuresti 1688 este cunoscuta si sub numele de Biblia lui Serban Cantacuzino (1678-1688) pentru ca a fost tiparita in perioada cand acesta a fost domnitor.

Scrisă cu caractere chirilice, titlul ei complet era Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament. Tiparirea ei a avut loc la aproape 200 de ani de la tiparirea Liturghierului (1508), acesta din urma fiind prima carte tiparita in Tarile Romane.

Prima versiune romaneasca a Psaltirii este aceea imprimata de diaconul Coresi, la Brasov, in anul 1570. Cel mai vechi text scripturistic, tradus in limba romana, “cunoscut pana acum”, este Evangheliarul slavo-roman de la Sibiu, aparut in anii 1551-1553. Acesta a fost urmat de Tetraevangheliarul romanesc, tiparit la Brasov, in anul 1561, de diaconul Coresi si Tudor diacul.

Descarca Biblia de la Bucuresti 1688 format pdf (dimensiune fisier 102 MB). Datorita marimii fisierului este recomandat sa aveti o doza suplimentara de rabdare (poate dura un pic peste 10 secunde pana se va vedea deschis fisierul).

Cele zece porunci in Biblia de la Bucuresti 1688 (click pe imagine pentru a vizualiza in format mai mare sau click dreapta pentru a descarca imaginea). Este foarte interesant sa vezi cum suna in limba romana de acum 300 de ani cele zece porunci biblice.

Mai jos se poate vedea pe viu aceasta Biblie de la 1688, textul in chirilica in partea stanga si cel care foloseste caractere latine in dreapta:

Resurse Crestine: Etica si Apologetica Crestina

Author Archives: ioan

Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata