Scoala Misionara Madison – ultimii ani

Scoala Misionara Madison – Greutati intampinate

Scoala Madison a avut de intampinat greutati pentru ca ideea unei scoli independente, care sa nu fie sub controlul bisericii a ridicat suspiciuni. Unele persoane au incercat sa ingreuneze inceputurile acestei scoli. Dumnezeu insa a ocrotit pe intemeietorii ei si le-a dat izbanda in ciuda greutatilor si suspiciunii intampinate.

Lideri precum Prescott si Daniells au vizitat in foarte scurt timp scoala pentru a cere lamuriri. Statutul de scoala independenta nu le placea. Si nici faptul ca Magan si Sutherland calatoreau pentru a strange fonduri pentru aceasta lucrare independenta care nu era sub controlul conducerii lor. La scurt timp Daniells a cerut tuturor lucratorilor sa opreasca strangerea si trimiterea de fonduri catre Scoala Madison. In 1907 Magan ii spune lui Ellen White despre aceste obstacole si anume ca “administratia bisericii sustine ca nu avem nici un drept sa primim bani atata timp cat nu suntem in proprietatea Conferintei”. Dansa a raspuns: “Voi faceti dublu fata de cat fac ei. Strangeti toate donatiile pe care le puteti obtine. Acesti bani apartin Domnului si nu acelor oameni. Pozitia pe care ei o adopta nu este de la Dumnezeu. Uniunea Conferintei de Sud nu trebuie sa devina proprietara voastra si nici sa va controleze. ”— Magan diary  May 7, 1907.

Apoi Ellen White s-a adresat direct celor care puneau piedici lucrarii de la Scoala Misionara Madison:

“Multe obstacole au fost puse in calea pionierilor de la Scoala Madison, de natura sa-i descurajeze si sa-i inlature din lucrare. Aceste obstacole nu au fos puse de catre Domnul. In unele privinte planurile limitate si stradaniile oamenilor au lucrat impotriva lucrarii lui Dumnezeu.

Sa fim atenti, fratilor, sa nu impiedicam si sa nu lucram impotriva progresului altora, intarziind astfel proclamarea Evangheliei. Lucrul acesta s-a intamplat, si din acest motiv sunt acum indemnata sa vorbesc atat de raspicat. Daca s-ar fi oferit ajutorul necesar pentru Scoala Madison, lucrarea de acolo ar fi acum intr-un stadiu mult mai avansat. Lucrarea de la Scoala Madison a inaintat incet si totusi, in ciuda piedicilor si obstacolelor, lucratorii de acolo nu au esuat si nici nu s-au descurajat; au fost in stare sa indeplineasca o lucrare buna pentru cauza lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu pune limite lucratorilor Sai asa cum oamenii ar dori sa fie puse limite. In lucrarea lor, fratii Magan si Sutherland au fost impiedicati in mod nenecesar. Mijloace financiare le-au fost oprite pentru ca prin organizarea si conducerea ei Scoala Madison nu a fost pusa sub controlul Conferintei. Motivele pentru care aceasta scoala nu a fost pusa in proprietatea si controlul Conferintei nu au fost cantarite cu atentie.

Lipsa de interes pentru acest proiect este categoric gresita, din partea unora care ar fi trebuit sa o aprecieze foarte mult. Fratii nostri trebuie sa se pazeasca sa nu repete asemenea experiente.

Domnul nu doreste ca lucrarea educationala de la Scoala Madison sa se schimbe inainte ca poporul nostru sa o sprijine cu toata inima. Lucrarea care s-a facut acolo este aprobata de Dumnezeu si El interzice ca acest fel de lucrare sa fie intrerupta. Domnul va continua sa binecuvanteze si sa sutina lucratorii atata timp cat ei vor urma sfaturile Lui.

Fratii Sutherland si Magan sunt tot atat de hotarati sa faca lucrarea lui Dumnezeu la Scoala Madison, precum alti lucratori sunt randuiti sa-si faca partea lor in cauza adevarului prezent. Lumina care mi-a fost data este ca ar trebui sa-i ajutam pe acesti frati si pe colaboratorii lor, care au lucrat peste puterile lor si apasati de mari dezavantaje. Sa cautam sa intelegem situatia si sa nu dam uitarii dreptatea si mila in modul in care sunt distribuite fondurile.

