Preacinstirea Maicii Domnului și Biblia

Preacinstirea Maicii Domnului și Biblia, creștinismul primar și venerarea Mariei

Preacinstirea Maicii Domnului este o practică a bisericilor ortodoxă, catolică și anglicană. Termenul de preacinstire (Gr.  δουλεία, douleia = cinstire, venerare ) a fost rânduit pentru a face diferența între cinstirea altor personaje biblice și Maria, mama lui Iisus, cea din urmă bucurându-se de o aprecierea mai mare, adică preacinstire. Care sunt argumentele biblice aduse de cele trei biserici pentru această practică? Asemenea argumente nu există, și nu ar trebui să surprindă acest lucru pentru că nu este singurul aspect în bisericile amintite pentru care nu există suport biblic. Nicăieri pe paginile Bibliei nu se găsește vreun pasaj în care Domnul Iisus să le recomande apostolilor venerarea sau închinarea la Maria. Nici apostolii, după moartea și învierea lui Iisus, și după moartea Mariei, nu pomenesc în vreun loc că ar fi venerat-o pe Maria ca mijlocitor între credincioși și Dumnezeu, așa cum este venerată astăzi de mulți oameni. Apostolul Ioan, cel mai tânăr dintre apostoli, a trăit cel mai mult dintre apostoli, decesul său survenind după moartea Mariei, mama lui Iisus. Ne puteam aștepta ca acesta să îi îndemne pe credincioși să o pomenească pe Maria în rugăciunile lor dacă, așa cum susțin multe fețe bisericești de astăzi, mijlocirea Mariei în favoarea păcătoșilor este vitală și fără ea nu putem fi mântuiți.

Maria însăși nu a îndreptat atenția celor din jur spre propria persoană. Revelația biblică a notat un îndemn frumos prin care Maria i-a îndrumat pe oameni la Iisus, Mântuitorul lumii: “Mama Lui a zis celor ce slujeau: “Faceți orice vã va spune“.” (Ioan 2:5)

(Notă: toate textele biblice menționate sunt citate din Biblia Sinodală Ortodoxă.)

Apostolul Pavel a subliniat faptul că există un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, iar acest mijlocitor nu este nici Maria, nici îngerii din Cer și nici alți sfinți care au trăit pe pământ: 1 Timotei 2:5 “Cãci unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Iisus.”

Singurul pasaj din Noul Testament în afara Evangheliilor care o amintește pe Maria, este cel din Faptele Apostolilor 1:14 “Toți aceștia, într-un cuget, stãruiau în rugãciune împreunã cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus și cu frații Lui.” Observați că doctorul Luca, cel care a scris această carte sub inspirație divină, nu folosește nici un fel de apelativ așa cum se obișnuiește astăzi (Împărăteasa Heruvimilor, Eva cea nouă, preasfanta, curata, prebinecuvantata, slavita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si Pururea Fecioara Maria ). Este doar o menționare simplă a prezenței Mariei în grupul creștinilor care se rugau. După această menționare, numele Mariei nu mai este pomenit în Noul Testament. Epistolele lui Pavel, atât de bogate în învățătură (dogmă) creștină atât pentru evrei cât și pentru convertiții dintre neamuri, nu amintește nimic de faptul că Maria a devenit mijlocitor între om și Dumnezeu și drept urmare ar trebui să ne închinăm acesteia și să-i adresăm rugăciuni.

Dacă Biblia este atât de clară asupra acestui subiect, de unde și când a apărut această practică a venerării Mariei ca mijlocitor între oameni și Dumnezeu? Analizăm acest lucru în rândurile următoare.

Preacinstirea Maicii Domnului în închinarea bisericii ortodoxe

Principala sărbătoare în cinstea Mariei este în data de 15 august (Sfânta Maria Mare), intitulată oficial Adormirea Maicii Domnului. Foarte multe biserici sunt dedicate Mariei.

Preacinstirea Maicii Domnului - icoana_Maria

Oamenii sunt învățați că preacinstirea Maicii Domnului este o practică vitală, fără de care nimeni nu poate fi mântuit. Părintele Cleopa face următoarele precizări: “Dumnezeu primește pe om la pocăință până la ultima lui suflare, dacă se întoarce din toată inima și cinstește pe Maica Domnului.” (“Ne vorbește Părintele Cleopa”, vol.3, p.92) Alți teologi merg și mai departe afirmând că “Maicii Domnului se cuvine o cinstire și închinare mai presus decât a tuturor sfinților… Arhanghelul Gavriil s-a închinat Fecioarei Maria și i-a zis: “Bucură-te ceea ce ești plină de har”.” (Religia ortodoxă. Călăuză pentru credincioși., de preot Vasile Sorescu, p.71) Evident că nu se amintește în pasajul biblic că îngerul s-ar fi închinat Mariei. Acesta i-a făcut doar o urare, anunțând-o pe Maria că a fost aleasă pentru întruparea Mântuitorului.

Preacinstirea Maicii Domnului - Maria_si_Iisus

Când apostolul Ioan a primit revelații despre viitorul omenirii (consemnate în cartea Apocalipsa), a fost ispitit să se închine îngerului care îi oferea aceste revelații. A fost oprit însă de către înger pentru că lucrul acesta era un păcat, o călcare a primelor două porunci din Decalog: “Și eu, Ioan, sunt cel ce am vãzut și am auzit acestea, iar când am auzit și am vãzut, am cãzut sã mã închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arãtat acestea. Și el mi-a zis: Vezi sã nu faci aceasta! Cãci sunt împreunã-slujitor cu tine și cu frații tãi, proorocii, și cu cei ce pãstreazã cuvintele cãrții acesteia. Lui Dumnezeu închinã-te!” (Apocalipsa 22:8,9) Dacă îngerul l-a oprit pe unul dintre sfinți să se închine lui, de ce își permit alte ființe omenești (preoți, călugări, mireni) să învețe pe oameni să facă lucruri pe care Dumnezeu nu le aprobă ci chiar le condamnă vehement? Cei care își doresc cu adevărat să se închine lui Dumnezeu trebuie să se depărteze de orice fel de practică și învățătură care îi conduce să păcătuiască și să își piardă mântuirea.

În primele secole ale creștinismului nu a existat practica venerării Mariei sau considerarea ei ca mijlocitor între oameni și Dumnezeu. Prima menționarea a Mariei la un sinod bisericesc este cu ocazia sinodului ecumenic de la Efes în anul 431, când se hotărăște folosirea sintagmei Născătoare de Dumnezeu..

Preacinstirea Maicii Domnului și cultul morților

Plasarea Mariei și a altor personaje biblice (apostolii, profeții) ca mijlocitori între oameni și Dumnezeu, așa cum am văzut, nu are bază biblică. Această practică are origini păgâne și a prins rădăcini datorită unei alte devieri de la învățătura biblică: credința păgână în nemurirea sufletului. Pentru a înțelege mai bine aceste conexiuni vă invităm să lecturați articolele Viață după moarte, pomeni, sfinți mijlocitori și Viață după moarte.

Preacinstirea Maicii Domnului și creștinul adevărat de astăzi

Creștinul adevărat va avea o atitudine de respect deosebit pentru Maria, cea care a fost mama lui Iisus. Respectul acesta se datorează faptului că Maria a fost o persoană credincioasă, evlavioasă, cu o misiune unică în istoria mântuirii, aceea de a fi îndrumătorul omenesc cel mai apropiat pentru Mântuitorul lumii. Maria a fost cea care a deschis paginile Bibliei în fața copilului Iisus și I-a îndrumat pașii pe calea credincioșiei și ascultării de revelația divină.

Apostolul Ioan a primit însărcinarea de a avea grijă de Maria după răstignirea Domnului Iisus:

Ioan 19:26,27 “Deci Iisus, vãzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Îl iubea stând alãturi, a zis mamei Sale: “Femeie, iatã fiul tãu! Apoi a zis ucenicului: Iatã mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.”"

Apostolul nu amintește în nici una din epistolele lui sau în Evanghelie că un creștin trebuie să-i aducă închinare Mariei sau că aceasta este un mijlocitor între om și Dumnezeu. Noi trebuie să urmăm pilda apostolilor și să nu facem nici mai mult nici mai puțin decât au făcut ei în raportarea la Maria și în celelalte privințe. Preacinstirea Maicii Domnului și a altor sfinți o putem realiza cel mai frumos urmând exemplul lor de evlavie, copiind trăsăturile lor pozitive, în armonie cu Scriptura și evitând să repetăm greșelile sau slăbiciunile pe care le-au avut. Închinarea la aceștia sau înălțarea de rugăciuni către ei nu este aprobată de Dumnezeu, ci este o ispitire care vine de la cel rău și viclean:

“Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, cãci scris este: “Domnului Dumnezeului tãu sã te închini și Lui singur sã-I slujești“.” Matei 4:10

 

 

Religia musulmana

Religia musulmana si metehnele ei



Religia musulmana este pusa sub lupa de tot mai multi oameni astazi datorita numarului mare de aderenti ai acesteia si datorita emigrantilor musulmani care s-au stabilit in Europa, SUA si Australia, zone inca majoritar crestine. Articolul de fata nu se vrea a fi o prezentare generala a religiei musulmane. Asemenea informatii puteti obtine din wikipedia sau alte site-uri de cultura generala. Ne propunem sa analizam mai indeaproape islamul si pretentiile sale in comparatie cu invatatura crestina din Biblie. Luam Biblia ca etalon de evaluare pentru ca aceasta carte a profetizat aparitia islamului si rolul sau in istorie. (pentru mai multe detalii click pe articolul Musulmanii in profetia biblica) Informatiile din acest articol vor fi folositoare intr-un dialog cu un musulman, cel mai adesea ferm convins ca religia sa este fara cusur, ca “sfanta carte” Coranul este o scriere perfecta, divina si vrednica de urmat. Articolul nu acopera toate metehnele islamului (economie de spatiu si timp), ci doar cateva aspecte, esentiale, socotim noi.

religia musulmana

Religia musulmana si profetul Mahomed – Ismael si magarul salbatic

Atunci cand vorbesti despre Islam nu poti ignora personajul care sta la baza nasterii acestei religii: profetul Mahomed. A se citi cuvantul profet cu ghilimelele de rigoare pentru ca vorbim doar de o pretentie de profet adevarat in dreptul lui Mahomed. Pentru ca aceasta pretentie sa fie validata, Mahomed ar fi trebuit sa treaca de niste teste pe care Biblia le recomanda. Intr-un articol mai amplu vom analiza de ce profetul Mahomed nu este un profet adevarat ci unul mincinos, fals. Aici ne rezumam in a mentiona faptul ca zona in care s-a nascut Mahomed, Peninsula Arabica, este cea in care fiul nelegitim al lui Avraam (rezultat din relatia cu roaba Hagar), Ismael, avea sa domine prin urmasii sai si sa-si puna amprenta propriului caracter. Dumnezeu profetizase despre Ismael (si urmasii lui) ca “El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; și va locui în fața tuturor fraților lui.” (Geneza 16:12) Aceasta amprenta s-a regasit si in viata si caracterul lui Mahomed. Raspandirea islamului in timpul vietii lui si a urmasilor sai nu s-a realizat prin trimiterea de apostoli care sa invete cu rabdare pe oameni despre noua revelatie (asa cum i-a trimis Iisus pe cei 12 ucenici). Mesageri au fost trimisi, dar mesajul lor oferea trei variante: 1.convertiti-va la islam, 2.platiti bir sau 3.pregatiti-va sa muriti.

magarul salbatic - simbol al caracterului lui Ismael si urmasilor sai

In Islam se crede ca toti profetii au fost desavarsiti, fara pacat, inclusiv Mahomed, dorind pe calea acesta sa elimine orice posibilitate de greseala si in transmiterea revelatiei asa cum apare in Coran. Biblia nu apara un asemenea concept ci spune ca Domnul Hristos a fost singurul fara pacat. Crezul acesta islamic este contrazis de insasi marturia Coranului: in sura 80 este descris comportamentul discriminatoriu al lui Mohamed fata de un orb interesat sa afle despre islam si caruia profetul i-a intors spatele. Urmeaza apoi reprosul pe care profetul si-l aduce. O comparatie cu etalonul Bibliei arata ca Mahomed a avut serioase probleme de caracter, fiind departe de pretentia de om desavarsit, fara pacat.

Religia musulmana si Coranul: este Coranul o carte perfecta, inspirata sau doar o pretentie fara fond?

Asemeni celorlalte doua religii abrahamice, crestinismul si iudaismul, religia musulmana isi are temelia intr-o carte considerata sfanta: Coranul. Dimensiunea Coranului este similara cu cea a Noului Testament din Biblie. Fiecare capitol/carte din Coran se numeste Sura si are diverse denumiri (Sura vacii, Sura femeii, Sura Muntelui, Sura Lunii etc – in total numara 114 capitole/carti). In teorie se subliniaza ca aceasta carte este perfecta, fara nici un cusur, revelatia fiind primita de Mohamed de la Alah prin intermediul ingerului Gabriel. Problemele majore din Coran le analizam intr-un articol separat. Ne rezumam aici la a aminti cateva dintre ele.

Pretentia de infailibilitate in forma si fond a Coranului expune din start aceasta scriere . La o analiza atenta din afara (pentru ca cei dinauntru, din islam sunt descurajati sa faca o asemenea analiza – dictonul “Crede si nu cerceta” este foarte valabil) descoperi cateva probleme majore:(puteti verifica citarile din Coran pe site-ul quran.com unde aveti optiunea sa afisati si traduceri in diverse limbi, inclusiv in limba romana, precum si citirea lor in arabica).

