Du-te la furnică, leneșule!

Hărnicia în viața creștinului

Hărnicia este o trăsătură de caracter foarte frumoasă și extrem de necesară mai ales în țările mai puțin dezvoltate. Din păcate, multe țări bogate încurajează indirect lenevia prin progamele de asistență socială la care au acces foarte ușor nu doar cei care nu pot munci (cu handicap fizic sau mental) ci și cei care nu vor să muncească: leneșii.

Adesea oamenii (nu toți) își aleg ocupații care să îi scutească de la a fi harnici în alte domenii. Dacă nu îți place munca fizică, alegi o ocupație sedentară (muncă de birou, șoferie, preoție etc). Dacă nu îți place să pui mâna pe carte, te orientezi spre lucrul fizic: agricultură, construcții etc. Un caracter echilibrat, creștin, presupune să te dezvolți în ambele direcții, și într-o a treia chiar, așa cum a trăit Domnul Hristos: harnic în munca fizică, harnic în dezvoltarea intelectuală și harnic în dezvoltarea spirituală. Cea din urmă nu este posibilă fără un echilibru între primele două. Cei care fug de carte crezând că vor deveni mai spirituali astfel, se înșeală. Cei care fug de munca fizică, socotind că îi înjosește și nu e de folos dezvoltării spirituale, se înșeală și ei.

Du-te la furnica! - lectii de harnicieDu-te la furnică, leneșule! Uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Ea n-are nici căpetenie, nici privighetor, nici stăpân. Și totuși, își pregătește hrana vara și strânge de ale mâncării în timpul secerișului. Pînã cînd vei sta culcat, leneșule? Cînd te vei scula din somnul tãu? Sã mai dormi puțin, sã mai ațipești puțin, sã mai încrucișezi puțin mînile ca sã dormi!… Și sãrãcia vine peste tine, ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat. ” Proverbe 6:6-11

 

Proverbe 13:4 “Leneșul dorește mult, și totuș, n-are nimic, dar cei harnici se saturã.”

Proverbe 20:4 “Toamna, leneșul nu arã; la secerat, ar vea sã strângã roade, dar nu este nimic!”

2 Tesaloniceni 3:8-12 “N-am mâncat de pomanã pâinea nimãnui; ci, lucrând și ostenindu-ne, am muncit zi și noapte, ca sã nu fim povarã nimãnui dintre voi. Nu cã n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut sã vã dãm în noi înșine o pildã vrednicã de urmat. Cãci, când eram la voi, vã spuneam lãmurit: „Cine nu vrea sã lucreze, nici sã nu mãnânce.” Auzim însã cã unii dintre voi trãiesc în neorânduialã, nu lucreazã nimic, ci se țin de nimicuri. Îndemnãm pe oamenii aceștia și-i sfãtuim, în Domnul nostru Iisus Hristos, sã-și mãnânce pâinea lucrând în liniște.”

Importanța muncii fizice

De avantajul muncii fizice au nevoie, de asemenea, oamenii care depun o muncă intelectuală. Cineva poate avea o minte strălucită; poate prinde foarte repede o idee; cunoștințele și priceperea sa îi pot asigura acceptarea în sfera chemării pe care și-a ales-o; cu toate acestea, el poate fi încă departe de pregătirea necesară pentru împlinirea cerințelor ei. O educație formată în general prin intermediul cărților duce la o gândire superficială. Munca practică încurajează observația foarte atentă și gândirea independentă. Dacă este corect aplicată, ea tinde să dezvolte acea înțelepciune practică pe care o numim bun simț. Ea dezvoltă abilitatea de a planifica și de a executa, întărește curajul și perseverența și reclamă exercitarea tactului și îndemânării”. {Ed 220.2}

Pastorul, misionarul, învățătorul vor descoperi că influența pe care o au asupra oamenilor este mult sporită când se face simțit faptul că au cunoștințele și îndemânarea necesare pentru îndatoririle practice ale vieții de zi cu zi. Și adesea succesul misionarului — poate chiar viața lui — depinde de cunoștințele privitoare la lucrurile practice. Îndemânarea de a pregăti mâncarea, de a face față accidentelor și stărilor de urgență, de a trata bolile, de a construi o casă sau o biserică dacă este necesar — de acestea depinde adesea succesul sau eșecul în lucrarea vieții lui.” {Ed 221.2}

De ce fug tinerii din mediul rural? De ce este disprețuită munca fizică?

Tinerii fug adesea din mediul rural pentru că nu doresc să mai muncească fizic. Într-un cuvânt: lenea. Alteori fug pentru că văd în mediul rural un dispreț față de carte. Altfel spus: fug de prostie. În mediul rural sunt prea puțini oameni care să iubească și cărțile, nu doar sapa. Sunt multe motivele pentru care munca fizică este disprețuită. Unul dintre motive este faptul că este foarte prost remunerată.  Lucrul acesta însă este valabil pentru munca necalificată. Munca fizică este disprețuită și pentru că, în aparență, nu ai nevoie de prea multă minte ca să lucrezi cu mâinile. Argumentul e valabil pentru anumite munci necalificate dar sunt multe altele care implică folosirea minții, a creierului și unde e loc de inovație, cercetare etc. Câteva motive în plus găsim enumerate și în citatul următor:

Un motiv important pentru care munca fizică este disprețuită este modul neglijent, necugetat, în care este atât de des împlinită. În aceste cazuri, ea este făcută de nevoie, nu pentru că aceasta este alegerea. Muncitorul nu pune inimă în ce face, nu păstrează nici respectul de sine și nici nu-l câștigă pe al altora. Pregătirea practică ar trebui să îndrepte această greșeală, să dezvolte obiceiul de a fi atent și scrupulos. Elevii ar trebui să învețe să aibă tact și să lucreze după un sistem; ar trebui să învețe să folosească bine timpul și să nu facă decât mișcările folositoare. Nu numai că ar trebui să fie învățați cele mai bune metode, dar să li se insufle ambiția de a se perfecționa neîncetat. Țelul lor să fie acela de a-și desăvârși munca, pe cât le este cu putință mâinilor și creierului omenesc.

O asemenea pregătire va face din tineri stăpâni ai muncii, nu robi ai ei. Va ușura viața celui care trudește și va înnobila chiar și cele mai umile ocupații. Cel care consideră că munca nu este decât o corvoadă și se apucă de ea într-o ignoranță în care se complace, o va găsi cu adevărat o povară. Dar cei care recunosc știința chiar și în cea mai umilă dintre munci, vor vedea în ea noblețea și frumusețea și vor găsi plăcere în împlinirea ei cu credincioșie și eficiență.” {Ed 222}

dispretul fata de munca fizica - lenea

Hărnicia intelectuală (mentală) – țăranul și cartea

Proverbe 26:16 “Leneșul se crede mai înțelept decît șapte oameni cari rãspund cu judecatã.”

Datorită lipsei unei educații adecvate care să urmărească dezvoltarea noastră ca întreg, avem adesea dezechilibre mari în ce privește hărnicia. Unii oameni s-au deprins să fie foarte harnici din punct de vedere fizic, sunt în stare să depună eforturi mari fizice în treburile gospodărești sau în practicarea unei meserii, dar devin foarte reticenți în a petrece timp lecturând o carte, în a face un studiu aprofundat al unui subiect. În egală măsură, sunt oameni cărora le place foarte mult să citească, să studieze diverse subiecte ore întregi, dar nu au nici un fel de tragere de inimă să-și folosească mâinile într-o ocupație utilă. Ambele tendințe sunt greșite și trebuie lepădate. Prima dintre ele produce oameni leneși în a-și folosi mintea, care pot fi manipulați ușor datorită lipsei de informație pe care o au și care-i face inferiori „intelectualilor”. Mulți tineri crescuți în mediul rural văd această lipsă a părinților și a oamenilor din jur, certați cu învățătura, cu cartea, și cad adesea în cealaltă extremă. A doua categorie produce oameni leneși în chestiuni practice, bolnavi și stângaci, pentru că lipsa de mișcare fizică nu poate păstra corpul sănătos.

a nu munci cu capMunca și formarea caracterului

Atunci când vorbim de muncă, ne referim atât la dispoziția de a face efort fizic susținut cât și la efortul intelectual serios. Așa cum arătam mai sus, un dezechilibru în a folosi atât mintea cât și membrele, se va reflecta în caracterul nostru. Pentru a-și apăra tendințele greșite, păcătoase, omul devine foarte dibaci în a fabrica argumente din cele mai năstrușnice. Lenevia fizică este o caracteristică a educației date în Grecia antică. Tinerii nu erau învățați o meserie ci aveau doar ore de educație fizică (la fel ca în școlile de astăzi).  Filosofia de educație modernă este construită pe temelia aceasta grecească. Pavel amintea că în Creta erau pântece leneșe: „Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe.”” (Tit 1:12) În epistolele sale către creștinii din teritoriile grecești (Tesalonic, Corint) apostolul era nevoit să le reamintească exemplul personal, pentru că el nu s-a rușinat să muncească folosindu-și mâinile (nu doar mintea) și să-i îndemne și pe ei să-și folosească mâinile pentru a-și câștiga existența. Educația rânduită de Dumnezeu evreilor era una foarte echilibrată: mintea era dezvoltată prin studiu și meditație, iar trupul era dezvoltat prin învățarea unei meserii manuale și cultivarea pământului (nu prin exerciții fizice fără finalitate practică, utilă). Această filosofie de educație era îmbrățișată de către toți evreii, inclusiv de către cei mai înstăriți care puteau aspira la o muncă „de birou”.