Conducatorii lucrarii de la Scoala Madison sunt impreuna lucratori cu Dumnezeu. Mult mai mult trebuie facut pentru a-i ajuta. Banii Domnului trebuie sa-i sustina in eforturile lor. Si ei au dreptul la o parte din mijloacele oferite pentru cauza Sa. Ar trebui sa li se ofere in egala masura accesul la mijloacele care vin pentru inaintarea cauzei.” (Sp TB11, 31-32)

Intr-o scrisoare adresata lui Magan, Ellen White scria urmatoarele cuvinte de incurajare:

“Unii au nutrit gandul ca Scoala Madison, pentru ca nu este in proprietatea vreunei Conferinte, nu are dreptul ca prin cei ce o conduc sa faca apel la poporul nostru pentru mijloace financiare care sunt foarte necesare pentru inaintarea lucrarii. Aceasta idee trebuie sa fie corectata. In distribuirea banilor care vin in visteria Domnului, voi sunteti indreptatiti sa aveti o parte la fel de mult ca altii care conduc diverse proiecte in armonie cu sfaturile Domnului.”  {SpM 411.4}

Lui Magan, unul dintre fondatorii de la Scoala Misionara Madison, i se propune la Conferinta Generala din 1909 sa fie secretar pentru lucrarea cu negrii, un departament nou infiintat. A cerut si sfatul lui Ellen White, iar aceasta l-a sfatuit sa nu accepte oferta.

“Pe 8 iunie m-am intalnit cu Daniells, Olsen Westworth, Mc Vah si altii. Mi-au spus ce planuri au. Am refuzat. Am vorbit si cu sora White, care mi-a spus sa nu-mi mut familia la Washington. Dansa mi-a spus ca “ei s-au separat de tine si tu de ei. Va fi o despartire.” ”— Jurnalul lui Magan 8 iunie, 1909

Prin planul respectiv se urmarea privarea scolii de aportul pretios pe care il aducea Magan. Imediat dupa acest incident, Ellen White le scrie celor doi intemeietori ai Scolii Madison:

“Sunt indemnata sa va spun: Fiti atenti ce miscari faceti in perioada urmatoare… Trebuie sa fiti atenti sa nu faceti nici macar un pas in vreo directie in care El nu merge inaintea voastra si nu va calauzeste. Nu trebuie sa va parasiti prezentul camp de lucru decat atunci cand aveti o dovada clara ca este voia lui Dumnezeu sa faceti asta. ”—EGW catre Sutherland si Magan, 8, iunie 1909; Unpublished Testimonies, p. 447.

In 1913 situatia s-a inrautatit. In ciuda recomandarilor Spiritului Profetic, Scoala Madison este criticata, conducatorii ei sunt numiti eretici, se fac glume pe seama educatiei oferite acolo si a stilului de viata simplu.

Scoala Misionara Madison – inceputul declinului si ultimii ani

In 1915 Magan accepta chemarea de a pleca la Colegiul Evanghelistilor Medicali, nou infiintat, in California. Sfatul lui Ellen White fusese uitat. Sutherland a fost foarte dezamagit de aceasta mutare.
Dupa plecarea lui Magan, Sutherland a inceput sa se gandeasca la ideea acreditarii scolii. Din pacate aceasta noua directie avea sa duca la declinul final al institutiei.

“De la Berrien Springs, unii dintre noi, asa cum stii, au mers in sud la Madison, Tennessee, datorita sfatului si indrumarii lui Ellen White, si acolo am facut planurile pentru o scoala care nu va oferi niciodata grade academice si nici cursuri dupa modelul celor lumesti.”—Percy T. Magan, scrisoare catre Warren Howell, 13 ianuarie 1926.

Departarea de la acest plan initial a fost una din cauzele esecului final al institutiei. Sutherland afirmase intr-unul din studiile sale despre istoria educatiei crestine ca oferirea de grade academice era o inventie papala. (puteti descarca si citi aici cartea Studii de educatie crestina, de E.A.Sutherland)

In 1917 Scoala Misionara Madison primeste acreditare. In 1919 au inceput un program autorizat de trei ani pentru asistente medicale. In urmatorii ani diverse parti ale programului de educatie au fost acreditate. In anul 1933 a fost acreditat si programul de colegiu de 4 ani.