In momentul in care Mahomed a murit capitolele Coranului inca nu fusesera adunate intr-o singura carte. In timpul vietii sale au fost mai multi scribi care au consemnat “revelatiile” lui Mahomed. Dupa moartea sa, cand s-a incercat includerea acestor “revelatii” intr-o singura carte (Coranul – cuvant care inseamna “recitare”), califul Utman a vazut ca sunt diferente intre ceea ce consemnasera diversi scribi. Dupa stabilirea unei versiuni standard, celelalte variatii ale Coranului au fost distruse (cele pe care le-a gasit; din fericire unele manuscrise au supravietuit si contesta teoria infailibilitatii Coranului). Asadar “revelatia” nu era unica si perfecta ci s-au luat masuri pentru a o face unica macar (adica o singura versiune). Descoperirea unui manuscris in Sana (Yemen) in anul 1972 a adus noi dovezi ca versiunea standard actuala a Coranului contine diferente fata de unele manuscrise. In manuscrisul de la Sana se poate vedea cum s-a incercat masluirea acestor diferente: peste scrierea veche (datata ca fiind dinainte de anul 671 d.Hr.) s-a scris versiunea standard (detalii intr-un articol in limba engleza – Sana’s manuscript). Nu este nici un interes din partea lumii musulmane sa publice manuscrisele Coranului descoperite pentru ca acestea releva lipsa de validitate a unicitatii si infailibilitatii textului coranic.

Islamul este foarte fragmentat si nu o religie unitara (asa cum incearca uneori musulmanii sa ii induca in eroare pe crestini). Exista cateva ramuri mari (Sunni si Shia) si altele mai mici. Acestea la randul lor sunt divizate (puteti vedea in imaginea de mai jos o parte dintre aceste grupuri – click pe imagine pentru marirea ei). Nu doar ca exista aceasta divizare dar intre sustinatorii diferitelor grupari islamice exista o adevarata dusmanie, ura si anatemizare reciproca, adesea ajungandu-se la razboi impotriva oponentilor. Aceste divizari au aparut datorita faptului ca exista colectiile de traditie islamica (numite Hadith) care, in functie de grupare, contin diverse carti, neacceptate de toti musulmanii. Cartile care compun Hadith-ul  Sunni difera de cele incluse de Shia, iar de aici porneste anatemizarea reciproca.

fragmentarea islamului in lume

Coranul contrazice revelatia biblica in nenumarate randuri, desi mentioneaza ca Torah (Vechiul Testament) si Evangheliile sunt vrednice de incredere. (3:3 “El a pogorât asupra ta Cartea [Coranul], întru Adevăr, pentru a le întări pe cele dinaintea ei. De asemenea, El a pogorât Tora şi Evanghelia.”)

1.Negarea mortii lui Iisus – 4:157,158 “După cum au mai spus: “Da, noi l-am ucis pe Cristos, Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu.” Ei însă nici nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, ci numai li s-a părut aşa. Cei care nu se înţeleg asupra lui sunt în îndoială, căci ei nu au nici o ştiinţă anume şi nu urmează decât o nălucire, fiindcă ei de bună seamă nu l-au ucis, ci Dumnezeu l-a înălţat la El, căci Dumnezeu este Puternic, Înţelept.

2.Prezentarea unui Dumnezeu crud, care iubeste doar pe cei credinciosi – 30:44 “Dumnezeu, din harul Său, îi va răsplăti pe cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune. El nu-i iubeşte pe tăgăduitori [necredincioși - engl. disbelievers].” E foarte adevarat ca Dumnezeu nu iubeste comportamentul gresit, pacatele pe care le facem, necredinta noastra, dar Dumnezeu ii iubeste pe oameni (Biblia: “Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viața vecinicã.” Ioan 3:16

3.Ingerii ar fi fost indemnati sa se inchine la Adam – 7:10 “Noi v-am creat, apoi v-am desăvârşit chipul, după care am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam.” Şi ei aşa făcură în afară de Iblis care nu a fost între cei care s-au prosternat.” Biblia spune ca doar lui Dumnezeu se cuvine sa ne inchinam: Apocalipsa 22:8,9 “Eu, Ioan, am auzit și am vãzut lucrurile acestea. Și dupã ce le-am auzit și le-am vãzut, m’am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arãta, ca sã mã închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te sã faci una ca aceasta! Eu sînt un împreunã slujitor cu tine, și cu frații tãi, proorocii, și cu cei ce pãzesc cuvintele din cartea aceasta. Închinã-te lui Dumnezeu.””

4.O prezentare a raiului cu elemente foarte ciudate (total opuse valorilor biblice): consum de carne, consum de alcool (in timp ce pentru viata aceasta musulmanului ii este interzis alcoolul), si fete virgine la discretie. Mai multe detalii despre acest subiect puteti lectura in articolul Raiul la musulmani (click pentru a lectura).

Lista de diferente este mult mai lunga dar ne oprim cu ea aici. Unele dintre ele sunt amintite in randurile urmatoare.

 

Coranul si religia musulmana

Religia musulmana si pacea: cum s-a raspandit islamul in istorie?

In discursurile apologetice sustinute de multi musulmani astazi veti auzi pretentia ca islamul este o religie a pacii. Intrebarea fundamentala este cum se obtine aceasta pace? In ce conditii este mentinuta aceasta pace? Raspunsul este unul simplu: pacea despre care vorbesc dansii este doar o stare pe care si-o doresc dupa ce toti cei obligati sa accepte islamul nu mai pot scapa de jugul acestuia. Este “pacea” sclavilor care stiu ca nu au nici o sansa daca s-ar revolta impotriva stapanilor lor. Este o pace mentinuta prin teroare, amenintare si violenta.

Primele cuceriri musulmane

Coranul insusi contine indemnuri de omorare a necredinciosilor (cei care nu sunt sau nu devin musulmani): 47:3 “Atunci când vă întâlniţi cu tăgăduitorii [engl. unbelievers], loviţi-le grumazurile şi când le-aţi nimicit forţele, legaţi-i cu tărie şi după aceea: fie îndurare, fie răscumpărare, până când războiul îşi lasă jos poverile. Şi aceasta, căci dacă Dumnezeu ar fi voit, ar fi scăpat de ei, însă El a vrut să-i pună la încercare pe unii prin alţii. El nu va face deşarte faptele celor ucişi pe calea lui Dumnezeu“. Nu e de mirare ca sabia e prezenta inca pe steagurile unor tari islamice (mai jos se vede steagul Arabiei Saudite, tara care gazduieste cele mai sacre locuri din islam, Mecca si Medina).

steag Arabia Saudita - islamul si convertirea cu sabia

Religia musulmana si raportarea la femei

Din nefericire sunt prea multe dovezile astazi ca femeia este tratata in mod deplorabil in cele mai multe tari islamice. Ceea ce putini crestini realizeaza este faptul ca in Coran exista, din pacate, suficient de multe pasaje care sa incurajeze asemenea atitudini inumane. Pe de o parte sunt acele pasaje care descriu raiul in religia musulmana, rai in care barbatii musulmani au la discretie tinere virgine. Femeia este privita ca un obiect sexual.  Un alt pasaj oribil este cel in care barbatii sunt sfatuiti cum sa le trateze pe sotiile care ii fac de rusine si care nu se supun. Pentru a nu avea dubii ca un asemenea pasaj exista in Coran, citam atat traducerea in limba romana cat si alte doua traduceri in engleza, foarte populare in lumea islamica:

4:34 “Bărbaţii sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniţi-le pe cele de a căror neascultare vă este teamă! Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare. Dumnezeu este Înalt, Mare.”

“Men are in charge of women by [right of] what Allah has given one over the other and what they spend [for maintenance] from their wealth. So righteous women are devoutly obedient, guarding in [the husband's] absence what Allah would have them guard. But those [wives] from whom you fear arrogance – [first] advise them; [then if they persist], forsake them in bed; and [finally], strike them. But if they obey you [once more], seek no means against them. Indeed, Allah is ever Exalted and Grand.” (traducerea Sahih International)

“Men are the protectors and maintainers of women, because Allah has given the one more (strength) than the other, and because they support them from their means. Therefore the righteous women are devoutly obedient, and guard in (the husband’s) absence what Allah would have them guard. As to those women on whose part ye fear disloyalty and ill-conduct, admonish them (first), (Next), refuse to share their beds, (And last) beat them (lightly); but if they return to obedience, seek not against them Means (of annoyance): For Allah is Most High, great (above you all).” (traducerea Yusuf Ali)

Puneti in contrast acest pasaj cu indemnurile din Noul Testament, scrise cu mai bine de 600 de ani inainte de aparitia Coranului: 1 Petru 3:7 “Bãrbaților, purtați-vã și voi, la rîndul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moșteni împreunã cu voi harul vieții, ca sã nu fie împiedicate rugãciunile voastre.”  Efeseni 5:25 “Bãrbaților, iubiți-vã nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.”

femeia in islam - invatatura Coranului

Poligamia, legiferata in Coran, este o alta indepartare de la etica Noului Testament si de la planul divin ca intr-o familie sa fie un singur barbat si o singura femeie, sot si sotie. Coranul justifica dreptul de a avea mai multe sotii ca fiind o masura menita sa vina in ajutorul orfanilor: 4:3 “Dacă vă este teamă că nu veţi fi drepţi cu orfanii, luaţi-vă soţii după cum vă va plăcea, două ori trei ori patru femei. Dacă vă este teamă că nu veţi fi drepţi cu ele, luaţi-vă o singură femeie ori pe cele stăpânite de dreapta voastră. Aşa vă va fi mai uşor vouă, dacă nu puteţi ţine o casă mare.” Aspectul economic este si el mentionat, nefiind incurajati sa aiba mai multe sotii cei care nu au venituri suficient de mari.

haremul in islam

Din pacate profetul “desavarsit” Mahomed a incurajat prin exemplul personal o alta practica dezgustatoare: casatoria cu fetite mici in religia musulmana. Mohamed s-a casatorit cu Aisha (a treia sotie, si cea mai tanara) cand aceasta avea doar 6 ani (Mahomed avea 50 de ani). Diverse relatari spun ca nu s-a consumat casatoria pana Aisha a implinit varsta de 9 ani, moment in care devine pe deplin sotia lui Mahomed (atunci in varsta de 53 de ani). Din acest motiv in societatea occidentala europeana profetul Mahomed este inca etichetat ca pedofil. Asemenea casatorii cu fetite mici nu sunt rare in islam astazi. Cateva exemple puteti vedea si in imaginile de mai jos (detalii si intr-un articol in limba engleza despre casatorii oficiate in Gaza – ilustrata si in poza de mai jos cu multi miri si mirese):

fetite mirese in religia musulmana

Religia musulmana si ziua de inchinare

Este cunoscut faptul ca ziua de inchinare in islam este vinerea, in armonie cu revelatiile primite de profetul Mahomed: 62:8 “O, voi cei ce credeţi! Când sunteţi chemaţi la rugăciunea de vineri, zoriţi-vă la amintirea lui Dumnezeu şi lăsaţi la o parte negoţul. Aceasta va fi mai bine pentru voi. O, dacă aţi şti!

Conform revelatiei biblice, vineri este ziua a sasea a saptamanii. Dumnezeu a creat toate lucrurile in sase zile si s-a odihnit in ziua a saptea. Ca aducere aminte a creatiei, Dumnezeu a poruncit ca oamenii (nu doar evreii) sa se odihneasca in ziua a saptea a saptamanii, zi numita Sabat (Shabbat – odihna – ziua de Sambata in calendarul nostru). Lumea pagana a fost inspirata de printul intunericului sa se inchine la soare si pentru ca au numit prima zi a saptamanii ziua soarelui (Sunday, Dies Solis etc), s-au inchinat in aceasta zi (pentru ordinea zilelor conform Bibliei vezi Matei 28:1 (editia sinodala ortodoxa) – “Dupã ce a trecut sâmbãta, când se lumina de ziua întâi a sãptãmânii (Duminicã), au venit Maria Magdalena și cealaltã Marie, ca sã vadã mormântul.”) . Din nefericire crestinismul a abandonat repede inchinarea in ziua a saptea a saptamanii (pentru a nu mai fi asociati cu evreii care se rasculau impotriva romanilor) si a promovat ziua soarelui pentru a castiga simpatia paganilor si pentru a-i converti pe acestia la crestinism. Astfel Sabatul biblic a ajuns sa fie rastignit intre doi talhari, intre doua zile anti-hristice (adica impotriva poruncii exprese a lui Hristos), asa cum puteti vedea si in imaginea de mai jos:

Sabatul rastignit intre talhari - vinerea musulmana si duminica pagano-catolica

Concluzii

Unii autori s-au grabit sa identifice religia musulmana cu Antihristul, datorita faptului ca islamul a persecutat pe crestini in istorie si o face si astazi cu o mare cruzime. Este foarte adevarat ca islamul are multe elemente antihristice (si alte religii pagane sau chiar pretins crestine au asemenea elemente) si joaca un rol important in evenimentele finale ale istoriei planetei, insa fiarele descrise in Apocalipsa 13 care domina scena lumii sunt cu totul altele: SUA si Roma papala. Aceste doua forte mari se folosesc de religia musulmana pentru instaurarea unei noi ordini mondiale si pentru a anihila opozitia crestinilor adevarati fata de abuzurile si apostazia lor.

 

La balamuc!


“Pe vremea aceea nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea.” Judecatori 21:25

Acestea sunt cuvintele din ultimul verset al cartii Judecatori. Aceeasi afirmatie o gasim si in capitolul 17 versetul 6 din aceeasi carte a Judecatorilor.
Ca fiinte in care Dumnezeu a scris Legea Sa intuim ca o asemenea stare de lucruri este vecina cu haosul, cu atmosfera de balamuc (ospiciu, casa de nebuni).



Hirotonirea femeii ca pastor, spiritismul si casa de nebuni: Fa ceea ce iti place

In perioada 2-11 iulie 2015 va avea loc a 60-a sesiune a Conferintei Generale in biserica adventista. Una dintre temele fierbinti pe agenda acestei sesiuni este cea a hirotonirii femeii ca pastor. Acest subiect a mai fost discutat in anii trecuti. In 1990 si 1995 a fost respinsa aceasta practica, motivandu-se ca NU ARE SUPORT BIBLIC. Au trecut insa 20 de ani de atunci si in acest timp miscarea pro-hirotonire a lucrat intens pentru a schimba situatia. Conferinte si uniuni intregi din Europa de Vest, SUA si Australia au ales calea razvratirii fatise: au hirotonit femei ca pastor si le-au ales chiar sa fie presedinti de Conferinta. Pentru a avea sorti de izbanda acum, dupa 20 de ani, se foloseste un mod viclean de a prezenta problema. Nici nu ne mai punem intrebarea daca e biblic sau nu, ci intrebam daca, in numele dragostei si unitatii, e bine sa permitem unor Diviziuni sa procedeze cum vor (chiar nebiblic) in chestiuni carora li s-a dar verdictul de doua ori ca nu sunt biblice. (gasiti in linkul urmator un exemplu de chemare la asa zisa unitate care subliniaza exact pasul asteptat la sesiunea Conferintei Generale din iulie 2015 – delegatii care vor veni sunt indemnati sa voteze DA pentru a permite hirotonirea femeii ca pastor in acele Diviziuni care doresc sa o aplice, afirmand “unitatea de credinta si misiune a adventistilor de ziua a saptea”)

Fa ceea ce iti place!” (Do what thou wilt!) este un slogan care a fost intens promovat in perioada moderna de Aleister Crowley (1875-1912), un ocultist britanic de renume, care a marcat atat generatia sa, dar mai ales generatiile ulterioare. Cantareti precum formatiile Beatles, Led Zepelin, au inclus poza lui pe coperta albumelor lor, aducand un omagiu celui care le-a fost inspiratie si implicit printului intunericului caruia si-au dedicat viata si cariera.