Patriarhii și munca

Cei care s-au îndepărtat de El și-au zidit orașe mari și, înghesuindu-se în acestea, s-au fălit cu splendoarea, luxul și viciul care face ca orașele din zilele noastre să fie mândria lumii, dar și blestemul ei. Însă oamenii care au ținut cu putere la principiile de viețuire date de Dumnezeu au locuit la câmpie și la munte. Ei erau lucrători ai pământului și îngrijitori de turme și cirezi, iar în această viață liberă, independentă, cu ocaziile ei de muncă, studiu și meditație, ei au învățat despre Dumnezeu și și-au învățat copiii despre lucrările și căile Sale.” {Ed 33.3}

Toți patriarhii, de la Adam până la Avraam, Isaac și Iacov, au fost oameni harnici, agricultori și crescători de animale. Viața lor spirituală a fost îmbogățită prin experiența muncii de fiecare zi.

Preoții, Leviții și hărnicia

Levitic 27:21 „Și cînd va ieși cumpãrãtorul din el la anul de veselie, ogorul acela sã fie închinat Domnului, ca ogor hãrãzit Lui; sã fie moșia preotului.” (vezi și versetele anterioare: era vorba de terenuri închinate lui Dumnezeu și apoi vândute – după anul de veselie nu mai puteau fi răscumpărate și intrau în proprietatea preoților)

În Numeri 18 ni se arată că preoții și leviții se bucurau de o serie de privilegii în ce privește întreținerea: tot ce închinau evreii lui Dumnezeu intra în posesia acestora (Numeri 18:14), la care se adăuga o zecime din câștigul închinătorilor.

Numeri 18:20 „ Domnul a zis lui Aaron: „Tu sã n-ai nici o moștenire în țara lor, și sã n’ai nici o parte de moșie în mijlocul lor. Eu sînt moștenirea și partea ta de moșie, în mijlocul copiilor lui Israel.”

Acest verset a fost înțeles de către mulți că preoții și leviții nu aveau nevoie să muncească și nu lucrau nimic altceva decât îndeplinirea slujbelor legate de Sanctuar (și mai târziu Templu). Lucrul acesta nu este adevărat. În Numeri 35 se menționează că leviților le-au fost rânduite cetăți și locuri goale în jurul cetăților: Cetãțile sã fie ale lor, ca sã locuiascã în ele; iar locurile goale sã fie pentru vitele lor, pentru averile lor și pentru toate dobitoacele lor. (Numeri 35:3) Versetele 4 și 5 din același capitol arată că locurile acestea goale din jurul acestor cetăți măsurau o suprafață de aproximativ 1.5 km (3000 de coți) în toate direcțiile. În timp ce Leviții și preoții nu erau încurajați să administreze și să lucreze suprafețe mari de pământ, pentru a se dedica mai bine cunoașterii Legii și pentru a sluji la Templu, nu erau încurajați nici la o viață de trândăvie, de totală inactivitate fizică.

În perioada nou testamentară vedem că preoții erau împărțiți în cete și slujeau la Templu pe rând, doar pentru un interval de timp, după care se întorceau acasă. La fel a procedat și preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. (Luca 1:23)

Profeții din Vechiul Testament, școlile profeților și munca

Amos 7:14,15 “ Amos a rãspuns lui Amația: „Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt pãstor, și strângător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, și Domnul mi-a zis: „Du-te și proorocește poporului Meu Israel!”

Nu avem foarte multe informații despre ocupația multora dintre profeții din Vechiul Testament. Știm însă că ei nu intrau în categoria celor care erau salariați, cum erau preoții și leviții. Agricultura, creșterea animalelor, diverse meșteșuguri, erau căi prin care își asigurau independența financiară și în felul acesta și independența morală: mesajul lor nu era manipulat /influențat de donatori binevoitori. Sprijinul din partea altor persoane nu era unul constant ci doar ocazional. (2 Regi 6:1-7)

Elevii acestor școli [ale profeților] se întrețineau singuri prin muncă proprie, lucrând pământul sau practicând vreun meșteșug oarecare. În Israel, acest lucru nu era considerat ciudat sau degradant; într-adevăr, era privit ca păcat faptul de a-ți lăsa copiii să crească în neștiință, fără a face o muncă utilă. Fiecare tânăr, fie că părinții lui erau bogați sau săraci, era învățat o meserie. Chiar dacă urma să fie educat pentru slujire sfântă, o cunoaștere a vieții practice era privită ca esențială pentru țelul de a fi de cel mai mare folos. De asemenea, mulți învățători se întrețineau prestând muncă fizică”. {Ed 47.1}

Iisus și munca

Marcu 6:3 “Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon?…”

„Părinții lui Isus erau săraci și depindeau de truda lor zilnică. El era obișnuit cu sărăcia, sacrificiul de sine și lipsuri. Experiența aceasta I-a fost de folos. În viața Sa de muncă nu existau clipe de lenevie care să invite ispita. Nu au existat ore lipsite de o preocupare, care să deschidă calea pentru legături corupătoare. Pe cât a fost cu putință, El a închis ușa în fața ispititorului.

… Isus a trăit într-o casă țărănească și, cu credincioșie și voioșie, Și-a îndeplinit partea în purtarea poverilor familiei. El fusese Conducătorul cerului și îngerii se desfătaseră în împlinirea cuvântului Său; acum, El era un lucrător harnic, un Fiu ascultător și iubitor. El a învățat o meserie și cu propriile mâini lucra în atelierul de dulgherie împreună cu Iosif. În îmbrăcămintea simplă a unui muncitor obișnuit, El mergea pe străzile târgușorului, ducându-Se și venind de la lucrul Său umil. El nu a folosit puterea Sa dumnezeiască pentru a-Și micșora poverile sau pentru a-Și ușura munca.

În timp ce Isus a muncit în copilărie și tinerețe, mintea și corpul Său s-au dezvoltat. El nu Și-a folosit puterile fizice cu nepăsare, ci în așa fel ca să fie păstrate în sănătate, pentru a putea face cea mai bună lucrare în orice privință. El nu voia să fie imperfect, nici chiar în mânuirea uneltelor. El era desăvârșit atât ca lucrător, cât și în caracter. Prin exemplul Său, ne-a învățat că avem datoria să fim harnici, că lucrarea noastră trebuie să fie îndeplinită cu precizie și perfecțiune și că o astfel de lucrare este onorabilă. Exercițiul, care învață mâinile să fie folositoare și-i formează pe tineri să-și ducă partea din poverile vieții dă putere fizică și dezvoltă orice însușire. Toți trebuie să găsească ceva de făcut, care să fie de folos pentru ei înșiși și de ajutor pentru alții. Dumnezeu a rânduit munca pentru a fi o binecuvântare și numai muncitorul harnic găsește adevărata glorie și bucurie a vieții. Aprobarea lui Dumnezeu rămâne cu o iubitoare asigurare asupra copiilor și tinerilor care își îndeplinesc partea cu bucurie, împărtășind poverile tatălui și ale mamei. Astfel de copii vor intra în viață ca membri folositori ai societății.” HLL 72

“Sunt mulți care se ocupă cu interes de perioada slujirii Sale publice, în timp ce trec cu vederea învățăturile ce decurg din primii Săi ani. Dar tocmai în viața Sa de familie El este model pentru toți copiii și toți tinerii. Mântuitorul a consimțit să Se coboare în sărăcie, pentru ca să ne învețe cât de aproape putem umbla cu Dumnezeu, chiar și atunci când avem de dus o viață umilă. El a trăit pentru a mulțumi, onora și proslăvi pe Tatăl Său în lucrurile obișnuite ale vieții. Lucrarea Sa a început prin binecuvântarea lucrului umil al meseriașilor care trudeau pentru pâinea lor zilnică. El îndeplinea lucrarea lui Dumnezeu tot atât de mult atunci când lucra la tejgheaua dulgherului, ca și atunci când făcea minuni pentru mulțime.” HLL 74

iisus tamplarul

Pavel și munca

Fapte 18:1-3 “Dupã aceea, Pavel a plecat din Atena, și s’a dus la Corint. Acolo a gãsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastã-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți Iudeii sã plece din Roma. A venit la ei. Și, fiindcã avea acelaș meșteșug, a rãmas la ei, și lucrau: meseria lor era facerea corturilor.”