Programele de acreditare impovarau financiar si conduceau la intrarea in datorii, o alta departare de planul initial de lucru, asa cum se poate citi in paragraful urmator:

“Pentru a atinge standardul prevazut pentru un colegiu, avem nevoie de asistenta financiara. Cerintele care ne-au fost impuse cuprind o biblioteca de 10000 de volume, o cladire pentru Agricultura si Studii economice, cladire pentru Stiinte, cladire pentru Arte si cateva case pentru studenti. Ne va costa aproximativ $100000 pentru a echipa cladirile si pentru alte facilitati necesare.”—Lida Scott catre G.F. Peabody, 16 decembrie 1929.

In ciuda faptului ca Scoala Misionara Madison avea o activitate profitabila de producere a hranei sanatoase, la inceputul anilor 1940, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, scoala a trecut prin momente dificile. Numarul celor inscrisi a coborat la un minim de 154 de studenti in anii 1944-1945. In anul 1946 Sutherland, in varsta de 81 de ani, si-a dat demisia ca director al scolii pentru a deveni secretar al Comitetului pentru viata rurala. Fusese directorul scolii timp de 42 de ani. In anul 1954 scoala a sarbatorit 50 de ani de la infiintare. Acum aveau 800 acri de pamant, 27 de activitati productive conduse de studenti, si un sanatoriu cu 220 de paturi pentru tratamente cu metode naturiste de vindecare. Un an mai tarziu, in 1955, Sutherland a murit datorita unei apendicite, la varsta de 90 de ani.

In anul 1963, luna februarie, dreptul de proprietate si operarea colegiului si a sanatoriului (redenumit Spitalul Madison) au fost transferate Uniunii de Conferinte din Sud a Bisericii Adventiste. In septembrie 1964 scoala si-a incetat activitatea, datorita datoriilor mari si pierderii acreditarii pentru programul de asistente.

Alte articole despre Scoala Misionara Madison:

 

Scoala Misionara Madison – Istoria infiintarii
Scoala Misionara Madison si principiul autosustinerii
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

 

 

 

Scoala Madison si principiul autosustinerii

Scoala Madison si principiul autosustinerii

Ideea de a porni o asemenea scoala a apartinut prima data lui David Paulson care, in 1901, l-a incurajat pe Sutherland “sa infiinteze o scoala ale carei usi sa fie deschise pentru orice tanar si orice tanara care au un caracter frumos si care sunt dispusi sa lucreze pentru a-si acoperi cheltuielile de scolarizare. Nu as refuza vreodata pe cineva care doreste sa obtina o educatie si are curajul sa lucreze pentru a o obtine. Ai nevoie de o suprafata mare de pamant si sa oferi facilitati ca studentii sa se poata autosustine.” Principiul autosustinerii avea sa fie un element de baza al functionarii scolii si al dezvoltarii ei, dupa modelul scolilor profetilor din vechime.

Scoala Madison cauta sa ofere o educatie holistica, atot cuprinzatoare: trupul, mintea si spiritul. Principiul autosustinerii era la baza operarii scolii, dar mai presus decat acesta, scoala Madison a imprimat cu succes atat in profesori cat si in studenti un spirit de sacrificiu de sine, de slujire, si placerea de a trai o viata simpla aproape de Dumnezeu si de natura. Orice tanar, chiar daca era sarac, putea sa obtina o educatie la Madison atata timp cat era dispus sa lucreze in fiecare zi la scoala pentru a-si acoperi cheltuielile de scolarizare. Prin programul de studiu combinat cu munca, fiecare student trebuia sa lucreze pentru a acoperi cel putin jumatate din cheltuielile de scolarizare (preferabil pentru toata cheltuiala). In primii ani nu a existat o taxa fixa si doua treimi dintre studenti erau admisi dupa ce achitau o suma mica (garantie) care era obligatorie. Acei ani de inceput au fost presarati cu greutati: ani de credinta, munca multa si simplitate. Salariile personalului erau mici. Studentii si profesorii lucrau impreuna cate 5 ore in fiecare zi. Pana in anii 1930 mancau doar doua mese pe zi. Treptat au ridicat mai multe cladiri ale scolii cu propriile maini. In 1939 scoala Madison era considerata “singura scoala care se autosustine din America.” In acelasi an, Dr. Philander P. Claxton, imputernicitul departamentului de educatie al Statelor Unite, lauda scoala Madison afirmand: “Am vazut multe scoli de toate gradele in multe tari, dar nici una mai interesanta decat aceasta. Niciunde nu am vazut realizandu-se atat de mult cu atat de putini bani.”