Aleister_Crowley si "Fa ceea ce iti place" 

 

                          Beatles si Aleister Crowley - Fa ceea ce iti place

Augustin pare sa fie primul care a preluat sintagma biblica (din Judecatori) si i-a dat o nuanta pozitiva, indemnand pe oameni astfel: “Iubeste si fa ceea ce iti place!” Daca temelia este corecta, daca iubirea de care vorbim este una biblica, atunci principiile divine, Legile lui Dumnezeu vor fi scrise in inima si mintea noastra. Cu o asemenea temelie, evident ca vom face ceea ce ii place lui Dumnezeu. Daca citam doar ultima parte “Fa ceea ce iti place!”, asa cum o fac spiritistii (si cum se intampla pe vremea judecatorilor), atunci promovam anarhia morala. Aceeasi lege functioneaza si la balamuc, la casa de nebuni. Acolo nu mai este unitate in diversitate, ci o adunatura de oameni care nu mai stiu de unde vin si incotro merg.

                                   

Chemarea la rugaciune pentru 100 de zile ar fi fost una folositoare daca s-ar fi respins reanalizarea chestiunii hirotonirii. Atunci intr-adevar era nevoie de multa rugaciune pentru ca spiritul de razvratire sa fie invins, iar oamenii care sunt inselati sa deschida ochii si sa vada ce este gresit. Dar a combina chemarea la rugaciune cu un mod viclean de promovare a hirotonirii femeii ar trebui sa ne puna pe ganduri. Urmariti doua modele de rugatori prezenti la Muntele Carmel:

1.sute de prooroci ai lui Baal, cu vieti nesfintite, razvratite + ore de rugaciune —- scop: promovarea apostaziei

2.un prooroc cu viata sfanta, consacrata (Ilie) + o rugaciune — scop: restaurarea inchinarii adevarate, la Dumnezeul adevarat

Sloganul “Fa ceea ce iti place!” se reflecta si in poza de familie a clanului Wilson. Poza a aparut (bineinteles cu aprobarea grupului si a presedintelui) intr-una din revistele oficiale ale bisericii. Reforma in imbracaminte, amintita de presedinte intr-unul din mesajele sale, nu este la ea acasa in acest grup. Lupii cei mari reusesc sa mai salveze aparentele doar cand sunt la amvon, dar in viata de zi cu zi, reforma este pusa sub obroc. Nu e nevoie sa fii in costum intr-o poza de familie, dar cand nu esti acoperit adecvat, chiar ca barbat, arata faptul ca nu ai inteles ca reforma nu se aplica doar femeilor. Si daca la nivelul cel mai de sus al conducerii aceste lucruri de ABC nu sunt intelese si aplicate, e foarte previzibila calitatea credinciosilor care urmeaza astfel de lideri.

Familia Wilson - "Fa ceea ce iti place", ospiciul si hirotonirea femeii

Un al doilea exemplu interesant este cel al familiei Finley. Cu putin timp in urma, Mark Finley indemna ca membrii bisericii sa accepte ce se va vota in vara pe tema hirotonirii femeii ca pastor (oricare ar fi rezultatul votului), pentru ca in numele unitatii sa putem continua sa facem lucrare misionara. Reforma in imbracaminte a iesit si ea la pensie de multa vreme, inainte de pensionarea lui Mark Finley in 2010, cand era vice presedinte al Conferintei Generale. Dansul a ramas asistent al presedintelui Conferintei Generale dupa pensionare.

Mark & Ernestine Finley

Aplicarea acestui slogan ocult, satanic, “Fa ceea ce iti place!” la nivelul fiecarei Diviziuni, permitand ca cele care doresc sa continue PRACTICA NEBIBLICA de a hirotoni femei ca pastor, sa o faca acum cu aprobarea Conferintei Generale, nu inseamna altceva decat o inaugurare a unui balamuc / ospiciu general, un haos in care vor fi introduse si alte practici si invataturi nebiblice.

Avand in vedere pasii parcursi in ultimii ani de SUA, Europa de Vest si Australia, la orizont nu se intrevede decat o divizare a bisericii adventiste, indiferent de votul din vara. Un vot negativ, asa cum s-a intamplat in 1990 si 1995, nu va opri hirotonirea femeilor ca pastori (lucru care se poate vedea deja in zonele amintite). Asta ar insemna ca liderii sa recunoasca greseala si rebeliunea in care s-au angajat, multe persoane sa fie concediate, procese in instanta pe motiv de discriminare. Un vot pozitiv, atat de mult asteptat de aripa feminista, va fi ultima picatura care va convinge pe cei care mai aveau speranta, ca structura organizatorica AZS nu mai este capabila sa tina in frau valul de apostazie si rebeliune care a invadat majoritatea teritoriilor.

Traim intr-un timp in care pretinsul popor de astazi al lui Dumnezeu schiopateaza rau de ambele picioare (1 Regi 18:21), la fel ca pe timpul lui Ilie. Un popor mut, care nu poate sa cheme pe liderii sai la pocainta, pentru ca el insusi, poporul, se complace in apostazie si-si doreste lideri care sa-i incurajeze in aceasta apostazie. Dumnezeu are totusi o Ramasita, oameni care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal. Prin ei se va face auzita ultima chemare la pocainta pentru generatia actuala, dupa care se va auzi verdictul: “Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana, sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe!” (Apoc 22:11)

Mai multe informatii despre subiect se pot citi in articolul Hirotonirea femeii ca pastor

Cei care doresc pot inca semna o PETITIE cu privire la acest subiect, in care ne exprimam dezacordul fata de luarea de decizii fara consultarea membrilor si invitam Uniunea Romana sa-si reconsidere votul pozitiv deja dat la Diviziune prin care permite inaugurarea “Ospiciului”.

 

Sinagoga Satanei si excomunicarea sfintilor

Biserica, sinagoga Satanei si excomunicarea sfintilor

Din capul locului facem precizarea ca prin termenul sfinti nu ne referim la oameni desavarsiti, la oameni care nu mai au nevoie de pocainta, la oameni care nu mai gresesc. Termenul ii desemneaza pe cei care au declarat razboi firii pamantesti, pacatului si diavolului. Se refera la persoane care “au rupt-o cu paganatatea si cu poftele lumesti” (Tit 2:12) si care doresc sa traiasca asa cum a trait Iisus (1 Ioan 2:6). Termenul nu se refera insa la cei care isi asuma numele de crestini si chiar pocaiti, dar care se complac in pacate, apara apostazia din casele lor, din biserici si a liderilor gresiti, si adesea persecuta pe cei care adreseaza indemnuri la pocainta.

(pentru a descarca intregul articol in varianta cu diacritice, folositi linkul urmator: Excomunicarea Sfintilor)

Persecutarea oamenilor credinciosi. Dati afara din sinagoga.

Evrei 11:36-38 “Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de cari lumea nu era vrednica-au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului.”

Ioan 16:2,3 “Au sa va dea afara din sinagogi: ba inca, va veni vremea cand, oricine va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu.si se vor purta astfel cu voi, pentruca n’au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine.”

Ioan 9:34 “„Tu esti nascut cu totul in pacat”, i-au raspuns ei, „si vrei sa ne inveti pe noi?” si l-au dat afara.” [afara din sinagoga, nu doar afara din incaperea unde a fost judecat] “Intr-o maniera aspra ei l-au dat afara din sinagoga. Oaia a fost data afara din turma pentru ca a fost o marturie vie a puterii lui Hristos. Multi ale caror nume au fost scrise in cartea vietii au fost dati afara din biserica. Lupi imbracati in haine de oaie au fost gata sa dea afara si sa distruga pe cineva care era indreptatit la pasunea Domnului; dar Iisus, adevaratul Pastor, l-a cautat, si i-a dat un loc in turma.” {ST December 4, 1893, par. 8}

In nici o perioada a istoriei nu a fost tolerata prezenta si activitatea oamenilor care au dorit sa asculte de Dumnezeu. Moise era sa fie omorat cu pietre de catre adunarea evreilor daca nu intervenea Dumnezeu direct, Ilie Tisbitul a fost excomunicat in vremea sa, multi dintre profeti au fost nu doar excomunicati ci si omorati, chiar Domnul Hristos a fost si excomunicat si dat la moarte, de aceeasi excomunicare au avut parte apostolii si mai tarziu reformatorii din Europa. Biblia spune ca „De altfel, toti ceice voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Iisus, vor fi prigoniti”. 2 Timotei 3:12 „Atunci de ce persecutia pare ca a slabit intr-o mare masura? Singurul motiv este ca biserica s-a conformat cerintelor lumii si nu mai trezeste nici o impotrivire. Religia care este la moda in zilele noastre nu are caracterul curat si sfant pe care l-a avut credinta crestina in zilele lui Hristos si ale apostolilor Sai. Datorita spiritului de compromis cu pacatul, din cauza ca marile adevaruri ale Cuvantului lui Dumnezeu sunt privite cu indiferenta, pentru ca este atat de putina evlavie in biserica, crestinismul este in aparenta atat de popular in lume. Sa se produca o reinviorare a credintei si puterii din prima biserica, si atunci spiritul persecutiei va fi reinviat, iar flacarile persecutiei vor fi iarasi aprinse.” TV 48

Curajul de a demasca erori, abuzuri, apostazie si de a infrunta opozitia.

1 Regi 18:17,18 „Abia a zarit Ahab pe Ilie, si i-a zis: „Tu esti acela care nenorocesti pe Israel?” Ilie a raspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, si casa tatalui tau, fiindca ati parasit poruncile Domnului si te-ai dus dupa Baali.”

De ce nu s-au temut oameni precum Ilie sau reformatorul Martin Luther de amenintarea cu excomunicarea de catre biserica din care faceau parte?

In primul rand au avut convingerea ca Biblia si Dumnezeu sunt de partea lor. „De un lucru sunt sigur: Cuvantul lui Dumnezeu este de partea mea, si nu a lor.” TV 142

In al doilea rand ei au inteles ca definitia bisericii nu este cea pe care Biserica Romano-Catolica o imprimase in mintea oamenilor. Amintim aici doar un scurt gand inspirat, dupa care vom analiza mai indeaproape conceptul de biserica: “Romanistii au staruit in a aduce protestantilor acuzatia de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Ei sunt aceia care au parasit steagul lui Hristos si s-au departat de „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna”. (Iuda 3) TV 51

Cand a primit bula papala, Luther a spus: „O dispretuiesc si o atac, deoarece este nelegiuita, falsa…. insusi Isus Hristos este condamnat in ea…” … Cu toate acestea, mandatul papal n-a ramas fara efect. inchisoarea, tortura si sabia erau armele capabile sa impuna ascultare. Cei slabi si superstitiosi tremurau inaintea decretului papei… Dar Luther era inca neinfricat. Roma isi aruncase asupra lui anatemele, iar lumea privea neindoindu-se catusi de putin ca el va pieri sau va fi obligat sa se supuna. Dar, cu toata puterea, el a respins sentinta de condamnare si a facut cunoscuta in public hotararea lui de a se desparti pentru totdeauna de Roma. in prezenta unei multimi de studenti, doctori si cetateni de toate categoriile, Luther a ars bula papala impreuna cu toate legile canonice, decretele si alte scrieri care sustineau autoritatea papala.” TV 140-142

                             luther si arderea bulei papale prin care era excomunicat

Biserica: definitie, autoritate

Ce este sau cine este Biserica?

Cuvantul biserica (gr. ἐκκλησία – ekklesia, compus din doua particule ek si kaleo) inseamna cei chemati afara din ceva. Noul Testament spune ca suntem chemati din intuneric la lumina (1 Petru 2:9), suntem chemati afara din Babilon (Apocalipsa 18:4).

Matei 18:20 “Acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.”

Aceasta este Biserica, un grup, chiar foarte mic, de oameni care se aduna in Numele lui Iisus. Dar ce inseamna a fi adunati in Numele lui Iisus?

Dumnezeu are o biserica. Ea nu este marea catedrala, nu este nici o organizatie nationala, nici diferitele denominatiuni; ea este compusa din oamenii care Il iubesc pe Dumnezeu si pazesc poruncile Lui. “Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.” Acolo unde este prezent Hristos, chiar si in mijlocul a doar cativa inchinatori umili, acolo este Biserica Lui, pentru ca doar prezenta Celui Prea inalt si Sfant poate constitui o biserica. Acolo unde sunt doi sau trei care iubesc si pazesc poruncile lui Dumnezeu, Iisus prezideaza, fie ca ei se afla intr-un loc singuratic de pe pamant, in pustie, intr-un oras, sau intre peretii unei inchisori. Slava lui Dumnezeu a strabatut prin peretii inchisorii, inundand cu raze slavite de lumina cereasca cele mai intunecate inchisori. Sfintii Sai pot suferi, dar suferinta lor, ca si a apostolilor din vechime, va raspandi credinta lor si va castiga suflete la Hristos si va slavi numele Sau sfant. Opozitia cea mai inversunata a celor care urasc standardul divin moral inalt al neprihanirii nu ar trebui si nu va putea sa clatine sufletul hotarat care se increde pe deplin in Dumnezeu.” {17MR 81.4} (MR=Manuscript Releases)

Aceasta definitie a Bisericii trebuie retinuta pentru ca atunci cand spunem ca Biserica nu va esua, citand pasaje inspirate, Biserica despre care se vorbeste in acele pasaje este definita in pasajul de mai sus. Si intr-adevar Biserica definita astfel nu va cadea niciodata pentru ca temelia ei este Hristos iar cei care o compun au biruit prin sangele Mielului. Acele citate nu se refera la un ambalaj fara continut, nu se refera la structuri organizatorice care il tradeaza pe Dumnezeu si calca adevarul in picioare, nu se refera la persecutori ai celor credinciosi.