Fapte 20:34,35 “Singuri știți cã mînile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. În toate privințele v’am dat o pildã, și v’am arãtat cã, lucrînd astfel, trebuie sã ajutați pe cei slabi, și sã vã aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuș a zis: „Este mai ferice sã dai decît sã primești.””

2 Tesaloniceni 3:8-12 „N’am mîncat de pomanã pâinea nimãnui; ci, lucrînd și ostenindu-ne, am muncit zi și noapte, ca sã nu fim povarã nimãnui dintre voi. Nu cã n’am fi avut dreptul acesta, dar am vrut sã vã dãm în noi înșine o pildã vrednicã de urmat. Cãci, cînd eram la voi, vã spuneam lãmurit: „Cine nu vrea sã lucreze, nici sã nu mãnînce.”Auzim însã cã unii dintre voi trãiesc în neorînduialã, nu lucreazã nimic, ci se țin de nimicuri. Îndemnãm pe oamenii aceștia și-i sfãtuim, în Domnul nostru Iisus Hristos, sã-și mãnînce pînea lucrînd în liniște.”

Ridicându-și mâinile bătătorite de muncă, Pavel face următorul apel: „Știți voi înșivă că aceste mâini au trudit pentru nevoile mele și ale celor care au fost cu mine.” Acele mâini ne vorbesc cu o forță extraordinară.

De ce Pavel, un apostol de cel mai înalt rang, a petrecut timp cu lucru manual când ar fi putut în aparență să facă ceva mult mai bun? De ce nu și-a devotat timpul și puterea predicării Cuvântului? Lucrând cu mâinile lui, Pavel predica Cuvântul. În felul acesta el a lăsat un exemplu care vorbea împotriva părerii care câștiga teren pe vremea sa că predicarea evangheliei îl absolvea pe lucrător de orice muncă fizică. Pavel știa că erau mulți care iubeau comoditatea și îngăduința de sine mai mult decât munca folositoare. Știa că dacă lucrătorii [engl. ministers] neglijau munca fizică, urmau să fie slăbiți. Dorea să-i învețe pe lucrătorii tineri că lucrând cu mâinile lor urma să-i facă robuști, mușchii și tendoanele se vor întări.” {AUGleaner June 16, 1909, par. 7,8}

pavel si munca

Pastorii și munca fizică

„Întregul organism are nevoie de influența înviorătoare a exercițiului în aer liber. Câteva ceasuri de muncă manuală în fiecare zi vor reînnoi vigoarea trupească și vor odihni și relaxa mintea. În felul acesta, sănătatea generală va fi îmbunătățită și o mai mare cantitate de lucrare pastorală va putea fi adusă la îndeplinire. Mulți pastori citesc și scriu neîncetat, ceea ce îi face nepotriviți pentru lucrarea pastorală. Ei consumă timp valoros cu studiul abstract, timp care ar trebui să fie folosit la ajutorarea celor nevoiași la momentul potrivit.” {4M 264.3}

„Unii pastori care au fost invitați acasă de către capii de familie au petrecut puținele ceasuri ale vizitei lor izolându-se într-o cameră neocupată, spre a-și satisface înclinația pentru citit și scris. Familia care i-a primit ca musafiri nu a avut nici un folos din vizita lor. Pastorii au acceptat ospitalitatea oferită fără să ofere înapoi un echivalent în muncă ce era atât de necesară.” {4M 266.4}

„Dacă ar munci în mod rațional, punându-și la lucru în măsură cuvenită atât mintea, cât și trupul, pastorii nu ar ceda atât de ușor în fața bolii. Dacă toți lucrătorii noștri ar locui în locuri în care să poată petrece câteva ore în fiecare zi muncind în aer liber și s-ar simți liberi să facă acest lucru, aceasta ar fi o binecuvântare pentru ei; ar fi mult mai capabili să-și îndeplinească datoriile chemării lor. Dacă nu au timp pentru relaxare deplină, ei ar putea să facă planuri și să se roage în timp ce lucrează cu mâinile și se pot întoarce apoi la lucrul lor înviorați, atât la trup, cât și în spirit. {SS 564.1}

Unii dintre pastorii noștri simt că trebuie să realizeze ceva în fiecare zi pe care să-l raporteze conferinței, iar urmarea încercării de a face acest lucru o constituie faptul că eforturile lor sunt prea adesea slabe și ineficiente. Ei ar trebui să aibă perioade de odihnă, când să se debaraseze complet de munca cea istovitoare. Însă acestea nu pot lua locul mișcării fizice zilnice. {SS 564.2}

Fraților, când vă faceți timp să cultivați grădina, beneficiind în felul acesta de mișcarea fizică de care aveți nevoie spre a vă menține organismul în formă, faceți aceeași lucrare pentru Dumnezeu ca atunci când țineți adunări. Dumnezeu este Tatăl nostru, El ne iubește și nu cerc nici unuia dintre slujitorii Săi să abuzeze de trupurile lor.” {SS 564.3}

„Fie ca profesorii din școlile noastre să-și ia cu ei studenții în grădini și pe câmpii și să-i învețe cum să lucreze cel mai bine pământul. Ar fi bine ca pastorii care lucrează prin cuvânt și învățătură să iasă pe câmp cu studenții și să petreacă o parte din zi în mișcare fizică. Ei ar putea face așa cum a făcut Domnul Hristos, dând lecții din natură pentru a ilustra adevărul Bibliei. Atât profesorii, cât și studenții ar avea mai multă experiență sănătoasă în lucrurile spirituale, minți mai puternice și inimi mai curate pentru a înțelege tainele care privesc veșnicia decât dacă ar studia doar din cărți, solicitând mereu creierul, nu și mușchii. Dumnezeu le-a dat oamenilor puterea minții și El dorește ca ei să-și folosească mintea pentru a-și pune la lucru mașinăria fizică. Se poate pune întrebarea: Cum poate dobândi înțelepciune acela care ține plugul și conduce boii? Căutând-o precum argintul și săpând după ea ca după o comoară ascunsă.„Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături.” (Isaia 28, 26). „Și lucrul acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui.” {PFE 325.1}

“Lumina care mi-a fost dată este că, dacă ar face mai multă muncă fizică, pastorii noștri ar avea rezultate binecuvântate pentru sănătatea lor, După activitatea de predicare, vizitare și studiu, care constituie ziua sa de lucru, pastorul ar trebui să aibă un timp în care să se ocupe de nevoile proprii. Dacă are doar un salariu redus, el ar putea să reușească să adauge ceva la fondurile lui mici. Cei cu mintea îngustă ar putea să găsească în practica aceasta un motiv de a critica, dar Domnul o recomandă.

Mi-a fost arătat că, uneori, pastorii sunt constrânși să lucreze zi și noapte și să trăiască dintr-un venit foarte sărac. Când vin perioade de criză, fiecare nerv și fiecare tendon sunt solicitate de eforturile grele. Dacă oamenii aceștia ar putea să se retragă și să se odihnească puțin, angajându-se într-o muncă fizică, ar fi o mare ușurare. În felul acesta, unii oameni, care au ajuns în mormânt, ar fi putut să fie salvați. O anumită cantitate de muncă manuală făcută pe parcursul zilei este o necesitate categorică pentru sănătatea fizică și pentru limpezimea minții. În felul acesta sângele este atras de la creier spre alte părți ale trupului.” — Letter 168, 1899. {Ev 660-661}

“Pastorii tineri ar trebui să se facă folositori oriunde se află. Când îi vizitează pe oameni acasă, ei nu trebuie să stea degeaba, nefăcând nici un efort pentru a-i ajuta pe cei de ospitalitatea cărora se bucură. Obligațiile sunt reciproce. Dacă pastorul beneficiază de ospitalitatea prietenilor, datoria lui este să răspundă la bunăvoința lor printr-un comportament care exprimă atenție și considerație. Gazda poate fi o persoană ocupată, care muncește din greu. Manifestând dispoziția de a ajuta, nu doar așteptând să fie servit, ci servindu-i la rândul lui pe alții, adesea, pastorul poate câștiga inima oamenilor și poate deschide o cale pentru primirea adevărului.