Scoala Madison - Cladire BirouriScoala Madison 1917, materializand principiul autosustinerii

Alte “ingrediente” ale succesului scolii Madison

In primii ani scoala Madison a fost cu adevarat speciala. Asa cum afirma si numele ei, Nashville Agricultural Normal Institute, pregatirea oferita era in domeniul agricol (despre care Ellen White spunea ca trebuie sa fie nelipsita din educatie) si alte domenii. Scopul scolii era sa pregateasca lucratori si profesori misionari atat pentru Statele Unite cat si pentru tari straine. Cerintele de baza pentru admiterea la scoala constau in a avea o minte matura si un interes deosebit pentru slujirea misionara autosustinuta.

O alta deosebire de alte scoli era si faptul ca la Madison nu exista un program sportiv. Nici nu era timp pentru asa ceva pentru ca studentii faceau din plin exercitiu fizic lucrand pamantul sau avand alte ocupatii utile. Acest concept fusese “inaugurat” de catre Sutherland cand era director la Colegiul Battle Creek, unde a arat terenul de sport si pentru a-l transforma in gradina de legume.

La doar cativa ani de la inceperea activitatii, scoala Madison a pus in aplicare planul de a trimite profesori pentru a infiinta replici ale scolii Madison in zonele limitrofe pentru a ajuta pe oamenii impovarati din zonele de deal si de munte care nu aveau scoli in apropiere. In anul 1914 fusesera deja infiintate circa 40 de asemenea scoli, care erau frecventate de aproximativ 1000 de studenti.

Atat Ellen White cat si Sutherland aveau convingerea ferma ca scolile trebuie sa fie infiintate la tara si ca trebuie sa se autosustina prin agricultura si alte activitati care sa ofere atat educatie cat si un venit studentilor, si sa slujeasca localitatile din jur. Doua dintre aceste activitati au fost operarea unui sanatoriu (spital) si o mica fabrica ce producea produse naturiste sanatoase. Scoala Madison a fost prima scoala adventista care sa opereze propriul sanatoriu (debutul sanatoriului a fost in anul 1906).  Scoala avea si o tipografie. In anul 1919 a inceput publicarea unui saptamanal al scolii The Madison Survey, care era distribuit gratis. In anul 1938 Scoala Madison avea 27 de activitati productive in campus, conduse de catre studenti.

Mai multe detalii despre intreaga istorie a Scolii Madison puteti obtine lecturand cartea: Madison – God’s Beautiful Farm de Ira Gish si Harry Christman (in limba romana este Madison – Școala lui Dumnezeu, aparuta la Editura Viață și Sănătate, București) disponibila atat tiparita cat si in format electronic (ebook). Poate fi citita partial apasand pe titlul cartii.

Madison-God's Beautiful Farm - the book

Alte articole despre Scoala Madison:

Scoala Madison – Istoria infiintarii
Scoala Misionara Madison – ultimii ani
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

Scoala Madison – Istoria infiintarii

Scoala Madison – Istoria infiintarii



In anul 1904 a luat fiinta una dintre cele mai remarcabile si mai inovative scoli din America, in localitatea Madison, statul Tennessee, situata la aproximativ 10 mile (16km) de orasul Nashville. La inceput s-a numit The Nashville Agricultural and Normal Institute (NANI), iar in 1937  numele a fost schimbat in Madison College (Colegiul sau Scoala Madison).

Timp de peste 50 de ani directorul scolii Madison a fost Dr. Edward Alexander Sutherland (1865-1955). Acesta a fost absolvent al Colegiului Battle Creek. Apoi a devenit directorul Colegiului Walla Walla din statul Washington, iar ulterior, in 1897 (la varsta de 32 de ani) devine director al Colegiului Battle Creek. Ascultand sfatul lui Dumnezeu cu privire la  necesitatea ca scolile crestine sa fie stabilite la tara, transfera Colegiul din Battle Creek pe terenul unei frumoase ferme de 300 acri de pamant in apropiere de Berrien Springs, Michigan si schimba numele scolii in Colegiul Misionar Emanuel (astazi se numeste Andrews University).

In anii 1895 si 1896 Ellen G. White a scris o serie de noua articole, prin care indemna credinciosii adventisti sa lucreze in statele sudice care fusesera afectate de Razboiul Civil. Ca raspuns la aceasta chemare, in 1904, Sutherland, impreuna cu prietenul sau apropiat Percy T. Magan (1867-1947) si-au dat demisia de la Colegiul Misionar Emanuel si au plecat in Sud.