  • Ce alte definitii ale bisericii mai avem in Biblie?

Efeseni 2:19-22 “Asa dar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos. In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul. si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un lacas al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

1 Tim 3:15 – “Dar daca voi zabovi, sa stii cum trebuie sa te porti in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalpul si temelia adevarului.” – cand adevarul divin este abandonat si chiar atacat, impotrivitorii adevarului inceteaza sa mai fie biserica lui Dumnezeu.

Iuda 3 – “va indemn sa luptati pentru credinta, care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna.” – abandonarea sau indepartarea de la aceasta credinta data sfintilor, descalifica pe cei ce se numesc reprezentanti ai lui Dumnezeu.

1 Petru 2:5 “si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. ”

1 Petru 2:9 “ Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor, pe care Dumnezeu si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v’a chemat din intuneric la lumina Sa minunata.”

Apoc 12:6 “si femeia a fugit in pustie, intr’un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute sase zeci de zile.” – biserica din pustie

Apoc 12:17 „si balaurul, maniat pe femeie, s’a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, cari pazesc poruncile lui Dumnezeu, si tin marturia lui Iisus Hristos.”

Alte pasaje inspirate care definesc conceptul de biserica:

Aceasta era potrivit planului Evangheliei de a uni intr-un corp pe toti credinciosii in Hristos, si Pavel avea grija sa aduca acest plan totdeauna la indeplinire in lucrarea sa. Cei care in vreun loc erau condusi, prin lucrarea sa, sa primeasca pe Hristos ca Mantuitor, erau la timpul cuvenit organizati intr-o biserica. Chiar si atunci cand credinciosii erau putini la numar, el facea acest lucru. in felul acesta, crestinii erau invatati sa se ajute unul pe altul, amintindu-si fagaduinta: „Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor” (Matei 18, 20). FA 185

Biserica este cetatuia lui Dumnezeu, cetatea Sa de scapare, pe care o are intr-o lume razvratita. Orice tradare a bisericii Sale inseamna tradare fata de El, care a rascumparat omenirea cu sangele singurului Sau Fiu. De la inceput, sufletele credincioase au alcatuit biserica de pe pamant. in fiecare veac, Domnul si-a avut veghetori, care au dat o marturie credincioasa generatiei in care au trait. Aceste santinele au dat solia de avertizare; si, atunci cand au fost chemati sa-si depuna armura, altii le-au continuat lucrul. Dumnezeu i-a adus pe acesti martori intr-o legatura de legamant cu Sine, unind astfel biserica de pe pamant cu biserica din ceruri. El i-a trimis pe ingerii Sai sa slujeasca bisericii Sale, si portile iadului nu au fost in stare sa biruie pe poporul Sau”.{FA 11

In timpul veacurilor de intuneric spiritual, biserica lui Dumnezeu a fost ca o cetate asezata pe un munte. Din veac in veac, in cursul generatiilor care au urmat unele dupa altele, invataturile curate ale Cerului au fost descoperite inauntrul ei. Slaba si cu defecte, dupa cum ar parea, biserica este singurul obiect asupra caruia Dumnezeu isi indreapta atentia, intr-un chip deosebit. Ea este locul descoperirii harului Sau, in care gaseste placere sa dea pe fata puterea Sa de a transforma inimi. Domnul Hristos intreaba: „Cu ce vom asemana imparatia lui Dumnezeu sau prin ce pilda o vom infatisa?” (Marcu 4, 30). El nu poate folosi imparatiile lumii ca model. in societatea omeneasca, El nu a gasit nimic cu care sa o asemene. imparatiile pamantesti stapanesc datorita puterii fizice; dar din imparatia lui Hristos este data la o parte orice arma omeneasca, orice mijloc de constrangere. imparatia aceasta urmareste sa inalte si sa innobileze omenirea. Biserica lui Dumnezeu este locul trairii unei vieti sfinte, pline de diferite daruri si inzestrata cu Spiritul Sfant. Membrii ei trebuie sa-si gaseasca fericirea in fericirea acelora pe care ii ajuta si ii binecuvanteaza.” FA 12

  • Biserica lui Dumnezeu este un loc unde pacatul este mustrat, nu tolerat sau promovat:

Evrei 12:16 “Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau…”

Matei 18:15-17 “ Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai cistigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentruca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagin si ca un vames.”

1 Corinteni 5:1,11-13 “Din toate partile se spune ca intre voi este curvie; si inca o curvie de acelea, cari nici chiar la pagini nu se pomenesc; pina acolo ca unul din voi traieste cu nevasta tatalui sau… Ci v’am scris sa n’aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macarca isi zice „frate”, totus este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mincati. in adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? Cit despre cei de afara, ii judeca Dumnezeu. Dati afara dar din mijlocul vostru pe raul acela.”

Marturia clara si fara ocolisuri trebuie sa lucreze in biserica sau blestemul lui Dumnezeu va ramane asupra poporului tot atat de sigur cum a ramas asupra vechiului Israel din cauza pacatelor sale. Dumnezeu isi trage la raspundere poporul, ca intreg, pentru pacatele care exista in indivizii din mijlocul lui. Daca aceia care conduc biserica neglijeaza sa caute cu staruinta pacatele care aduc neplacerea lui Dumnezeu asupra acesteia, ei devin raspunzatori pentru aceste pacate. insa a ne ocupa de mintea oamenilor este lucrarea cea mai frumoasa in care s-a angajat vreodata cineva. Nu toti sunt potriviti sa-i corecteze pe cei gresiti. Nu au toti intelepciunea de a lucra cu dreptate si de a iubi indurarea in acelasi timp.” 3T 269

  • Grau, neghina si… spini

Domnul Hristos a aratat foarte lamurit faptul ca aceia care staruiesc pe fata in pacat trebuie sa fie indepartati din Biserica [acestia sunt “spinii”, pt ca ei au puterea de a ineca cresterea graului - Mt 13:7], dar El nu ne-a incredintat noua lucrarea de a judeca motivele si caracterul [pe cei pe care noi presupunem ca ar fi neghina]. El cunoaste prea bine firea noastra pentru a ne incredinta aceasta lucrare. Daca am incerca sa smulgem din Biserica pe aceia care presupunem [nu sunt dovezi clare] ca sunt numai cu numele crestini, cu siguranta ca vom face greseli. Nu arareori se intampla ca noi sa nu mai vedem nici o nadejde de indreptare tocmai la aceia pe care Domnul Hristos ii atrage la Sine. Daca am proceda cu aceste suflete potrivit cu judecata noastra nedesavarsita, atunci le-am spulbera poate si ultima speranta. Multi dintre cei care gandesc despre ei ca sunt crestini, la ziua cea mare vor fi gasiti lipsa. Multi, insa, vor fi in ceruri, despre care vecinii lor gandeau ca niciodata nu vor ajunge acolo. Omul judeca dupa ceea ce izbeste privirea, dar Dumnezeu judeca inima. Neghina si graul vor creste impreuna pana la seceris; iar secerisul este incheierea timpului de har.

Cuvintele Mantuitorului mai cuprind si o alta invatatura si anume, lectia minunata a indelungii rabdari si a iubirii plina de bunatate. Dupa cum neghina isi are radacinile intretesute cu ale graului, tot asa fratii cei falsi din Biserica pot fi foarte strans legati cu adevaratii ucenici ai Domnului. Adevaratul caracter al acestor pretinsi credinciosi nu este inca pe deplin dat pe fata. Daca unii ca acestia ar fi indepartati din Biserica, altii, care ar fi putut sa ramana statornici, s-ar putea zdruncina si ei.” PDH 71-72

Neghina a fost foarte bine personificata prin Iuda, ucenicul care L-a vandut pe Domnul Iisus. Nimeni dintre ceilalti ucenici nu a banuit ca acesta este un hot si un tradator. Iuda nu facea pacate publice, prin care sa trezeasca suspiciunea celorlalti. Reusea sa-si ascunda adevaratul caracter si faptele gresite. Cand se da pe fata apostazie, acolo nu mai este vorba de neghina, care seamana bine cu graul, ci de spini, care daca nu sunt indepartati sau daca nu ne indepartam noi de ei (in cazul in care sunt aparati de ierarhia bisericeasca) atunci si viata spirituala a noastra si a copiilor nostri va fi influentata spre rau.

Mai jos puteti vedea un exemplu relevant din Anglia in care va puteti intreba daca avem de-a face cu neghina sau cu spini:

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Un alt exemplu, de data aceasta la scara mai mare, a fost congresul tinerilor AZS, desfasurat in 2013 la Novi Sad. Conducerile a doua Diviziuni europene si-au dat mana pentru realizarea unei desfasurari de aspotazie care ar trebui sa ne umple de rusine si sa ridice oameni credinciosi asemenea lui Fineas, asemenea fiilor lui Levi, asemenea lui Ilie si Ioan Botezatorul, care sa spuna “Destul! S-a mers prea departe! Sa ne intoarcem la Dumnezeul adevarat si sa nu mai slujim baalilor!”

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Autoritatea bisericii

Mat 18:18 “Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamint, va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat in Cer.” (“Truly I say to you, Whatever you bind on the earth will be, having been bound in Heaven. And whatever you loose on the earth will be, having been loosed in Heaven.” LITV – Literal Translation of the Holy Bible – in limba romana ar suna corect asa: “Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamant, va fi fost legat in Cer; si orice veti deslega pe pamant, va fi fost deslegat in Cer.”)

Asa cum se poate observa in traducerea literala a Bibliei, exista o mica diferenta fata de traducerea in limba romana, diferenta care schimba pe deplin intelesul textului. Acest pasaj biblic a fost folosit de bisericile traditionale (catolica, ortodoxa etc) pentru a sublinia autoritatea eclesiastica absoluta a preotilor si structurii bisericesti. Domnul Hristos nu vorbeste insa despre acest lucru in text. Conducatorii bisericii de pe pamant sunt chemati sa inteleaga mai intai ce anume este legat si dezlegat in Cer, pentru ca apoi sa lege si sa dezlege pe pamant, adica sa inteleaga cum priveste Dumnezeu o anumita problema si sa ia hotarari in armonie cu voia lui Dumnezeu. Atunci cand nu se intampla acest lucru, conducatorii religiosi de pe pamant si-au pierdut autoritatea, iar hotararile lor nefiind o reflectare a hotararilor din Cer, nu sunt valabile.

Autoritatea liderilor religiosi nu este una absoluta si neconditionata. Biblia incurajeaza oamenii sa verifice totdeauna daca liderii ii conduc pe calea cea buna. A asculta si urma orbeste pe lideri nu este recomandat de Biblie. Petru de exemplu a fost mustrat de Pavel in public (pentru ca era vorba de o greseala publica), iar Petru nu s-a simtit ofensat, nici nu a cerut ca Pavel sa fie excomunicat pentru indrazneala de a-l mustra. (Galateni 2:11-14 descrie acest incident).

Credinciosii din Berea au socotit ca e de datoria lor sa verifice daca ceea ce Pavel le predica era in armonie cu Biblia (Fapte 17:10,11), iar Pavel nu i-a privit cu dispret, ofensat ca nu au incredere in judecata lui. Nici o invatatura nu trebuie acceptata, indiferent de reputatia si slujba pe care o are un predicator, daca aceasta invatatura nu are suport biblic.

Apoc. 2:2 “Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli si nu sint, si i-ai gasit mincinosi.” Biserica primara era apreciata de catre Dumnezeu pentru faptul ca testa pe toti invatatorii.

Ascultarea de conducatori trebuie sa se faca “in Domnul”, adica atata timp cat acestia se supun la randul lor autoritatii divine. (1 Petru 5:1-3)

Nicaieri in Biblie nu este recomandata ascultarea neconditionata de oameni, oricat de inalta ar fi pozitia lor. Un exemplu interesant este cel al slujitorilor lui Saul care refuza sa asculte porunca imparatului, unsul Domnului, de a ucide pe preoti, o porunca nedreapta, abuziva. (1 Samuel 22:16-18). Nu stim care au fost consecintele pentru acei slujitori, dar curajul lor moral este unul exceptional si vrednic de urmat de catre crestinii de astazi.

Sinagoga Satanei”, gasca sau biserica?

Daca inlocuim in versetele de mai jos cuvantul iudeu cu adventist de ziua a saptea, iar expresia taiere imprejur cu botez vom avea o aplicatie cel putin interesanta pentru zilele noastre. Aplicatia nu este fortata. Iudeii (evreii) erau si ei adventisti de ziua a saptea in secolul intai. Tineau sambata ca zi de odihna si erau si ei asteptatori ai lui Mesia.

Apoc 2:9 “stiu necazul tau si saracia ta (dar esti bogat), si batjocurile, din partea celor ce zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a Satanei.”

Apoc 3:9 “Iata ca iti dau din ceice sunt in sinagoga Satanei, cari zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci mint; iata ca ii voi face sa vina sa se inchine la picioarele tale, si sa stie ca te-am iubit.”

Romani 2: 21-29 “Tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: „Sa nu furi,” furi? Tu care zici: „Sa nu preacurvesti,” preacurvesti? Tu, caruia ti-e scirba de idoli, le jafuiesti templele? Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi?

Caci „din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri”, dupa cum este scris. Taierea imprejur, negresit, este de folos, daca implinesti Legea; dar daca tu calci Legea, taierea ta imprejur ajunge netaiere imprejur. Daca deci, cel netaiat imprejur pazeste poruncile Legii, netaierea lui imprejur nu i se va socoti ea ca o taiere imprejur? Cel netaiat imprejur din nastere, care implineste Legea, nu te va osandi el pe tine, care o calci, macar ca ai slova Legii si taierea imprejur? Iudeu nu este acela care se arata pe dinafara ca este Iudeu; si taiere imprejur nu este aceea care este pe dinafara, in carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu inlauntru; si taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in slova; un astfel de Iudeu isi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.”