Dragostea de comoditate și, aș putea spune, lenea fac o persoană să fie nepotrivită pentru a fi pastor. Cei care se pregătesc să se angajeze în lucrarea de slujire pastorală ar trebui să învețe să îndeplinească o muncă fizică grea, iar după aceea vor fi mai capabili să desfășoare o muncă intelectuală grea.” {SEv 106}

“Tu te asemeni foarte mult cu Meroza. Ești foarte silitor când ceea ce faci îți va aduce vreun avantaj, dar nu există nici un motiv pentru hărnicie specială dacă nu ai avantaje. Ești în mod categoric un bărbat leneș. Poți să-ți mănânci regulat masa, dar nu ai nici o plăcere deosebită pentru munca fizică. Nici un om nu poate să-și ocupe poziția lui ca pastor, dacă nu este sârguincios, harnic în lucrare și conștiincios în îndeplinirea tuturor îndatoririlor publice și sociale ale vieții. Dumnezeu ne-a ales ca slujitori ai Săi, pentru lucrarea Sa, care cere energie perseverentă. Nu trebuie să devenim neroditori, evitând truda, greutățile și conflictele.” {2M 550.1}

“Unii dintre pastorii noștri nu depun un exercițiu fizic proporțional cu efortul la care își supun mintea. Ca rezultat, ei suferă de pe urma slăbiciunii. Nu există nici un motiv întemeiat pentru care să nu se bucure de sănătate pastorii care au de împlinit numai îndatoririle obișnuite, care îi revin pastorului. Mintea lor nu este neîncetat împovărată cu griji apăsătoare și responsabilități grele legate de instituțiile noastre importante. Am văzut că nu există nici un motiv bine întemeiat pentru care să eșueze în această etapă importantă a lucrării dacă vor acorda atenția cuvenită luminii pe care le-a dat-o Dumnezeu în ce privește modul în care să lucreze și să facă exercițiu fizic și dacă vor ține seama de alimentația lor.

Unii pastori de-ai noștri mănâncă foarte mult și apoi nu fac suficient exercițiu fizic pentru a elimina surplusul care se acumulează în organism. Ei mănâncă și apoi își petrec majoritatea timpului șezând, citind, studiind sau scriind, când o parte din timpul lor ar trebui acordat muncii fizice sistematice. Predicatorii noștri își vor pierde cu siguranță sănătatea dacă nu sunt mai prevăzători să nu-și suprasolicite stomacul printr-o cantitate prea mare de hrană, fie ea și din cea sănătoasă. Am văzut că în această privință, frate și soră A., vă aflați amândoi în primejdie. Alimentația în exces influențează negativ cursivitatea gândurilor și a cuvintelor și acea intensitate a simțămintelor, care este atât de necesară pentru a întipări adevărul în inima ascultătorului. Îngăduința în ce privește apetitul întunecă și încătușează mintea și răcește emoțiile sfinte ale sufletului. Puterile mintale și morale ale unora dintre predicatorii noștri sunt slăbite prin alimentația necorespunzătoare și lipsa exercițiului fizic. Cei care poftesc cantități mari de mâncare nu ar trebui să-și lase în voie apetitul, ci să practice tăgăduire de sine și să se bucure de binecuvântările unor mușchi activi și ale unui creier de care nu s-a abuzat. Alimentația în exces blochează întreaga ființă prin faptul că deturnează energia celorlalte organe pentru a împlini lucrarea stomacului.

Eșecul pastorilor noștri de a-și folosi în mod proporțional toate organele corpului face ca unele dintre acestea să se uzeze prea mult, în timp ce altele sunt slăbite din lipsă de activitate. Dacă se permite ca solicitarea să apese aproape exclusiv asupra unui singur organ sau categorie de mușchi, cel folosit în exces va ajunge obosit peste măsură și extrem de slăbit. Fiecare facultate a minții și fiecare mușchi are lucrarea sa distinctă și este necesar ca toate să fie folosite în mod egal, ca să se dezvolte armonios și să păstreze o vigoare sănătoasă. Fiecare organ își are de făcut lucrarea sa în organismul viu. Fiecare rotiță din mașinărie trebuie să fie o parte vie, activă, funcțională. Toate funcțiunile au o înrâurire reciprocă și toate trebuie exercitate pentru a se dezvolta cum se cuvine.

Frate și soră A., nici unuia dintre voi nu-i face plăcere munca fizică în gospodărie. Amândoi trebuie să cultivați dragostea pentru îndatoririle practice ale vieții. Această educație este necesară pentru sănătatea voastră și, totodată, vă va face mai folositori. Vă gândiți prea mult la ceea ce mâncați. Ar trebui să nu vă atingeți de ceea ce produce un sânge de calitate proastă, amândoi având scrofuloză.

Frate A., dragostea ta pentru lectură și neplăcerea pe care o ai față de efortul fizic, aceasta în condițiile în care vorbești și îți pui la lucru gâtul, te predispun la o îmbolnăvire a gâtului și plămânilor. Ar trebui să te păzești și să nu vorbești cu grabă, turuind ceea ce ai de spus ca și când ai de repetat o lecție. Nu ar trebui să permiți ca solicitarea să cadă asupra părții de sus a organelor vocale, căci aceasta le va uza și irita neîncetat și va crea premisele instalării bolii. Lucrarea trebuie făcută de mușchii abdominali. Plămânii și gâtul ar trebui să fie canalul, dar nu să înfăptuiască toată munca.

Mi s-a arătat că modul în care mănânci, tu și soția ta, va provoca boala, care, o dată ce te va fi prins, nu va fi ușor de biruit. S-ar putea să rezistați așa ani în șir și să nu manifestați semne clare de colaps; însă cauza va fi urmată de rezultate sigure. Dumnezeu nu va face o minune pentru nici unul dintre voi ca să vă păstreze sănătatea și viața. Trebuie să mâncați, să studiați și să lucrați cu pricepere, urmând îndemnurile unei conștiințe luminate. Predicatorii noștri ar trebui să fie cu toții niște reformatori sinceri și adevărați, nu doar ca unii care îmbrățișează reformele pentru că și alții o fac, ci din principiu, în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat multă lumină asupra reformei sănătății, pe care dorește s-o respectăm cu toții. El nu trimite lumina pentru a fi respinsă sau nesocotită de către cei din poporul Său, fără ca aceștia să sufere consecințele.” {3M 309-311}

Pentru ca pastorii de astăzi să poată asculta de sfaturile lui Dumnezeu ar trebui să locuiască cu toții la țară, nu să fugă spre cele mai mari orașe din zonele unde locuiesc, să aibă fiecare o grădină unde să poată face exercițiu fizic folositor și să fie un exemplu de hărnicie pentru oameni atât spiritual cât și intelectual și fizic. Procedând astfel ar fi un exemplu pozitiv și în ce privește viețuirea la țară, atât de necesară pentru creșterea spirituală, încurajând pe cei fermecați de orașe să le părăsească atât fizic cât și spiritual. La țară, în grădină, e cea mai bună sală de clasă și pentru educarea copiilor: fizic, mental și spiritual.

harnicia si gradinaritul

 

 

Fa-ma, Doamne, bou!

Fa-ma, Doamne, bou!

O asemenea rugaciune, cel mai probabil, nu se gandeste nimeni sa faca. Altii, daca te-ar auzi ca spui asemenea cuvinte, s-ar grabi sa spuna “Amin!” (Asa sa fie!) sau te-ar asigura ca rugaciunea ti-a fost de mult timp ascultata si implinita. Lasand nota de umor deoparte, dupa ce vom incerca sa invatam cate ceva de la bou, e foarte posibil sa ne dorim insusirea unei asemenea rugaciuni. In mediul romanesc, orice asociere cu boul este negativa, jignitoare. Sunt ignorate elementele pozitive legate de bou si accentul e pus doar pe slabiciunile acestuia.

                               Car cu boi - Nicolae Grigorescu
In zoologia biblica boul ocupa un loc aparte. Imparatii erau sfatuiti sa nu aiba prea multi cai (Deuteronom 17:16), ceea ce reprezenta putere militara, dar nu era nici o problema daca aveau un numar mare de boi, animale care nu erau folosite pentru lupta ci pentru lucru, pentru castigarea existentei. In caz de razboi, increderea imparatilor trebuia sa fie in Dumnezeu, nu in marimea cavaleriei de care dispuneau.

Boul si rentabilitatea

Cei care sunt buni cunoscatori de animale, facand o comparatie intre bou si cal, recomanda pe cel dintai dintr-un numar de motive: pretul de cumparare al boului este mai mic decat pentru un cal, boul nu mananca atat de mult ca un cal (deci e mai ieftina intretinerea lor), sunt mai putin sensibili (se accidenteaza mai greu) si mai sanatosi decat caii, iar in timp de restriste economica pot supravietui cu o hrana mult mai simpla (de care caii nu s-ar atinge). In ce priveste forta, nu sunt diferente notabile intre capacitatea boului de a sluji (arat sau tras carute cu incarcatura grea) si cea a calului, (traditional boii au fost cel mai adesea folositi pentru muncile grele, de-a lungul istoriei).