Dr E. A. Sutherland - Scoala Madison

Percy T. Magan - Scoala Madison

Ellen G. White1899

In vara anului 1904, Sutherland si Magan au discutat planurile pe care le aveau cu sora White in Nashville, dupa care timp de sase saptamani au cautat o locatie potrivita pentru scoala in zonele apropiate de Nashville. Intr-o zi de iunie 1904, E. White, W. Palmer, Sutherland, Magan si altii s-au imbarcat pe un vaporas cu aburi. La un moment dat vaporasul s-a defectat si a fost remorcat la mal pentru a fi reparat. E.White si fratele Palmer au coborat pe mal sa vada imprejurimile. Au gasit o ferma de 412 acri de pamant (aprox. 160 hectare) in paragina. E. White s-a intors la vaporas si le-a spus lui Sutherland si Magan: “Acest loc arata la fel cu cel pe care l-am vazut in viziune. Acesta este locul unde Dumnezeu vrea ca Sutherland si Magan sa inceapa o scoala.” Cand au vazut ferma, cei doi au fost dezamagiti. In plus, nici nu aveau banii necesari sa cumpere o ferma atat de mare. Ei se gandeau sa cumpere o ferma mica, fertila si bine intretinuta. In cele din urma insa au hotarat sa asculte de sfatul inspirat.

Ferma a fost cumparata cu $12 723. Ferma includea cei 400 acri de pamant (~160 ha), o casa, hambare si alte cladiri, gard de piatra pe o lungime de aprox. 4 km, si 70 de vite. Terenul era compus din 100 acri de pamant fertil, 100 acri de pamant bun pentru cereale si pomi fructiferi si 200 acri de pasune.
(valoarea dolarului in 1904: salariul anual al unui muncitor era $200, cel al unui contabil era de $2000, iar al unui dentist era de $2500)

Scoala si-a inceput activitatea in acelasi an, 1904, cu un numar de 11 elevi. Scoala si-a dezvoltat filosofia de educatie sub indrumarea lui E. White.  Dansa numea scoala “Frumoasa ferma a lui Dumnezeu” (eng. God’s Beautiful Farm). E. White aprecia lucrarea pe care o faceau fondatorii acestei scoli: Sutherland, Magan (1867-1947), M. Bessie DeGraw, si Nellie H. Druillard. In 1908, in articolul intitulat  “Un apel pentru Scoala Madison”, Ellen White scria: “Educatia oferita la Scoala Madison este deosebit de pretioasa pentru cei care se pregatesc sa lucreze ca misionari in tari straine. Daca mult mai multi ar primi o educatie asemanatoare in alte scoli, noi ca popor am deveni o priveliste pentru lume, ingeri si oameni. Solia ar fi dusa repede in fiecare tara si sufletele care acum sunt in intuneric ar fi aduse la lumina.”

Scoala misionara Madison a avut un loc atat de special in inima lui Ellen White incat dansa a decis sa se implice in conducerea scolii, aceasta institutie fiind singura in care a acceptat sa faca parte din conducere (a fost unul din cei 10 membri ai consiliului de administratie), conditia fiind ca aceasta scoala sa nu mai fie in proprietatea bisericii, ci sa fie o scoala independenta, constituita ca o asociatie non-profit. Ellen White fusese martora la piedicile puse in calea tuturor celor care incercau sa puna in aplicare sfaturile inspirate cu privire la mersul unei scoli crestine. De data aceasta, indrumarea danseia era ca aceasta scoala sa fie una independenta. Implicarea in conducerea ei avea sa fie o aparare in fata criticilor si suspiciunilor.

Alte articole despre Scoala Misionara Madison:

Scoala Madison si principiul autosustinerii
Scoala Misionara Madison – ultimii ani
Scoala Misionara Madison – mostenirea lasata

In momentul de fata este tradusa in limba romana cartea Madison – God’s Beautiful Farm. In limba romana are titlul: Madison, scoala lui Dumnezeu si este tiparita la Editura Viata si Sanatate.

Mai multe amanunte despre scoala Madison dar si alte scoli (precum Loma Linda) puteti afla din cartea Madison și Loma Linda, planul divin pentru educația adevărată, de Vance Ferrel, pe care o puteți comanda folosind datele de pe pagina Contact. Cartea isi propune o cercetare atenta a modului in care planul lui Dumnezeu a fost urmat de primele insititutii educationale adventiste si ce lectii pot fi invatate din esecurile si succesul acestora.