Care sunt semnele ca o biserica locala a devenit sinagoga Satanei sau una dintre ele?

-indepartarea de la invatatura curata

-pacatul nu mai este mustrat, ci tolerat, chiar promovat de la amvoane si prin exemplul conducatorilor locali

-marginalizarea, izolarea si persecutarea celor care predica lucruri sanatoase si mustra pacatul.

Consecintele sunt devastatoare pentru cei care fac primii pasi spre a-L cunoaste pe Dumnezeu pentru ca ei vor copia exemplul celor din “sinagoga”, gandind ca ei au mai multa experienta in cele sfinte (Matei 23:15).

Ce ar trebui facut cand vezi ca lucrurile merg intr-o directie gresita intr-o biserica locala?

-Dupa o atenta consacrare personala (scotand mai intai barnele din ochii nostri), trebuie contactati liderii bisericii locale si trebuie impartasite temerile pe care le avem. E nevoie sa prezentam un clar “sta scris” pentru temerile pe care le avem. Nu ne putem baza doar pe emotii si impresii personale. Scenariul ideal este cel in care liderii vor demara programe de educare a comunitatii pentru indepartarea relelor existente. Trebuie facut tot ce ne sta in putinta pentru a ajuta comunitatea. Fuga de responsabilitate si abandonarea comunitatii nu este o solutie. Doar daca orice incercare a noastra intampina respingere, ostilitate si lucrurile in loc sa se imbunatateasca se inrautatesc, abia atunci, ca ultima solutie, pentru binele familiei (asta pentru ca adesea copiii vor fi serios afectati de apostazia dintr-o biserica), pentru slava lui Dumnezeu si binele acelei comunitati, va trebui sa parasim acea adunare locala (care practic este o biserica dizidenta, respingand principiile biblice si refuzand orice reforma). Acesta va fi in sine un apel la pocainta adresat tuturor. Unde apelul la reforma este respins, va urma inevitabil marginalizarea si persecutarea celor care au facut apelul la reforma.

-Cauta o alta biserica unde familia ta va putea participa la inchinare, fara a fi tulburata de ceea ce se petrece acolo si unde vei putea invita si oaspeti. Daca nu gasesti o asemenea biserica in apropiere, fa din casa ta un loc de rugaciune. Daca sunt 2-3 familii care se aduna impreuna, se poate inchiria un spatiu unde pot invita si alte persoane sa se inchine impreuna cu ei. Nu uitati de unde ati plecat: ar fi pacat ca si noua grupa sa devina o alta sinagoga a Satanei. E nevoie de rugaciune, curatirea permanenta a vietii personale, veghere si lupta pentru a pastra un standard inalt in mijlocul celor ce se inchina. Informati Conferinta cu privire la initiativa de a infiinta o noua grupa si motivele care au condus la aceasta. In mod normal Conferinta trebuie sa apere pe cei ce raman credinciosi lui Dumnezeu. Daca nu se intampla lucrul acesta, se autodescalifica si isi pierde menirea de a exista.

Imperativul de a ne departa de nelegiuire si de cei ce se complac in apostazie:

Atunci cand orice chemare la reforma este intampinata cu dispret si respingere, cei credinciosi nu se mai pot inchina impreuna cu cei care isi bat joc de Dumnezeu prin apostazia pe care o apara in mijlocul lor.

Exod 23:2 “Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau”.

Exod 32:25-29 “ Moise a vazut ca poporul era fara friu, caci Aaron il facuse sa fie fara friu, spre batjocura vrajmasilor sai; s’a asezat la usa taberii, si a zis: „Cine este pentru Domnul, sa vina la mine!” si toti copiii lui Levi s’au strins la el. El le-a zis: „Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi sa se incinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara dela o poarta la alta, si fiecare sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa.” Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit in ziua aceea din popor. Moise a zis: „Predati-va azi in slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului si fratelui vostru, pentruca binecuvantarea Lui sa vina astazi peste voi!”

Exod 33:7 “Moise a luat cortul lui si l-a intins afara din tabara, la o departare oarecare; l-a numit cortul intilnirii. si toti ceice intrebau pe Domnul, se duceau la cortul intilnirii, care era afara din tabara.”

Numeri 16:26,34 “A vorbit adunarii, si a zis: „Departati-va de corturile acestor oameni rai, si nu va atingeti de nimic din ce este al lor, ca sa nu pieriti odata cu pedepsirea lor pentru toate pacatele lor.”… Tot Israelul, care era in jurul lor, cand au tipat ei, a fugit; caci ziceau: „Sa fugim ca sa nu ne inghita pamintul!””

Osea 4:17 “Efraim s’a lipit de idoli: lasa-l in pace!”

1 Cor 5:11 “Ci v’am scris sa n’aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mincati.”

Efeseni 5:10,11 “Cercetati ce este placut inaintea Domnului, si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunerecului, ba inca mai de graba osanditi-le.”

2 Tim 2:19 “Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: „Domnul cunoaste pe ceice sunt ai Lui”; si: „Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!””

2 Tim 3:1,2,5 “Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.”

Tit 2:11,12 “Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat, si ne invata s’o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti, si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie.”

2 Ioan 10,11 “Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cine-i zice: „Bun venit!” se face partas faptelor lui rele.”

Apocalipsa 18:4 “Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei!”

Bisericile care pretind a crede adevarul, care apara legea lui Dumnezeu, sa tina aceasta lege si sa se departeze de nelegiuire. Membrii bisericii sa se impotriveasca ispitei de a face rele si de a se complace in pacat. Biserica sa inceapa lucrarea de purificare inaintea lui Dumnezeu prin pocainta, umilinta, cercetare profunda a inimii, pentru ca suntem in ziua antitipica a ispasirii – ceas solemn ce are consecinte vesnice.” 12MR 320

Despartirea de Biserica sau despartirea de biserici dizidente (care au devenit sinagoga Satanei)?

Ce este o biserica dizidenta? Cine este un dizident?

1 Petru 1:22 “Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevar, v’ati curatit sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima;”

Neascultarea, trairea in razvratire fata de ceea ce spune Dumnezeu nu poate duce la sfintire, formarea caracterului dupa modelul divin. Refuzul reformei (urmat de persecutarea celor care fac apelul la reforma) face din pretinsii credinciosi persoane dizidente si biserici dizidente. Numarul mare al celor care refuza reforma nu este un argument. Ei pot avea puterea de a da afara din sinagoga (Ioan 16:2; 9:22) pe cei credinciosi, dar asta nu inseamna ca ei sunt Biserica (in sensul cel mai inalt al cuvantului). In fapt ei s-au autoexclus din Biserica prin neascultare si razvratire (chiar daca numele lor inca sunt prezente in registrele pamantesti, pe care le au sub control), au ajuns sa fie o sinagoga a Satanei, dand pe fata spiritul sau de impotrivire fata de legea lui Dumnezeu si impotrivire fata de reforma.

Excluderea din Biserica – Matei 18:18 – biserica vizibila poate lega sau dezlega doar ceea ce a fost deja legat sau dezlegat in Cer! “Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamint, va fi legat in cer; si orice veti deslega pe pamint, va fi deslegat in cer.” (“Truly I say to you, Whatever you bind on the earth will be, having been bound in Heaven. And whatever you loose on the earth will be, having been loosed in Heaven.” LITV – Literal Translation of the Holy Bible – in limba romana ar suna corect asa: “Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamant, va fi fost legat in Cer; si orice veti deslega pe pamant, va fi fost dezlegat in Cer.”)

Lectii din istorie

Dupa o lupta lunga si apriga, cei credinciosi, putini la numar, s-au hotarat sa rupa orice legatura cu biserica apostata, daca ea refuza si mai departe sa se elibereze de ratacire si idolatrie. Ei au vazut ca despartirea era o necesitate absoluta, daca doreau sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu. Nu si-au permis sa tolereze rataciri fatale pentru sufletul lor si sa dea un exemplu care ar primejdui credinta copiilor si a copiilor copiilor lor. Pentru a asigura unitatea si pacea, erau gata sa faca orice concesie care corespundea cu ascultarea de Dumnezeu; dar simteau ca insasi pacea ar fi fost prea scump castigata cu jertfirea principiilor. Daca unitatea se putea asigura numai prin compromiterea adevarului si a neprihanirii, atunci preferau sa ramana despartiti chiar si in razboi.” TV 45

Romanistii au staruit in a aduce protestantilor acuzatia de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Ei sunt aceia care au parasit steagul lui Hristos si s-au departat de „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna”. (Iuda 3) TV 51

  • Pretentia falsa de a fi adventist de ziua a saptea si pericolul de a ajunge asemenea Babilonului spiritual. Pericolul de a fi lepadati de Dumnezeu.

Apocalipsa 3:16 “Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea.”

Ieremia 23:33 “„Daca poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va intreba: „Care este amenintarea Domnului?” sa le spui care este aceasta amenintare: „Va voi lepada, zice Domnul.””

Poporul evreu din primul secol, asemeni Israelului spiritual de astazi, isi gasea placerea in a cita pasaje biblice precum cele de mai jos, unde era fagaduita binecuvantarea divina, uitand insa ca toate aceste fagaduinte erau conditionate! Ca si evreii din vechime, ne plac fagaduintele de Anul Nou, dar nu vrem sa auzim de lista mai lunga cu blesteme (Deut. 28:15-68) care se implinesc in cazul celor care se razvratesc fata de cerintele divine.

Ieremia 17:25 “atunci pe portile acestei cetati vor intra imparati si voivozi, cari vor sedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni in cara si calari pe cai, ei si voivozii lor, oamenii lui Iuda si locuitorii Ierusalimului, si cetatea aceasta va fi locuita in veci.”

Isaia 33:20 “Priveste Sionul, cetatea sarbatorilor noastre! Ochii tai vor vedea Ierusalimul, ca locuinta linistita, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai carui tarusi nu vor mai fi scosi niciodata, si ale carui funii nu vor mai fi deslegate.”

Ezechiel 37:28 “si neamurile vor sti ca Eu sint Domnul, care sfinteste pe Israel, cind Locasul Meu cel sfint va fi pentru totdeauna in mijlocul lor.”

Cu pasaje asemanatoare, din Spiritul Profetic, incearca sa-si linisteasca constiinta si se mangaie si poporul lui Dumnezeu de astazi, crezand ca oricat de jos ar cobori in mocirla pacatului, Domnul nu va face nici bine, nici rau, ignorand avertizari precum cele de mai jos:

Ierusalimul a fost lepadat de Dumnezeu din cauza pacatelor sale. A cazut de la o pozitie inalta pe care Tirul si Sidonul n-au atins-o niciodata. Atunci cand un inger cade, el devine demon. Adancimea ruinei noastre este masurata in functie de amploarea luminii pe care am avut-o de la Dumnezeu in bunatatea si mila Sa. O, ce privilegii ne sunt oferite ca popor! Iar daca Dumnezeu nu a crutat pe poporul Sau pe care-L iubea, pentru ca au refuzat sa umble in lumina, cum poate cruta pe poporul pe care l-a binecuvantat cu lumina Cerului oferindu-le cel mai maret adevar incredintat vreodata muritorilor pentru a-l trasnmite lumii?” 12MR 319

Viata noastra trebuie sa fie una de slujire a lui Dumnezeu cu sarguinta si multa grija. Cei care nu simt nici o obligatie reala de a reprezenta adevarul prin viata si caracterul lor, care nu dau marturie cu privire la puterea harului lui Hristos prin reforma pe care acesta o produce, dau gres in a inalta legea lui Dumnezeu in fata celor a caror caractere demonstreaza invaliditatea legii prin principiile lor gresite.

Poporul cu adevarat pazitor al poruncilor lui Dumnezeu arata lumii un caracter de o integritate fara pata, da marturie prin faptele lui ca legea lui Dumnezeu este desavarsita, schimband viata. In felul acesta Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, prin ascultarea Sa de legea lui Dumnezeu, a inaltat si a cinstit legea. In mod clar Dumnezeu va condamna pe orice membru al oricarei biserici care pretinde a fi adventist de ziua a saptea, dar care nu-L slujeste pe El, ci prin mandrie, egoism si spirit lumesc arata ca adevarul de origine divina nu a produs o reformare in caracterul sau.” 19MR 175 comparati mesajul acesta cu cele scrise in Apoc 2:2,9

Vor da ascultare bisericile mesajului catre Laodicea? Se vor pocai sau vor continua in pacate, fara a tine seama de faptul ca mesajul cel mai solemn al adevarului – a treia solie ingereasca – este proclamat lumii? Aceasta este ultima solie de har, ultima avertizare pentru o lume cazuta. Daca biserica lui Dumnezeu devine caldicea, ea nu mai are parte de favoarea lui Dumnezeu mai mult decat bisericile care sunt reprezentate ca fiind cazute si care au devenit locasuri ale dracilor, inchisori ale oricarui duh necurat si inchisori ale oricarei pasari necurate. [Apocalipsa 18:2] Cei care au avut ocazia de a auzi si primi adevarul si care s-au unit cu Biserica Adventista de Ziua a Saptea, numindu-se popor al lui Dumnezeu pazitor al poruncilor, dar care nu au mai multa vitalitate si consacrare decat celelalte biserici, vor primi plagile lui Dumnezeu la fel de sigur ca si cei care se opun legii lui Dumnezeu. Doar cei care sunt sfintiti prin adevar vor face parte din familia regala in locasurile ceresti unde Hristos s-a dus sa le pregateasca pentru cei care-L iubesc si tin poruncile Lui.” 19MR 176

Noi trebuie sa ne ridicam ca popor si sa curatim tabara lui Israel. Imoralitate, intimitate nelegiuita si practici nesfinte patrund intre noi intr-o mare masura; iar slujitorii care se ocupa de lucruri sfinte sunt vinovati si ei de pacate in aceasta privinta. Ei poftesc nevestele celor apropiati si porunca a saptea este calcata. Noi suntem in pericolul de a deveni o sora a Babilonului cazut, in pericolul de a permite ca bisericile sa devina corupte, pline de orice duhuri necurate, o inchisoare a oricarei pasari necurate [Apocalipsa 18:2]; vom scapa noi de acest pericol daca nu luam masuri hotarate pentru a indeparta aceste rele existente?” 21MR 380.1

Pasajele de mai sus au fost scrise cu mai bine de 100 de ani in urma. S-a imbunatatit starea pretinsului popor al lui Dumnezeu sau vedem cu ochii nostri ca se intampla exact contrariul, sub atenta coordonare si priveghere a ierarhilor bisericesti?