Boul si stapanul

Isaia 1:3 “Boul isi cunoaste stapanul, si magarul cunoaste ieslea stapinului sau: dar Israel nu Ma cunoaste, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
Prin profetul Isaia, Dumnezeu face o comparatie intre poporul evreu si boi. Putem extinde aceasta comparatie la toate fiintele umane, desigur. In timp ce boul isi poate identifica fara gres stapanul, si nu doar atat, dar este dispus sa asculte indemnurile acestuia, omul, cu toata inteligenta sa superioara, nu reuseste adesea nici macar sa-si identifice Stapanul, cu atat mai putin sa asculte de indrumarile Sale. Alteori reusim sa identificam Stapanul, pe Dumnezeul Creator, revelat in Scriptura, dar nu avem tragere de inima sa si ascultam de indrumarile Sale. Fa-ma, Doamne, bou poate sa fie rugaciunea oricarui pamantean, in privinta capacitatii de a recunoaste pe Dumnezeu ca stapan al vietii si de a asculta de El.

Boul si jugul

Dintre animalele care sunt in slujba omului, boul ocupa probabil un loc de frunte in ce priveste dispozitia de a munci si forta de care este capabil. In privinta aceasta, cuvintele Fa-ma, Doamne, bou ar trebui sa fie pe buzele multora care duc o viata de lenevie. Boul este un animal care munceste foarte mult, iar jugul nu este un instrument de pedepsire a boului, ci un accesoriu care ii sporeste capacitatea de a lucra, atat singur cat si in echipa. Si oamenii poarta un jug. Jugul lui Hristos este cel pe care ar trebui sa ni-l dorim: o viata de ascultare de Biblie, o viata de slujire a semenilor, asa cum a fost exemplificata in viata lui Iisus. Facand aceasta vom avea implinire sufleteasca, vom avea bucurii nevinovate, satisfactia de a fi un sprijin adevarat si pentru semeni (Matei 11:29,30 “Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati dela Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.””) Nu orice jug este bun, ci doar jugul lui Iisus. Din pacate, cei mai multi oameni prefera un alt jug, jugul printului intunericului. Acest din urma jug promite mai multa distractie si satisfactie, dar din pacate prea multi realizeaza prea tarziu ca au fost pacaliti, ca ceea ce li s-a promis nu li s-a dat, ca s-au ales doar cu rani si vanatai si au produs si altora durere si dezamagire (Proverbe 16:25 “Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte.”)

                                Fa-ma, Doamne, bou - Crestinul si jugul lui Iisus
Proverbe 14:4 “Unde nu sunt boi, ieslea ramane goala, dar puterea boilor aduce belsug de roduri.”
Indemnul de a lucra sase zile, mentionat in porunca a patra din Decalog, este un indemn la harnicie, la perseverenta. Aceste calitati le are boul. Un om lenes sau ispitit sa fie lenes, poate invata de la bou lectia aceasta a harniciei. Asa cum puterea boilor aduce belsug de roduri, si harnicia oamenilor va avea rezultate pe masura. (Proverbe 10:4 “Cine lucreaza cu o mana lenesa saraceste, dar mana celor harnici imbogateste.”)
Deuteronom 22:10 “Sa nu ari cu un bou si un magar injugati impreuna.”
Intre bou si magar sunt diferente, magarul fiind inferior in marime. A-i pune sa traga la jug impreuna, insemna a impovara mai mult pe unul. E nevoie ca animalele puse la acelasi jug sa fie compatibile, adica sa fie de acelasi soi, varsta asemanatoare, marime asemanatoare, pentru a le face munca mai usoara si mai spornica. Sfatul acesta are o aplicabilitate si la oameni. Scriptura spune sa nu ne injugam la un jug nepotrivit (2 Corinteni 6:14-16), adica sa nu intram in relatii foarte apropiate (cum e cea de casatorie sau chiar asocieri in afaceri) cu persoane care impartasesc convingeri foarte diferite, deoarece aceste diferente, daca sunt respectate, vor duce mai devreme sau mai tarziu la neintelegeri majore si chiar despartire.

Plangeri 3:27-33 “Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui. Sa stea singur si sa taca, pentruca Domnul i l-a pus pe grumaz; sa-si umple gura cu tarana, si sa nu-si piarda nadejdea; sa dea obrazul celui ce-l loveste, si sa se sature de ocari. Caci Domnul nu leapada pentru totdeauna. Ci, cand mahneste pe cineva, Se indura iarasi de el, dupa indurarea Lui cea mare: caci El nu necajeste cu placere, nici nu mahneste bucuros pe copiii oamenilor.”
Adesea ni se pare ca experientele prin care trecem sunt mai amare decat putem suporta. Ne indoim de faptul ca Dumnezeu inca este la carma vietii noastre si Il rugam sa departeze de la noi paharul amarui. Acestea sunt vremuri de slefuire a caracterului, de pregatire pentru o slujire mai eficienta aici pe pamant si de formare pentru Imparatia cerurilor. Cand vin vremuri “mai bune”, suntem ispititi sa traim pentru noi insine, sa uitam stramtorarile prin care am trecut.

Boul si jertfa

1 Regi 19:19-21 “Ilie a plecat de acolo, si a gasit pe Elisei, fiul lui safat, arind. inaintea lui erau douasprezece perechi de boi, si el era cu a douasprezecea. Ilie s’a apropiat de el, si si-a aruncat mantaua pe el. Elisei a parasit boii, a alergat dupa Ilie, si a zis: „Lasa-ma sa sarut pe tatal meu si pe mama mea, si te voi urma.” Ilie i-a raspuns: „Du-te, si apoi intoarce-te: dar gindeste-te la ce ti-am facut.” Dupa ce s’a departat de Ilie, s’a intors si a luat o pereche de boi pe cari i-a adus jertfa; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, si a dat-o oamenilor s’o manince. Apoi s’a sculat, a urmat pe Ilie, si a fost in slujba lui.”
Boul este un animal curat (vezi Levitic 11:3; Deuteronom 14:4-6). Despartirea aceasta intre vietuitoare curate si cele necurate o cunostea si Noe si ceilalti patriarhi (Geneza 7:2) deoarece jertfele pe care le aduceau trebuiau sa fie doar din categoria vietuitoarelor curate. Caracterul Mielului care avea sa fie jertfit pentru pacatele intregii lumi era mai bine reprezentat in caracterul vietuitoarelor curate folosite pentru jertfe. Cunoasterea acestei diferente intre vietuitoare nu le era de folos pentru alimentatie, intrucat oamenii credinciosi dinainte de potop nu au consumat carne de nici un fel. Abia dupa potop ei au primit ingaduinta de a consuma carne curata (Geneza 9) si boul a fost inclus in lista vietuitoarelor pe care oamenii le puteau consuma.
Tacerea si blandetea animalelor curate atunci cand sunt sacrificate pare incredibila. Contrastul cu taierea unui porc, de pilda, este atat de mare, acesta din urma protestand atat vocal cat si fizic. Uneori, dupa munca, slujire si jertfire in slujba lui Dumnezeu si a semenilor, crestinul este chemat sa pecetluiasca marturisirea sa cu propria viata. Martirajul a fost adesea finalul vietii multor crestini sinceri si activi. “Ei nu si-au iubit viata pana la moarte.”(Apocalipsa 12:11) Aceasta jerfire finala nu este altceva decat o suma a jertfirii lor simbolice, zilnice, prin moartea fata de egoism si comoditate, fata de atractiile lumesti pacatoase, fata de pofte care dauneaza trupului si sufletului. Romani 12:1 “Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfinta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.”

Boul si hrana

Cand Dumnezeu a creat oamenii si animalele, hrana tuturor acestora era exclusiv vegetariana. Geneza 1:29 “si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.””
Psalmul 104:14 “Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana.”
Cerealele, fructele, nucile si legumele constituie dieta aleasa pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregatite intr-un mod cat se poate de simplu, sunt cele mai sanatoase si mai hranitoare. Ele dau o tarie, o rezistenta si o vigoare a intelectului pe care o dieta mai complexa si mai stimulatoare nu le poate da.” DV 296
In gradina Edenului nu exista pacat, deci nici tendinta sau dorinta de a lua viata cuiva. Nici omul nu omora animale pentru a se hrani cu ele. In ce-i priveste pe oameni, dieta vegetariana a fost regula pentru cei credinciosi pana in momentul potopului. Oamenii necredinciosi incepusera sa consume carne mult timp inainte de potop, aceasta deviere de la dieta recomandata fiind unul dintre simptomele razvratirii fata de legile lui Dumnezeu pentru sanatatea morala si trupeasca a oamenilor.
Ingaduinta pe care Dumnezeu a dat-o dupa potop, ca omul sa consume si hrana de origine animala (deoarece vegetatia fusese distrusa de apele potopului), a fost foarte repede asimilata de oameni si, din pacate, s-a transformat intr-o dependenta de produse de origine animala. Multe dintre animale insa, printre care si boul, ca o mustrare tacuta la adresa omului, au ramas in continuare vegetariene, au continuat sa se hraneasca asa cum o faceau cand nu exista pacatul. Caracterul lor a ramas si el mult mai asemanator caracterului divin si cu inocenta omului din Eden.
Cand poporul evreu a fost scos din Egipt, Dumnezeu a incercat o reformare a obiceiurilor alimentare ale acestuia si le-a oferit o hrana exclusiv vegetariana: mana. Poporul s-a razvratit fata de aceasta dieta si a cerut carne. “Alegand hrana omului in Eden, Domnul a aratat care era cea mai buna dieta; in alegerea facuta pentru Israel, El a dat aceeasi lectie. I-a scos pe israeliti din Egipt si si-a asumat instruirea lor, pentru ca ei sa poata fi un popor al Sau. Prin ei, El dorea sa binecuvanteze si sa invete lumea. El le-a dat hrana cea mai potrivita pentru acest scop, nu carne, ci mana, „painea din cer”. Numai din pricina nemultumirii si cartirii lor dupa oalele cu carne ale Egiptului li s-a dat dezlegare pentru carne, si aceasta numai pentru un timp scurt.” DV 311 Pentru ca reforma in dieta nu a fost acceptata de evrei, cand au ajuns in tara Canaanului, “israelitilor li s-a permis sa foloseasca produse alimentare de provenienta animala, insa sub restrictii atente, care aveau scopul de a ameliora urmarile cele rele. Folosirea carnii de porc a fost interzisa, ca si a carnii altor animale, pasari si pesti, care a fost declarata necurata. De la felurile de carne ingaduita, consumarea grasimii si a sangelui a fost strict interzisa”. DV 311
“indepartandu-se de la planul divin hotarat pentru dieta lor, israelitii au suferit o mare pierdere. Ei au dorit o dieta pe baza de carne si au cules urmarile. Nu au atins idealul de caracter pe care-l avea in vedere Dumnezeu si nici nu au implinit scopul Sau. Domnul „le-a dat ce cereau; dar a trimis o molima printre ei” (Psalmii 106, 15.) Ei au pretuit ceea ce era pamantesc mai presus decat ceea ce era spiritual si nu au atins telul Sau pentru ei, sfintenia desavarsita.” DV 312
Toate incercarile de reformare a obiceiurilor omului au esuat. In privinta aceasta, boul, si nu doar el, prin pastrarea dietei pe care Dumnezeu i-a randuit-o de la inceput, este o aspra mustrare pentru pretentia omului de superioritate. Ne socotim fiinte rationale, dar alegerile gresite in ce priveste dieta demonstreaza ca suntem robi ai poftelor si obiceiurilor mostenite si cultivate. Unde este sclipirea de inteligenta care sa ne faca sa folosim ratiunea pentru a cantari efectele dietei pe care o alegem si pe baza aceleiasi ratiuni sa eliminam tot ceea ce este daunator?

                              Fa-ma, Doamne, bou - lectii in privinta dietei
Un episod interesant legat de dieta, boi si oameni, il avem in cartea profetului Daniel. In capitolul 1, tanarul Daniel obtine dezlegarea sa urmeze o dieta vegana in perioada de pregatire pentru a intra apoi in slujba imparatului babilonian. Daniel 1:12,13 “incearca pe robii tai zece zile, si sa ni se dea de mancat zarzavaturi si apa de baut; sa te uiti apoi la fata noastra si la a celorlalti tineri cari mananca din bucatele imparatului, si sa faci cu robii tai dupa cele ce vei vedea!” Dupa aceasta perioada, in urma unei examinari atente, Daniel si cei trei prieteni ai sai, toti vegetarieni, surclaseaza pe ceilalti participanti la examinare si obtin slujbe in administrarea treburilor imparatului. E foarte posibil ca imparatul Nebucadnetar sa fi aflat si de “ciudatenia” cu privire la dieta acestor tineri (era imposibil ca regele sa nu stie toate amanuntele cu privire la viata celor care slujeau in proximitatea lui). Mai in gluma, mai in serios, probabil i-a luat peste picior si a calificat dieta lor ca fiind extremista si ca nu e recomandat sa “mananci iarba ca boii”. Si astazi se gasesc voci critice care exprima aceleasi sentimente, cu aceleasi cuvinte si comparatii. Capitolele urmatoare din cartea lui Daniel ni-l prezinta pe imparat ca fiind un personaj foarte mandru, foarte incapatanat si sfidator la adresa lui Dumnezeu. Apogeul il gasim in capitolul 4, cand imparatul este vizitat de un sol ceresc si i se adreseaza o sentinta de condamnare:
Daniel 4:31,32 “Afla, imparate Nebucadnetar, ca ti s-a luat imparatia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, si vei locui la un loc cu fiarele campului; iti vor da sa mananci iarba ca la boi, si vor trece peste tine sapte vremi, pana vei recunoaste ca Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea!”

In sentinta de condamnare se afla si o mica profetie: timp de 7 ani, Nebucadnetar avea sa aiba parte de o dieta foarte simpla, nu foarte departe de dieta slujitorului sau Daniel. Slujitorii sai aveau sa-i dea sa manance “iarba ca la boi”. Nebucadnetar a primit astfel un regim prin care organismul sau avea sa fie detoxificat, cu efecte benefice si asupra creierului, unde isi avusesera izvorul multe pacate pentru care a fost condamnat.
Si astazi oamenii care iau in ras dieta vegetariana, dupa ce isi distrug corpurile printr-o dieta carnata, vatamatoare, si prin alte obiceiuri nesanatoase, ajung sa afle, uneori prea tarziu, ca un regim care seamana cu a manca iarba ca boii, este mult mai sanatos si adecvat organismului uman. Inca o data avem de invatat de la bou consecventa cu care urmeaza dieta stabilita pentru el de Creator, ridicandu-se mult deasupra fiintelor care se pretind a fi rationale, si care adesea nu pricep ca planul lui Dumnezeu e mai bun, iar cand inteleg nu doresc sa-l puna si in practica.
Ferice de omul care are incredere in Creatorul Sau si isi formeaza gusturile in armonie cu dieta recomandata de la inceput. Acesta ar fi nivelul egal cu boul, si multi nu se ridica nici macar la acest nivel. Fa-ma, Doamne, bou devine o aspiratie legitima si in ce priveste dieta. Treapta superioara boului este atunci cand pricepem si motivele pentru care Creatorul ne-a recomandat o dieta vegetariana, lucru de care boul nu este capabil (el nu pricepe chimie, biologie etc). Recunostinta si atasamentul fata de Creator vor creste atunci cand intelegem ca dragostea sta la baza motivatiei legilor divine si ca aceste legi trec testul adevaratei stiinte.

Boul si caracterul

Din elementele analizate pana acum este evident faptul ca boul poate fi apreciat in multe privinte, dar lista nu este epuizata. In cartea profetului Ezechiel, in timp ce profetul era in robia babiloniana, Dumnezeu i se descopera intr-o viziune. La un moment dat Ezechiel vede patru fapturi vii. Desi acestea semanau cu oamenii, unul dintre elementele distinctive era ca fiecare fiinta avea patru fete. Cele patru fete nu erau la fel. Doar una era de fata de om, celelalte trei fete erau de la necuvantatoare, respectiv leu, bou si vultur.
Ezechiel 1:5,6,10  “… se mai vedeau patru fapturi vii, a caror infatisare avea o asemanare omeneasca. Fiecare din ele avea patru fete, si fiecare avea patru aripi. Cit despre chipul fetelor lor era asa: inainte, toate aveau o fata de om; la dreapta lor, toate patru aveau cite o fata de leu, la stinga lor, toate patru aveau cite o fata de bou, iar inapoi, toate patru aveau cite o fata de vultur.”
In simbolistica prezenta aici, fata de om reprezinta partea rationala a fiintelor respective, leul simbolizeaza curajul, boul simbolizeaza spiritul slujirii si al ascultarii, vulturul simbolizeaza aspiratia inalta si viteza de actiune. Aceste 4 caracteristici din pacate se intalnesc foarte rar impreuna la fiintele omenesti. Gasim adesea cate una dinte ele, dar lipsesc alte calitati importante. Degeaba cineva e curajos, spre exemplu, daca foloseste curajul pentru a face rau. Acele calitati caracterizeaza foarte bine pe ingeri si trebuie sa devina pentru noi niste tinte in ce priveste dezvoltarea caracterelor noastre.
Acum, daca facem o comparatie intre bou si celelalte simboluri, observam si lipsurile acestuia: lipsa ratiunii, lipsa vitezei si capacitatea redusa de a sesiza cine ii este dusman si de a-l infrunta.

Exod 21:28 “Daca un bou va impunge si va omori pe un barbat sau pe o femeie, boul sa fie ucis cu pietre, carnea sa nu i se manince, iar stapinul boului sa nu fie pedepsit.”