Toti cei care pretind a fi adventisti de ziua a saptea, si totusi continua sa traiasca in pacat, sunt mincinosi in ochii lui Dumnezeu. [comparati cu Apocalipsa 2:2,9 si 3:9] Purtarea lor pacatoasa se opune lucrarii lui Dumnezeu. Ei ii conduc si pe altii sa pacatuiasca. Solia lui Dumnezeu catre fiecare membru din bisericile noastre este aceasta: “Croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce schiopateaza sa nu se abata din cale, ci mai de graba sa fie vindecat. Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca turburare, si multi sa fie intinati de ea. Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mincare si-a vindut dreptul de intii nascut. stiti ca mai pe urma, cind a vrut sa capete binecuvintarea n’a fost primit; pentruca, macar ca o cerea cu lacrami, n’a putut s’o schimbe.” [Evrei 12:13-17].” 19MR 177

Frate Haskell, marturia noastra trebuie sa fie limpede – nu trebuie sa fie varuita. Pacate grave sunt ingaduite in mijlocul nostru, si daca nu va avea loc o trezire asa cum nu s-a mai vazut de multa vreme, care sa convinga si sa converteasca pe pretinsii pazitori ai Sabatului, ei vor muri in pacatele lor. Pedeapsa Sodomei si a Gomorei va fi usoara in comparatie cu pedepsirea celor care au avut parte de multa lumina si ocazii pretioase, dar care in gandurile si practicile lor au fost firesti si corupti si nu si-au curatit sufletele prin ascultarea de adevar.{12MR 332.2}

Acum, ar putea aceia care au in spate ani de experienta dar care nu-L cunosc pe Dumnezeu si pe Iisus Hristos pe care L-a trimis, sa mearga ca reprezentanti ai lui Iisus Hristos? Acestia nu vor influenta niciodata in bine alte minti; ei nu au crescut la statura deplina de barbati si femei in Hristos. Ei doar poarta numele de crestini dar nu sunt potriviti pentru lucrarea lui Dumnezeu, si nu vor fi niciodata daca nu se nasc din nou si invata ABC-ul adevaratei religii a lui Iisus Hristos. Exista putina speranta in directia aceasta: Luati pe tineri si pe tinere, si asezati-i acolo unde vor veni cat mai putin posibil in contact cu bisericile noastre, pentru ca nivelul scazut de evlavie din zilele noastre sa nu le modeleze ideile lor despre ce inseamna sa fii crestin.” {12MR 333.1} Letter 16f, 1892. (Written to S. N. Haskell, May 9, 1892, from Preston, Melbourne, Australia.)

Domnul Iisus va avea intotdeauna un popor ales care Il slujeste. Cand poporul evreu L-a respins pe Hristos, Printul vietii, EL a luat de la ei Imparatia lui Dumnezeu si a dat-o Neamurilor. Dumnezeu va continua sa lucreze pe baza acestui principiu cu fiecare ramura a lucrarii Sale. Cand o biserica se dovedeste a fi necredincioasa Cuvantului Domnului, oricare ar fi pozitia ei, oricat de inalta si sfanta i-ar fi chemarea, Domnul nu mai poate lucra cu ea. Altii sunt alesi sa poarte responsabilitati importante.” 14MR 102

“In tot ceea ce am afirmat la Mineapolis am avut convingerea ca in biserici trebuie sa aiba loc o reformatiune. Trebuie sa se faca reforme pentru ca slabiciunea si orbirea spirituala au cuprins poporul care a fost binecuvantat cu mare lumina, ocazii pretioase si privilegii. Ca reformatori ei au trebuit sa iasa din bisericile diferitelor denominatiuni, dar acum se comporta la fel ca acele biserici. Am sperat ca nu va mai fi nevoie de o alta iesire.” 11MR 229

Dar cum ramane cu bine cunoscutul citat care spune ca biserica pare sa cada dar nu va cadea? Haideti sa privim cu atentie la acest citat si sa vedem ce ne spune:

Noi trebuie sa fim pregatiti si sa asteptam ordine de la Dumnezeu. Natiunile vor fi tulburate. Se va retrage orice sprijin pentru cei care inalta standardul neprihanirii divine, singurul test al caracterului. Si toti cei care nu se vor pleca in fata decretului consiliilor nationale si nu vor asculta de legile nationale care inalta sabatul instituit de omul faradelegii, pentru a dispretui ziua sfanta a lui Dumnezeu, vor avea de-a face nu doar cu puterea opresiva a papalitatii, ci si cu cea a lumii protestante, chipul fiarei.

Satana va face minuni pentru a insela, va proclama ca are puterea suprema. Biserica poate parea ca e gata sa cada, dar nu cade. Ea ramane, in timp ce pacatosii din Sion sunt cernuti – pleava este separata de graul pretios. Acesta este un proces teribil, dar trebuie sa aiba loc. Doar cei care au biruit prin sangele Mielului si cuvantul marturisirii lor vor fi gasiti credinciosi si adevarati, fara vreo pata a pacatului, fara viclenie in gurile lor. Trebuie sa fim lipsiti de autoindreptatire si imbracati in neprihanirea lui Hristos.” 2SM 380

Asa cum se poate observa, pasajul vorbeste despre timpul de dupa darea decretului duminical, cand cei credinciosi vor fi persecutati. Conceptul de biserica e folosit in acest pasaj asa cum este definit de Biblie si alte pasaje inspirate (vezi inceputul acestui articol), si nu in sensul unei structuri organizatorice, nu in sens denominational. Biserica lui Dumnezeu despre care se vorbeste in pasaj, este formata din biruitori, oameni care au biruit pacatul, cu ajutor divin, oameni care au biruit fiara si chipul fiarei, oameni care au ascultat chemarea din Apocalipsa 18:1-4 si care au iesit din Babilon, care s-au departat de faradelege.

Daca cernerea ar fi un proces condus de oameni, in structurile unei biserici vizibile, avand in vedere ca cei neconvertiti si nepregatiti pentru Cer sunt majoritari procentual (dupa cum se poate vedea in pasajul de mai jos), i-ar indeparta tocmai pe cei care sunt credinciosi chemarii divine (fapt care se si intampla astazi). Cernerea finala, despre care vorbeste pasajul, va fi facuta prin focul persecutiei.

O declaratie solemna, pe care o fac pentru biserica, este aceea ca nici macar unul din douazeci de membri [mai putin de 5%], ale caror nume sunt inscrise in registrul bisericii, nu este pregatit sa-si incheie istoria vietii pe acest pamant si ca va fi la fel de lipsit de Dumnezeu si de speranta in lume ca si pacatosii de rand”. — Christian Service, 41 (1905). LDE 172

Autoritatea Conferintei Generale

In Manualul Comunitatii este citat doar un pasaj care subliniaza autoritatea incontestabila a Conferintei Generale.

Adesea, am fost instruita de Domnul ca judecata nici unui om n-ar trebui sa fie supusa judecatii nici unui alt om. Niciodata n-ar trebui ca mintea unui om sau mintea unor oameni sa fie socotita ca indestulatoare ca intelepciune si putere, ca sa controleze lucrarea si sa spuna ce planuri sa fie urmate. Dar cand, intr-o Conferinta Generala, judecata fratilor adunati din toate partile campului este exercitata, independenta particulara si judecata personala nu trebuie sa fie mentinuta cu incapatanare, ci supusa. Niciodata nu ar trebui ca un lucrator sa considere ca o virtute pastrarea staruitoare a pozitiei sale de independenta, contrariu deciziei organizatiei generale.” 9T 260

Multi citeaza acele randuri ca pe un cec in alb oferit conducerii bisericii. Puteti lectura mai jos si alte pasaje inspirate care spun contrariul. Cum se impaca cele doua pozitii diferite? Dumnezeu nu a acordat niciodata autoritate definitiva si absoluta vreunei ierarhii bisericesti pamantesti, indiferent de faptele lor si relatia lor cu Dumnezeu. Autoritatea oamenilor deriva din Cuvant. Cand ei asculta de Cuvant, autoritatea lor trebuie respectata. Atunci cand Biblia si principiile ei sunt ignorate, orice ierarhie bisericeasca isi pierde autoritatea. Nu suntem chemati sa urmam orbeste un “asa zice biserica” (fie ea si Conferinta Generala), atunci cand vine in contradictie cu un “asa zice Domnul”.

Citam in intregime una dintre scrisorile trimise de EW in timp ce era in Australia:

Conducatorii bisericii sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu

Celor din America ce presupun ca vocea Conferintei Generale este vocea lui Dumnezeu, le spun sa devina mai intai una cu Dumnezeu inainte de a-si exprima opiniile. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie atat trait cat si predicat. Trebuie sa fie adus in fiecare parte a lucrarii crestine realizate in aceasta lume. Oamenii pe care Dumnezeu i-a ales sa faca lucrarea Lui trebuie sa se goleasca de eul lor. Iisus sa fie lasat sa intre. Deschideti usa inimii pentru Oaspetele ceresc. La nici un om sa nu privim de parca ar fi Dumnezeu. Cand cei care se apropie de Dumnezeu in slujire sunt consacrati, curatiti si purificati, apropiindu-se tot mai mult de bunavointa divina, atunci ei pot pretinde ca sunt trimisi de Dumnezeu si trebuie respectati.

Ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu va conduce la o stare de lucruri mult mai diferita decat cea existenta. Vor fi inlaturate pofte firesti si lacomia dupa castig. Faptul ca acest pacat a existat nu poate fi demonstrat mai bine decat prin faptul ca au insfacat salarii mari chiar cei care au pretins ca actioneaza in locul lui Hristos, pretinzand a fi un popor deosebit, zelos pentru fapte bune. Dumnezeu este nemultumit ca lucrarea Sa nu inainteaza in teritorii noi.”—Letter 187, 1899. (Written to S. N. Haskell, from “Sunnyside,” Cooranbong, N. S. W., November 16, 1899.) 13MR 291

O a doua scrisoare, la fel de interesanta, descrie probleme grave la nivelul cel mai inalt al bisericii, in urma cu mai bine de o suta de ani:

Sfaturi rele urmate la Review and Herald si de catre Conferinta Generala

(scris pe 12 oct 1895, la Granville, NSW.)

Mustrarile care au venit pentru oameni ce s-au indepartat de Dumnezeu si au pasit pe carari gresite, nu au venit pentru ceva ce s-a intamplat brusc. Dumnezeu nu a putut aproba lucrarea marelui inselator asupra mintii oamenilor si metodele lor omenesti. Oamenii care sunt condusi de Duhul Sfant, care sunt familiarizati cu principiile legii lui Dumnezeu, nu se puteau angaja in asa ceva daca ar fi privit la Dumnezeu si s-ar fi increzut in El. Dar barbati, barbati firesti, au avut incapatanarea de a duce la indeplinire propriile planuri de parca Dumnezeu i-ar fi autorizat sa procedeze asa. Oamenii au lucrat pe baza unor principii pe care Dumnezeu le condamna, nu le accepta, si despre care in ziua judecatii va spune “Cine ti-a incredintat aceasta lucrare?”

Trasaturile naturale ale inimii omenesti se lupta intotdeauna cu Duhul. Omul vechi, care nu e mort, invie si are puterea sa faca rele care vor duce la ruinarea altor suflete. Omul a cladit lucruri pe care candva le-a distrus. A permis eului sa creasca si lui Hristos sa descreasca. Isi inalta planuirea ca fiind foarte priceputa, iar Hristos este neglijat in ce priveste sfatuirea.

Acesti oameni au avut lumina; au avut avertizari si mesaje de la Dumnezeu. Am fost adesea trezita la ora 12 sau 1 noaptea si m-am simtit indemnata de Duhul lui Dumnezeu sa va scriu, dar voi ati primit un alt sfat, cel al oamenilor, si ati ignorat sfatul lui Dumnezeu, caci altfel nu ati fi ajuns aici. Sfaturi rele au fost inaltate si pretuite. De ce ati facut asta? S-au cheltuit multi bani in ridicarea de cladiri care sa ofere impresia ca oamenii care conduc aceasta institutie sunt oameni de afaceri de tinuta inalta. Ati ascultat de hotararile lor, ati vrut ca aceste cladiri sa fie dupa cum v-au sfatuit ei, iar Hristos a fost micsorat, in timp ce oamenii care lucreaza impotriva planurilor lui Dumnezeu au crescut.

Nu am putut sa incredintez lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o editurii de la Battle Creek. N-as indrazni sa fac asta. In ce priveste comitetul existent, sub prezenta administratie, cu oamenii care conduc acum, nu le-as incredinta publicarea cartilor cu lumina primita de la Dumnezeu, pana cand editura are oameni cu abilitati consacrate si intelepciune. In ce priveste vocea Conferintei Generale, nu exista nici o voce de la Dumnezeu prin acel corp care sa fie vrednic de incredere.

Nu trebuie sa depindem de nimeni. Totul este deviat in canale egoiste. Conferinta nu rezolva situatia prin preluarea publicatiilor de la Review and Herald, pentru ca aceleasi metode, aceleasi planuri egoiste, aceleasi idei si planuri au ramas. Suficienta hotie si necinste au fost practicate in afara si care acum se raspandeste si la nivelul Conferintei Generale aceasta lepra a vicleniei si dublului standard si privarea oamenilor de drepturile lor. Nu am cuvinte suficient de puternice pentru a descrie situatia care a continuat sa existe, in ciuda tuturor avertizarilor si mesajelor date de Dumnezeu. Cand Cuvantul Domnului este pretuit mai mult decat cuvintele oamenilor care au dovedit ca nu au o legatura vie cu Dumnezeu, atunci voia Domnului si a mea se vor implini.

O, ma doare inima cand vad nelegiuirea ajungand in locuri inalte! Lucrarea mintilor care sunt inspirate de Satana a ajuns intr-o sfera inalta. Oamenii au dat ascultare sugestiilor lui Satana si nu stiu din ce izvor vine priceperea lor. Ei nu stiu ca e din partile de jos si nu se opresc pana cand nu vad ca anumiti oameni care au luat locul lui Dumnezeu au control deplin. Principiul pe baza caruia s-a lucrat a fost cel de a controla sau de a zdrobi tot ceea nu poate fi controlat. A existat un spirit de opozitie a inimii fata de adevarul evangheliei. O, ce incapatanare poate da pe fata inima omului! Am stat aproape trei ani la Battle Creek. Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat. Dovada peste dovada s-a strans si in diferite momente am sperat ca se va face o lucrare deplina.”—Manuscript 57, 1895. 17MR 177-179

Un an mai tarziu, au fost scrise randurile de mai jos:

Barbatii care au fost legati cu cea mai mare raspundere pe acest pamant au manjit si corupt lucrarea lui Dumnezeu. Instrumente pe care El le doreste folosite spre inaintarea cauzei Sale au fost intrebuintate pentru a promova lucruri nelegiuite, care sunt in opozitie directa cu lucrarea pe care Dumnezeu a randuit-o ca fiind a Sa. Dumnezeu a fost ignorat de oameni care au luat hotarari cu privire la lucrarea Sa, si aceasta a fost afectata. Oamenii au fost hotarati sa-si puna amprenta priceperii lor omenesti asupra lucrarii lui Dumnezeu. Au refuzat sa fie cizelati de catre Duhul Sfant, si au introdus propria pricepere si propriile planuri.

Rezultatul s-a vazut in mai multe feluri. Caracterul sacru al cauzei lui Dumnezeu nu mai este constientizat la centrul lucrarii. Vocea de la Battle Creek, care a fost socotita o autoritate in ce priveste modul in care lucrarea trebuie facuta, nu mai este vocea lui Dumnezeu; dar a cui voce este? De unde vine ea, si de unde este puterea ei vitala? Aceasta stare de lucruri este mentinuta de oameni care s-au deconectat de lucrare cu mult timp in urma. Acesti oameni nu se sfiesc sa citeze Cuvantul lui Dumnezeu ca fiind autoritatea lor, dar dumnezeul care ii conduce este un dumnezeu fals”. – Letter 4, 1896 , 17MR 185

Dupa alti cinci ani (1901) intalnim o descriere similara:

Unde s-au dus banii stransi pentru campul din Sud? [in discutie era campul sudic din SUA] De cat timp s-au strans banii? Colecta s-a facut in urma cu cinci ani, dar nu stiu unde s-au dus banii, iar daca cineva dintre cei prezenti stie, as vrea sa imi spuna. Cei care au pastrat banii care s-au strans pentru campul din Sud in urma apelului pe care l-am facut sunt responsabili in fata lui Dumnezeu, pentru ca El m-a condus sa fac acel apel…

Folosirea de principii gresite a condus cauza lui Dumnezeu in starea jalnica actuala. Oamenii si-au pierdut increderea in cei care conduc lucrarea.

Totusi auzim ca vocea Conferintei este vocea lui Dumnezeu. Ori de cate ori auzeam asta, ma gandeam ca e aproape o blasfemie. Vocea Conferintei ar trebui sa fie vocea lui Dumnezeu, dar nu este, pentru ca unii care sunt legati de aceasta nu sunt oameni ai credintei si rugaciunii, nu sunt oameni ai principiilor inalte. Nu exista o cautare a lui Dumnezeu cu toata inima, nu exista o constientizare a responsabilitatii teribile care zace asupra celor din aceasta institutie de a modela si indruma mintile dupa asemanarea divina.” Ms 37, 1901, 2SAT 159

Observati cum pana inspirata nu a oferit cecuri in alb autoritatii bisericesti. Orice institutie si orice lucrare trebuie sa fie testata in lumina Cuvantului, in ce masura se da ascultare principiilor divine.

Papa Grigore al VII-lea: “biserica n-a gresit niciodata, nici nu va putea gresi vreodata. Dar aceasta afirmatie nu era insotita de dovezile din Scriptura.” TV 53

E util sa ne aducem aminte de inceputurile protestantismului in Europa si care a fost temelia pe care s-a cladit:

Principiile cuprinse in acest protest celebru [de la Speier, Germania]… constituie insasi esenta protestantismului. Acest protest se impotriveste celor doua mari abuzuri ale omului in materie de credinta; primul este amestecul puterii lumesti, iar al doilea este autoritatea arbitrara a bisericii. in locul acestor abuzuri, protestantismul aseaza puterea constiintei mai presus de autoritatea lumeasca, iar autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibila.” TV 203

BISERICA DIN PUSTIE

Ori de cate ori apostazia a fost universala, cei credinciosi au facut parte din ceea ce Biblia numeste “biserica din pustie”. (Apocalipsa 12:6) Exemplul cel mai citat este cel din perioada de persecutie papala, dar acelasi fenomen a avut loc si pe timpul lui Ilie, Ioan Botezatorul si Iisus.

Credinta care timp de veacuri a fost tinuta si invatata de catre crestinii valdenzi era in contrast evident cu invataturile ratacite impuse de Roma. Credinta lor religioasa era intemeiata pe Cuvantul scris al lui Dumnezeu, adevaratul sistem al crestinismului. Dar taranii aceia umili, in ascunzatorile lor nestiute, alungati de lume si legati de truda zilnica in mijlocul turmelor si viilor lor, n-au ajuns prin ei insisi sa cunoasca adevarul in opozitie cu dogmele si ratacirile bisericii apostaziate. Credinta lor nu era primita de curand. Credinta lor era o mostenire de la parinti. Ei se luptau pentru credinta bisericii apostolice — „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna”. (Iuda 3). Biserica din pustie, si nu ierarhia mandra intronata in marea capitala a lumii, era biserica adevarata a lui Hristos, pastratoarea comorilor adevarului pe care Dumnezeu il incredintase poporului Sau pentru a fi dat lumii.

Printre cauzele principale care au dus la despartirea bisericii adevarate de Roma, a fost ura acesteia din urma fata de Sabatul biblic. Asa cum era prevestit in profetie, puterea papala a aruncat adevarul la pamant.” TV 64

Delegatii i-au sfatuit pe membrii consiliului sa continue a ramane in biserica, fara care, au declarat ei, nu exista mantuire. Zwingli a raspuns: „Aceasta acuzatie sa nu va intimideze. Temelia bisericii este aceeasi Stanca, acelasi Hristos care i-a pus lui Petru acest nume pentru ca L-a marturisit cu credinciosie. in orice popor, oricine crede din toata inima in Domnul Isus este primit de Dumnezeu. Iata, in adevar, biserica in afara careia nimeni nu poate fi mantuit.” (D’Aubigne, ed. londoneza, b.8, cap.11). Ca urmare a acestei conferinte, unul dintre delegatii episcopului a primit credinta reformata.”TV 181

Ca membri ai bisericii anglicane, ei erau legati puternic de formele ei de inchinare, dar Domnul le prezenta in Cuvantul Sau un ideal mai inalt. Duhul Sfant ii indemna sa-L predice pe Hristos si pe El rastignit. Puterea Celui Preainalt insotea lucrarea lor. Mii de oameni se convingeau si se converteau cu adevarat. si era necesar ca aceste oi sa fie pazite de lupii rapitori. Wesley nu se gandea nicidecum sa intemeieze o denominatiune noua, ci i-a organizat intr-o asociatie care se numea Uniunea Metodista”. TV 257

Insa, au fost unii care au refuzat sa se supuna autoritatii papei sau prelatului. Ei s-au hotarat sa pastreze credinciosia fata de Dumnezeu si sa pastreze curatia si simplitatea credintei lor. S-a produs o despartire. Aceia care au ramas la vechea credinta s-au retras; unii, parasind Alpii natali, au ridicat steagul adevarului in tari straine; altii s-au retras in vaile singuratice si in fortarete stancoase ale muntilor si acolo si-au pastrat libertatea de a se inchina lui Dumnezeu.” TV 64

Fagaduinte pretioase pentru vremuri dificile

Apocalipsa 3:21 „Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Apocalipsa 12:11 “ Ei l-au biruit, prin singele Mielului si prin cuvintul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pinala moarte.”

Apocalipsa 15:2 “ si am vazut ca o mare de sticla amestecata cu foc; si pe marea de sticla, cu alautele lui Dumnezeu in mina, stateau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, si ai numarului numelui ei.”

Apocalipsa 17:14 “Ei se vor razboi cu Mielul; dar Mielul ii va birui, pentruca El este Domnul domnilor si imparatul imparatilor. si cei chemati, alesi si credinciosi, cari sint cu El, de asemenea ii vor birui.”

Ioan 16:20 “Adevarat, adevarat va spun ca, voi veti plinge si, va veti tangui, iar lumea se va bucura; va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie.”

Ioan 16:33 “V’am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. in lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”

 

Porunca a doua din Decalog si arta sacra

Porunca a doua din Decalog si arta sacra

Porunca a doua: “Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor cari sint sus in ceruri, sau jos pe pamint, sau in apele mai de jos de cit pamintul.
Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sint un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pina la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc, si Ma indur pina la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.” Exodul (Iesirea) 20:4-6

Porunca a doua – semnificatie, implicatii

Porunca a doua opreste inchinarea la adevaratul Dumnezeu prin chipuri sau asemanari. Multe natiuni pagâne sustineau ca chipurile lor erau numai preinchipuiri sau simboluri prin care era adorata zeitatea, dar Dumnezeu a declarat o astfel de inchinare ca fiind pacat. Incercarea de a-L reprezenta pe Cel Vesnic prin obiecte materiale coboara conceptia omului cu privire la Dumnezeu. Mintea fiind indepartata de la perfectiunea cea fara margini a lui Dumnezeu ar fi atrasa mai degraba spre creatura decât spre Creator. si, in masura in care conceptia lui cu privire la Dumnezeu s-ar cobori, omul ar decadea.”{PP 306.1}

“Nimeni nu ar trebui sa foloseasca puterea imaginatiei pentru a se inchina la ceva ce coboara pe Dumnezeu in mintea lor si Il asociaza cu lucruri obisnuite. Cei care se inchina lui Dumnezeu trebuie sa o faca in duh si in adevar. Ei trebuie sa manifeste credinta vie. Inchinarea lor nu va fi atunci controlata de imaginatie ci de credinta adevarata.”{4BC 1145.7}

O intelegere ingusta, gresita a poruncii a doua ii conduce pe unii oameni sa dispretuiasca orice fel de arta: pictura, sculptura, indiferent de tematica abordata, socotind ca porunca a doua nu permite nici un fel de angajare in asemenea productii. Altii aplica aceasta si la realizarea de fotografii, pentru ca si ele sunt o realizare a unui chip. Porunca a doua insa condamna realizarea unor lucruri cu scopul de a te inchina lor. Incrimineaza de asemenea coborarea notiunii de Dumnezeu la lucruri materiale, asemanarea lui cu ceea ce vedem in jurul nostru.

Teama de a folosi reprezentari grafice nu e justificata de faptul ca unii oameni pot fi ispititi sa se inchine deoarece sunt obisnuiti cu ideea de icoane (in cazul Europei de exemplu). Urmand aceeasi logica, un african care a fost animist (inchinator la plante, animale, pietre etc) ar trebui sa umble legat la ochi pentru ca tot ce este in jur ar putea fi o ispita pentru el sa se inchine.

In pasajele inspirate de mai jos se poate lectura o varietate de sfaturi pe tema imaginilor, picturilor, desenelor care sunt folosite pentru raspandirea adevarului. Sunt corectate conceptii gresite si sunt oferite sfaturi pentru cei care doresc sa foloseasca ilustratii grafice.

Porunca a doua si folosirea reprezentarilor grafice pentru raspandirea adevarului:

“Cam in acelasi timp au sosit la Praga doi straini din Anglia, oameni de cultura, care primisera lumina si venisera sa o raspândeasca in aceasta tara indepartata. Daca ar fi inceput cu un atac deschis impotriva suprematiei papei, ar fi fost repede adusi la tacere de catre autoritati; dar, nevoind sa renunte la planul lor, au folosit alte mijloace. Fiind totodata pictori si predicatori, si-au folosit talentul. intr-un loc deschis publicului, au expus doua picturi.

Una reprezenta intrarea lui Isus in Ierusalim, „blând si calare pe un asin” (Matei 21, 5), urmat fiind de ucenici imbracati in vesminte prafuite de calatorie si cu picioarele goale. Tabloul al doilea reprezenta o procesiune pontificala, papa fiind invesmântat in hainele lui bogate, purtând intreita sa coroana, calare pe un cal stralucitor impodobit, precedat de trompetisti si urmat de cardinali si prelati in vesminte stralucitoare.

Aceasta a fost o predica ce a atras atentia tuturor claselor de oameni. Multimile veneau sa priveasca picturile. Nu era unul care sa nu priceapa morala si multi au fost profund impresionati de contrastul dintre blândetea si umilinta lui Hristos Domnul si mândria si aroganta papei, pretinsul Lui slujitor. S-a produs o mare tulburare in Praga, iar cei doi straini, dupa o scurta vreme, au socotit necesar, pentru siguranta lor, sa plece. Dar lectia pe care ei o oferisera n-a fost uitata. Tablourile au facut o impresie profunda si asupra mintii lui Huss si l-au condus la un studiu mai atent al Bibliei si al scrierilor lui Wycliffe. Cu toate ca nu era pregatit inca sa primeasca toate reformele sustinute de Wycliffe, a vazut totusi mai clar caracterul adevarat al papalitatii si cu o inflacarare tot mai mare a denuntat mândria, ambitia si coruptia ierarhiei papale.”{TV 99-100}

Chiar intr-un mediu catolic cum era cel din Praga, oamenii nu au inceput sa se inchine la tabloul in care era reprezentat Domnul Iisus, realizat de cei doi pictori protestanti. Oamenii au fost ajutati sa inteleaga mai clar decaderea bisericii romano-catolice si a conducatorilor ei, iar Huss a fost condus spre cercetarea serioasa a Bibliei.