Jugul nu este suficient pentru a avea un caracter asemenea lui Hristos. Nici o dieta vegana, sanatoasa, cum are boul, nu este suficienta prin ea insasi pentru a forma un caracter desavarsit. Toate acestea sunt elemente ajutatoare, sunt niste unelte in mana lui Dumnezeu prin care lupta cu ispitele si pacatul si biruinta devine mai usoara. Ele conteaza si e o mare diferenta intre a fi un lup viclean, lacom, setos de sange si un bou umil, muncitor, care traieste in pace cu oamenii. Si boul insa, asemeni altor animale ierbivore (calul, elefantul, berbecul etc) poate deveni violent, poate avea iesiri necontrolateOricat de mari ar fi sfortarile omenesti, exista limite dincolo de care nu putem trece. Din acest motiv transformarea caracterului este un act spiritual, depindem de interventia si ajutorul Duhului Sfant in viata noastra. Doar Dumnezeu ne poate duce pe stanca pe care n-o putem escalada pentru ca este prea inalta pentru noi (Psalm 61:2). Standardul moral la care suntem chemati sa crestem este asemenea unei stanci prea inalte pentru a o putea escalada, dar nimic nu este imposibil cand ai de partea ta ajutorul divin.

Lupii in haine de oi

Lupii in haine de oi – Zoologie biblica
Cine sunt “lupii”?

In Biblie “lupii” sunt acele persoane care au diverse pozitii de autoritate si conducere si care produc vatamare spirituala (si nu doar atat) celor pe care ii conduc sau se afla sub influenta lor.

Diferenta dintre “lupi” si “capre”, din punct de vedere biblic, nu este atat de mult prin caracter, cat prin sfera de autoritate pe care o au. “Caprele” reprezinta pe cei care nu au pozitii de conducere, dar care sunt in aceeasi stare nespirituala. Biblia atrage atentia ca “lupii” se camufleaza adesea purtand blanuri de oi, pentru a insela mai usor pe cei pe care ii conduc. Asta inseamna ca au abilitatea de a imita in exterior elemente crestine, pentru ca “oile” sunt folosite in Biblie pentru a reprezenta pe crestinii credinciosi care vor fi mantuiti.

                              lupii in haine de oi

Ezechiel 22:27 “Capeteniile lui sint in mijlocul lui ca niste lupi care isi sfisie prada; varsa singe, pierd sufletele, numai ca sa-si potoleasca lacomia de bani.”

Tefania 3:1-3 “Vai de cetatea indaratnica si spurcata, vai de cetatea plina de asuprire! Ea n-asculta de nici un glas, nu tine seama de mustrare, nu se increde in Domnul, nu se apropie de Dumnezeul sau. Capeteniile ei in mijlocul ei sunt niste lei cari racnesc; judecatorii ei sunt niste lupi de seara cari nu mai lasa nici un os pana dimineata.”

Matei 7:15 “Paziti-va de prooroci mincinosi. Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinlauntru sunt niste lupi rapitori.”

Fapte 20:29,30 “stiu bine ca, dupa plecarea mea, se vor vari intre voi lupi rapitori, cari nu vor cruta turma; si se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor invata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor.”

Un prooroc mincinos presupune autoritate spirituala, capacitatea de a se face acceptat de comunitate ca fiind unul care cunoaste si vesteste voia lui Dumnezeu, cand in realitate el nu este trimis de Dumnezeu. Ei nu sunt oameni straini comunitatii, ci parte din comunitate.

                             lupi in haine de oi

Cum pot fi identificati “lupii” astazi? Ne cheama Dumnezeu sa ii identificam? Are vreo importanta daca stim sau nu cine este “lup” si cine nu este?

Esecul in a identifica pe lupi, in viata reala, duce la pagube insemnate pentru ciobani, existand chiar pericolul de a ramane fara oi. Biblia vorbeste despre strajeri, un fel de sub-pastori, pe care Dumnezeu ii cheama sa fie atenti si sa avertizeze pe cei din jur la apropierea oricarui pericol.

Unii amintesc texte biblice precum “Sa nu judecati” pentru a descuraja orice incercare de a identifica lupii. Noi nu suntem chemati sa judecam motivatiile care stau in spatele actiunilor oamenilor, nu suntem chemati sa spunem cine va fi mantuit sau nu, dar suntem chemati sa evaluam roadele celor din jur pentru a nu fi inselati. Standardul folosit nu trebuie sa fie parerea noastra personala, ci Legea si Marturia (Isaia 8:20). Nu trebuie ignorata avertizarea “Paziti-va de prooroci mincinosi…”(Matei 7:15) si chiar asigurarea ca “ii veti cunoaste dupa roadele lor.” (Matei 7:16) Observati ca Biblia nu spune ca e foarte greu sa identifici lupii, nici ca ar fi doar sarcina unora dintre credinciosi. Orice crestin are datoria morala de a fi treaz, de a veghea si de a discerne cine sunt lupii. Despre conducatorii de pe timpul Sau, Domnul Iisus spunea “sunt niste calauze oarbe; si cand un orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea amandoi in groapa”. Incapacitatea sau nepasarea de a identifica lupii duce la urmarea lor, imitarea si aprobarea actiunilor lor, iar in cele din urma la caderea in groapa (adica pierzare vesnica).

Faptul ca “lupii” pot fi cunoscuti dupa roadele lor arata ca raportarea lor la lucruri practice ale vietii de crestin este defectuoasa. Nu e vorba de teorii filosofice sau teologice abstracte, ci despre lucruri practice. Acolo unde Dumnezeu spune foarte clar care sunt asteptarile Sale, acestia fac pe dos, cu diverse justificari. Domenii in care se pot vedea aceste derapaje sunt urmatoarele: viata devotionala, imbracaminte si podoabe, reforma sanitara, muzica ascultata si promovata, recreerea, educatia etc. Toate acestea isi au rolul si contributia lor la formarea caracterului. Nu e suficient ca cineva sa creada binele doar in unele domenii, in timp ce crede si face raul in altele. Pe taram spiritual poti intalni “lupi vegetarieni”, sau “lupi melolamani” (ei nu asculta muzica “deocheata”), insa la alte capitole dau pe fata neascultare vadita. Tocmai ascultarea partiala de care fac dovada creaza dificultati oamenilor in a-i identifica.

Cum ar trebui sa ne raportam la “lupi”?

2 Ioan 1:10,11 “Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cine-i zice: „Bun venit!” se face partas faptelor lui rele.”

Un asemenea indemn este foarte neasteptat, mai ales venit din partea lui Ioan, apostolul iubirii. Nu este greu de imaginat ce fel de soc ar avea un pastor sau un prezbiter al unei biserici care nu ar fi primit in casa de unul dintre membrii bisericii care ajunge la concluzia ca acestia ar fi “lupi”. Indemnul de a nu-i primi in casa face parte din ajutorul pe care “lupii” il pot primi pentru a se metamorfoza in oi, daca vor alege asta desigur. A-i primi in casa expune intreaga familie strategiilor lor viclene de a insela si de a sfasia. Membrii ai familiei care sunt mai putin pregatiti sa faca fata atacurilor lor pot deveni prada usoara. Singura siguranta consta in a tine departe de casa ta pe “lupi”. Asta nu inseamna ca trebuie rupta orice legatura cu acestia. Se poate purta un dialog in alta parte si e nevoie de comunicare pentru a putea ajuta pe cel ce este “lup” sa devina “oaie”. Spre exemplu cineva care a primit un “lup” in casa si l-a invitat la masa, acesta din urma avand convingerea ca hrana lupeasca (adica cea carnivora) e foarte potrivita, a ajuns sa-si vada familia “evanghelizata” nu doar in privinta dietei lupesti, ci si in alte domenii (muzica lupeasca, distractii lupesti etc).

Se poate face ceva pentru “lupi”? Se pot ei transforma in oi?

Din punct de vedere fizic niciodata un lup nu poate deveni oaie. Vestea buna este ca din punct de vedere spiritual, “lupii” se pot transforma in “oi”. Nu este un proces simplu, poate nici foarte des intalnit, datorita naravurilor adanc inradacinate in viata lor, dar nu este nici imposibil. Ceea ce la oameni este cu neputinta, la Dumnezeu este posibil.

Un “lup” nu poate fi ajutat prin tacere. Starea lui spirituala este una foarte grava si doar o confruntare (a nu se percepe ideea ca trebuie sa fie ceva de natura violenta, neaparat) a acestuia cu cerintele lui Dumnezeu ii mai poate oferi sansa de a se schimba. Domnul Hristos stia lucrul acesta si in relatia cu lupii a avut abordari destul de directe: scoaterea lor afara din Templu de doua ori (fapt ce poate fi socotit de multi ca fiind total lipsit de dragoste si intelepciune), mustrarea directa (Matei 23), mustrare indirecta prin parabole (dar facand suficient de clar pe cine reprezinta personajele din pilde).

Ellen White despre “lupi”

“Vor exista, chiar in mijlocul nostru, oameni platiti si lupi in haine de oi care vor convinge [pe unii din] turma lui Dumnezeu sa aduca jertfe altor dumnezei… Tineri care nu sunt bine inradacinati in adevar vor fi corupti si atrasi de catre calauze oarbe; persoane nesfinte, dispretuitori ai suveranitatii Celui imbatranit de zile, care vor pieri, pun pe tron un dumnezeu fals, o fiinta ce e rod al imaginatiei lor, o fiinta care seamana cu ei – acesti agenti vor fi folositi de Satana pentru a corupe credinta celor neincercati.”. 3SM 398

“Ei poarta numele lui Hristos, dar ei slujesc pe vrajmasul cel mai mare al Domnului si nu asculta de avertizarea: “Toti cei ce cheama numele lui Hristos sa se departeze de nelegiuire”. Hristos afirma clar ca aceasta clasa de invatatori sunt ca lupii in haine de oi. Ei vorbesc despre har, predica despre har, in aparenta se roaga pentru har, dar ei nu au harul lui Hristos in inimile lor. La amvon acesti slujitori pot avea o prestatie excelenta, dar ei distrug forta cuvintelor lor atunci cand sunt in afara amvonului prin nelegiuiri care ii dovedesc a fi slujitori ai pacatului, lupi in haine de oi.” —The Signs of the Times, July 18, 1892. (PaM 55)

O ilustrare a avertizarii de mai sus se poate vedea in imaginile de mai jos. Familiile “lupilor” sunt o buna ilustrare a teologiei lor.

                         lupii in haine de oi - "Grigore dupa ureche"

                         lupii si familiile lor

                         Kandus Thorpe Vice President Hope Channel

In imaginile urmatoare este un alt “exemplu” de familie “influenta” din SUA, DeVon Franklin, casatorit cu Meagan Good. Franklin este producator de filme la Hollywood (unde a cunoscut-o pe Meagan), un “lup” invitat in campusuri adventiste pentru a predica si invata pe studenti. Comentariile sunt de prisos in privinta calitatii de invatator si a invataturii pe care o da in primul rand prin contra-exemplul familial. Dupa ce sotia lui a aparut intr-o tinuta scandaloasa (nu ca ar fi fost pentru prima oara), puteti urmari justificarea acesteia in partea de video (nu e tradus in lb romana – in esenta spune ca nu se simte vinovata pentru ca simte ca inima ei este in regula; a regretat doar faptul ca sotul ei a fost criticat pentru gestul ei):

                         DeVon Franklin - Hollywood - lupul predicator

                         DeVon Franklin - Hollywood - lupul predicator

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Capitolul Agentii lui Satana din Marturii pentru comunitate, volumul 5, merita recitit in intregime deoarece cuprinde avertizari care sunt foarte actuale. Redam mai jos doar cateva pasaje:

“Satana are pe multi in slujba sa, dar are cel mai mare succes atunci cand poate sa foloseasca pentru lucrarea sa satanica pe cei ce marturisesc ca sunt crestini. Si cu cat este mai mare influenta lor, cu cat este mai inalta pozitia lor, cu cat marturisesc ca au mai multa cunostinta despre Dumnezeu si lucrarea Lui, cu atat mai cu succes ii poate folosi. Oricine este sedus de pacat devine agentul lui.” 5M 137

“Acela care amesteca adevarul cu nelegiuirea, care declara credinta sa in el si totusi il raneste in fiecare zi printr-o viata nestatornica, se supune slujirii lui Satana si isi duce sufletul la ruina. Aceasta categorie de oameni are legaturi cu ingerii cazuti si sunt ajutati de ei in castigarea controlului asupra mintii. Cand puterea fascinanta a lui Satana a pus stapanire pe o persoana, Dumnezeu este uitat, iar omul care este plin de scopuri stricate este inaltat. Fapte imorale sunt practicate in secret de catre aceste suflete inselate, considerandu-le a fi o virtute.” 5M 141

Exista totdeauna o putere fermecatoare in erezii si in imoralitate. Mintea este asa de inselata, incat nu mai poate rationa in mod inteligent si o iluzie este aceea care-i duce departe de curatie. Vederea spirituala ajunge sa se intunece si persoane care pana acum au dus o viata morala, nepatata, ajung sa fie confuze datorita sofismelor inselatoare ale acelor agenti ai lui Satana care marturisesc a fi soli ai luminii. Aceasta inselaciune este cea care le da putere acestor agenti. Daca ar veni cu indrazneala si si-ar face in mod deschis propunerile, ei ar fi respinsi fara nici un fel de ezitare. Dar, la inceput, ei lucreaza pentru a obtine simpatie si a-si asigura o incredere in ei ca oameni sfinti ai lui Dumnezeu si gata de sacrificiu de sine. Ca soli speciali ai lui Satana, ei isi incep lucrarea iscusita de a atrage suflete departe de calea cea dreapta, incercand sa desfiinteze Legea lui Dumnezeu.” 5M 142

“Cand slujitorii se folosesc astfel de increderea pe care poporul si-o pune in ei si duc sufletele la ruina, ei se fac mult mai vinovati decat un pacatos obisnuit, pentru ca si pozitia, si chemarea lor sunt mai inalte. In ziua Domnului, cand cartea cea mare a cerului va fi deschisa, se va vedea ca ea cuprinde numele multor slujitori ai Evangheliei care au avut pretentii de curatie a inimii si a vietii si au marturisit ca li s-a incredintat Evanghelia lui Hristos, dar care s-au folosit de pozitia lor pentru a insela sufletele si a le face sa calce Legea lui Dumnezeu.” 5M 143

Acesta este de obicei “peisajul” intr-o biserica si chiar conferinta intreaga in care “lupii” sunt ingrijitori si povatuitori (nu persoana de la amvon e in discutie, sau nu doar):

                          lupii in haine de oi si roadele lor

Muzica crestina contemporana (MCC – detalii intr-un articol dedicat pericolelor muzicii crestine contemporane) este si ea adesea promovata de “lupi” pentru ca rezoneaza cu spiritul antihristic din teologia si viata lor.

Imagini de la intalnirea europeana a tineretului adventist organizata la Novisad, sub conducerea si binecuvantarea multor “lupi”:

Cand membrii mai tineri ai “turmei” sunt lasati in grija “lupilor”, in loc de pregatire pentru evenimentele teribile ce urmeaza sa aiba loc pe planeta noastra, are loc doar o afundare si mai adanca in apostazie:

Niciodata oamenii nu ajung brusc sa se indeparteze de calea cea stramta. Primii pasi in directia gresita sunt de obicei mici. Biblia afirma insa ca “vulpile mici strica viile” (Cantarea cantarilor 2:15), iar cei necredinciosi in lucrurile mici vor fi necredinciosi si in cele mari (Luca 16:10). De ce aceasta? Pentru ca acelasi spirit antihristic de neascultare, impotrivire fata de ceea ce recomanda Dumnezeu, se manifesta in ambele situatii. Comparati imaginea de mai jos cu un sfat inspirat legat de imbracamintea pastorilor. “Unii pastori poartă o vestă de culoare deschisă, în timp ce pantalonii lor sunt de culoare închisă, sau o vestă de culoare închisă și pantaloni de culoare deschisă, fără nici un gust sau aranjament ordonat al îmbrăcăminții când vin înaintea poporului. Oamenii aceștia predică poporului. Pastorul le dă un exemplu de ordine, și le prezintă simplitatea bunei cuviințe și a gustului în îmbrăcămintea lor, sau le dă lecții de nepăsare și lipsă de gust, pe care ei sunt în primejdia de a le urma?

Materialul negru sau de culoare mai închisă este mai potrivit pentru un pastor la amvon și va face o impresie mai bună asupra poporului decât ar face o combinație de două sau trei culori diferite în îmbrăcămintea lui.” (2M 610)

                      combinatie culori imbracaminte

Lupi in haine de oi sunt si intre profesorii din scolile teologice. Influenta lor este foarte mare, iar tinerii care nu discern pericolul devin instrumente prin care ratacirea, neadevarul sunt predicate mai departe de la amvoane. Mai jos puteti urmari un exemplu pozitiv, al unui tanar care a tras un semnal de alarma ca la Pacific Union College (PUC, USA) exista intre profesori lupi in haine de oi: (din pacate situatia respectiva nu este singulara)

Mai este putin, foarte putina vreme, si Mirele va veni sa-Si ia Mireasa. Sa cerem de la Dumnezeu discernamant in aceste timpuri primejdioase, pentru a fi in stare sa identificam pe lupi. Lupii nu trebuie ingrasati, nici incurajati sau aprobati, ci ajutati sa devina oi. Iar cei ce se opun unei asemenea transformari trebuie tinuti cat mai departe de casele celor ce vor sa fie “oi” si sa urmeze pe Marele Pastor. Doar “capritele” se vor simti bine sa urmeze orbeste pe “lupi”, impresionate de stralucirea si dibacia acestora, fara a realiza insa ca distractia la care iau parte nu va continua la nesfarsit. In curand “discoteca” se va incheia. Maranata!