„Copii care sunt inzestrati cu talent si placere pentru muzica pot primi impresii care sa dureze toata viata, prin folosirea cu judecata a sensibilitatii ca mijloc pentru instruire religioasa. Ei pot fi invatati ca daca nu sunt in armonie cu Dumnezeu, starea lor e ca un dezacord in armonia divina a creatiei, ca un instrument dezacordat, care scoate sunete false ce-I produce durere lui Dumnezeu in mai mare masura decat o fac notele lipsite de armonie pentru urechea lor muzicala.

Multi pot fi cel mai bine castigati prin folosirea de imagini sacre, scene care ilustreaza viata si misiunea lui Hristos. Prin aceste mijloace pot fi imprimate puternic in mintea lor adevaruri care nu se vor sterge niciodata. Biserica Romano-Catolica intelege acest lucru si face apel la simturile oamenilor prin forta de a impresiona a sculpturii si picturii. In timp ce nu aprobam inchinarea la imagini, care este condamnata in legea lui Dumnezeu, credem ca este bine sa folosim atractia pe care o au tinerii pentru ilustratii, pentru a imprima in mintea lor adevaruri morale pretioase, sa legam evanghelia de inimile lor prin scene frumoase care ilustreaza marile principii morale ale Bibliei. La fel a ilustrat si Mantuitorul nostru lectiile sale sfinte prin imagini care se gaseau in creatiunea lui Dumnezeu.” {ST December 20, 1877, Art. B, par. 6,7}

Porunca a doua si ilustratiile folosite in carti si reviste religioase

In pasajele de mai jos se poate vedea condamnarea excesului de ilustratii, cheltuirea de sume mari pentru imagini, folosirea unor reprezentari grafice stangace sau care deformeaza adevarul, sau a celor care ilustreaza in culori vii inchinarea pagana sau scene ale executiilor credinciosilor. Ilustratiile realizate cu profesionalism si folosite in cantitati moderate pentru a ajuta la intelegerea adevarului sunt incurajate si nu contravin poruncii a doua din Decalog.

„Domnul doreste ca poporul sau sa actioneze in mod inteligent. Ei nu trebuie sa faca mari cheltuieli; cu toate acestea lucrurile trebuie facute cu randuiala. Copertile cartilor trebuie sa fie de buna calitate si durabile, ca de altfel si legatul lor. Sa cautam sa facem asta intotdeauna. Dar de asemenea trebuie sa se aiba in vedere si ilustrarea acestor carti, fara a se investi prea multi bani in aceasta privinta. O ilustratie isi atinge scopul atunci cand reuseste sa atraga atentia asupra cartii pe care o ilustreaza. Daca insa atentia este indreptata mai mult spre ilustratia in sine, atunci ea si-a depasit scopul.” — Scrisoarea 75, 1900.{SE 167.1}

Desenele care vor reprezenta scene din Biblie trebuie sa fie de buna calitate. Adevarata cunoastere a lucrurilor de orice fel inseamna putere si superioritate. Atunci cand prin eforturi dureroase avansam pas cu pas pe scara progresului uman, trebuie sa ne fixam privirea asupra Aceluia care se afla la capatul scarii. Cunostinta pe care ne-o ofera Dumnezeu nu diminueaza perceperea lucrurilor sfinte. Mintea trebuie sa se concentreze asupra Slavei lui Dumnezeu si nu asupra acestor reprezentari pamantesti de mica valoare, care imprima in minte scene ce creeaza o impresie falsa despre Hristos si lucrurile ceresti. O ilustrare corespunzatoare a adevarurilor biblice cere un talent superior. Aceste ilustratii de slaba calitate batjocoresc lectiile sfinte ale Bibliei. Dumnezeu sa ne ajute sa nu facem pe plac lui Satana prin coborarea standardelor adevarului vesnic folosind ilustratii de care vor rade barbatii, femeile si copiii.” — Manuscris 23, 1896. {SE 167.2}

„M-am intristat din cauza multor lucruri care mi-au fost spuse. Eu am prezentat in scris unele lucruri cu privire la ilustrare, in special in legatura cu cartile noastre. Cu siguranta ca nu s-a procedat bine atunci cand s-a investit atat de mult in aceasta privinta. Nu pentru poze ar trebui sa ne straduim noi atat pentru ca lumea are nevoie de adevar, de esenta lucrurilor. Ilustrarea excesiva a unei carti e ispita foarte mare pentru a cheltui bani astfel ca exact aceia care ar avea nevoie de carte nu o pot cumpara din cauza pretului ridicat.

Nu cedati puternicei ispite care va forteaza sa publicati carti implicand o mare suma de bani. Domnul nu va fi cu voi in aceasta activitate. Miile de dolari care se investesc in ilustrarea unor carti pot fi folositi pentru editarea unor carti mai ieftine. Cand pastorii participa la intalnirile in corturi ei ar trebui sa aiba posibilitatea de a vinde aceste carti la un pret cat mai mic posibil. Din banii obtinuti, dupa ce s-a acoperit costurile publicarii, pot fi cumparate altele care sa fie date credinciosilor care nu si le pot permite sau necredinciosilor care pot afla astfel adevarul.

Timpul este prea inaintat, mult prea inaintat pentru ca vanzarea unei carti sa depinda de copertile ei scumpe sau de prea multele ilustratiile cuprinse in ea. Cartile de care poporul are nevoie ar trebui publicate fara prea multa pompa. Prin economisirea miilor de dolari folositi de obicei pentru ilustratii, pretul cartilor va scadea si le va face accesibile pentru multi. Domnul nu a inspirat acest entuziasm care a determinat intr-o anumita masura departarea de simplitatea credintei care ar trebui sa-i caracterizeze pe Adventistii de Ziua a saptea ca o generatie aleasa, un popor ciudat zelos pentru fapte bune. Cei care au influentat destul de mult luarea deciziilor in ceea ce priveste ilustratiile au fost colportorii si artistii.

Am fost foarte surprinsa cand am vazut costul crescand al ilustrarii cartilor.” — Scrisoarea 133, 1899.{SE 168,169}

„Mi s-a aratat ca afluenta de ilustratii folosite pentru periodicele si cartile noastre creste din ce in ce mai mult in virtutea unei ambitii nesfinte; de asemenea creste in mod alarmant pericolul rivalitatii. Cartile pe care noi le vindem lumii costa prea mult. Extravaganta ilustratiilor costa prea mult timp si bani si creeaza necazuri care pot si ar trebui evitate. Domnul vrea ca noi sa urmarim numai slava Sa. Mandria cauzata de atat de multe ilustratii nu este dupa voia lui Dumnezeu. Acesta este pulsul lumii, care bate insa tare si in inimile poporului lui Dumnezeu din timpul acesta.

Trebuie sa facem economie in fiecare domeniu de activitate, evitand toate costurile nenecesare. Dumnezeu pune la incercare pe poporul sau.

Trebuie deschise multe misiuni in campuri noi. Se vor ridica oameni pe care Dumnezeu i-a ales si vor sta in locul in care au fost pusi pentru a striga mesajul de incercare pentru timpul acesta. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa ajunga la oameni, asa ca trambitele trebuie sa sune in mod deslusit. Este un mesaj de o importanta vitala iar pazitorii care stau pe zidurile Sionului trebuie sa-l strige foarte clar.” — Scrisoarea 147, 1899.{SE 169,170}

„Se vede in mijlocul poporului tendinta de a pune accent pe infatisarea exterioara, cu scopul de a ajunge la necredinciosi; dar aceasta infatisare nu va realiza nicicum binele pe care il prezinta. Cartile noastre sunt pline de ilustratii care costa si din cauza aceasta sunt prea scumpe atat pentru a le da pe gratis cat si pentru a fi cumparate de cei care au nevoie de ele. S-a abuzat prea mult de ilustratii. Banii care se cheltuiesc in plus pentru coperta cartii si pentru ilustratiile dinauntru nu vor converti pe nimeni la adevarurile prezentate in carte. Dumnezeu nu doreste ca atata spatiu sa fie ocupat de imagini. Uneori s-a intarziat publicarea unei carti pentru ca s-a asteptat dupa ilustratii — asteptare care nu a fost prea profitabila si care a impiedicat ajungerea adevarului la oamenii care trebuie sa-l aiba.

Cartile noastre trebuie pregatite cu gust, exact asa cum trebuie pregatite toate cartile; dar casele noastra de editura gresesc atunci cand se departeaza de simplitate.

Uneori nu s-au evaluat costurile editarii cartilor care contin adevaruri pretioase. Ei nu au luat in calcul faptul ca ilustratiile care au fost incluse sub pretextul maririi vanzarilor ar putea consuma resursele financiare, limitand astfel posibilitatea desfasurarii altor activitati de care este neaparata nevoie. Influenta acestei activitati asupra lumii si bisericii trebuie examinata indeaproape.” — Scrisoarea 133, 1899.{SE 170,171}

„Noi ar trebui sa cercetam problema supra-ilustrarii cartilor noastre. Oare ilustratiile despre lucrurile ceresti nu afecteaza in mod negativ felul in care noi ii percepem pe ingeri, pe Hristos sau alte realitati spirituale? Multe dintre ilustratiile facute nu respecta adevarul. Oare nu se va da curs falsitatii prin intermediul acestor ilustratii departate de adevar? Noi vrem ca toate reprezentarile noastre despre Isus Hristos sa fie adevarate. Multe dintre ilustratiile care umplu cartile si publicatiile noastre sunt foarte prost facute si prezinta oamenilor o perspectiva falsa. — Scrisoarea 145, 1899.{SE 171.2}

Nu includeti in carti ilustratii despre auto-da-fe [Auto-da-fe inseamnna in limba spaniola act de credinta si desemneaza executiile publice ale ereticilor (de obicei prin ardere pe rug) ca marturisire de credinta a bisericii catolice (n. tr.)], imagini despre persecutiile si executiile catolice. Este de ajuns ca citim despre ele; nu mai este nevoie sa le mai prezentam si in modul acesta detaliat.” — Scrisoarea 28a, 1897.{SE 172.2}

„Ma ingrijoreaza felul in care au fost folosite ilustratiile in publicatiile noastre. Se pare ca unele ziare au tendinta de a le include fara discernamant. Unele desene sunt facute foarte prost si nu ilustreaza eficient adevarurile prezentate. Sper ca publicatiile noastre nu vor deveni reviste cu benzi desenate. Eu nu vreau sa condamn folosirea ilustratiilor in sine, numai ca ele ar trebui sa fie mai putine si doar acelea care sunt foarte bune ar trebui incluse. Nu am nimic de obiectat daca alegeti sa includeti mai putine ilustratii dar care sa fie de calitate. Alegeti calitatea si nu cantitatea!” — Scrisoarea 28a, 1897.{SE 172.3}

“Noi am depus eforturi foarte mari pentru a indrepta mintea oamenilor din Oackland pe calea cea buna. Uneori ei au fost mustrati aspru pentru ca la inceput s-au luat dupa pofte, departandu-se de comportamentul corect aprobat de Cer. Dar ce putem spune atunci cand periodicele noastre aduc atatea laude unor oameni care nu-L slavesc pe Dumnezeu prin viata si caracterul lor? Credeti voi ca astfel de model ii vor face pe tinerii nostri sa umble pe calea cea ingusta a sfinteniei?

Nu pot sa-mi dau seama cum o astfel de reprezentare, sau aceea pe care am vazut-o de curand pe paginile reviste Review and Herald — poza unui altar pagan — pot servi cresterii spirituale a poporului nostru.

Imi doresc cu ardoare ca fiecare cuvant publicat pe paginile noastre sa reflecte lumina care sa strapunga intunericul adanc al Satanei. Revistele noastre ar trebui sa prezinte experiente incurajatoare prin care se vor vedea felul plin de dragoste si bunatate in care Dumnezeu relationeaza cu oamenii. Aceasta ii va intari si incuraja. Neteziti cararile pentru ca cei slabi sa nu cada de pe ea. Prezentati-le mereu avertizarea adevarului pentru ca sfarsitul este aproape. Trebuie sa strigam cu glas tare fara sa obosim. Unii nu vor lua seama dar altii se vor pocai si vor fi salvati…

Adevarul trebuie sa ramana mereu in fata oamenilor. Ridicati mereu standardele puritatii, curateniei si sfintirii.

Nu stiu pana unde veti ajunge daca veti continua sa publica astfel de articole si astfel de ilustratii. Revista va avea o eficienta mai mare daca veti dedica mai putin spatiu ilustratiilor.

Mi s-a spus sa va avertizez ca ii puteti face o mare publicitate lui Satana. Veti vorbi de uluitoarea lui inteligenta si putere, fermecandu-i cu acest subiect pe aceia care citesc revista Signs of Times. Dar stim ca acest lucru nu este corect.

Vreau sa va prezint aceste lucruri cat mai curand posibil asa ca nu voi pierde timpul cu amanuntele. Mi s-a spus sa va informez ca l-ati dezonorat pe Dumnezeu. Nu ati intentionat sa faceti acest lucru dar l-ati facut.” — Scrisoarea 106, 1902.{SE 173-176}

“Porunca a doua interzice inchinarea la imagini; dar Dumnezeu Insusi a folosit imagini si simboluri pentru a prezenta profetilor Sai lectii pe care ei urmau sa le predea oamenilor, si care puteau fi astfel mai usor intelesedecat daca ar fi fost oferite prin alte mijloace. El a facut apel la intelegerea prin simtul vederii. Istoria profetica le-a fost prezentata lui Daniel si Ioan in simboluri iar acestea urmau sa fie reprezentate in mod deslusit pe table, pentru ca cel care citeste sa inteleaga.

Este adevarat ca prea multi bani se cheltuiesc pentru tablouri; nu putine sunt mijloacele care ar trebui sa vina in casa visteriei lui Dumnezeu ajung de fapt la pictori. Dar raul care va rezulta in dreptul bisericii datorita comportamentului acestor extremisti este mai mare decat raul pe care ei incearca sa il indrepte. Este dificil uneori sa precizezi unde este granita, unde realizarea de tablouri devine pacat. Dar cei care Il iubesc pe Dumnezeu si doresc din toata inima lor sa tina poruncile Lui vor fi calauziti de El. Dumnezeu nu vrea ca alti oameni sa fie constiinta pentru ei. Cei care accepta toate ideile si impresiile unor minti dezechilibrate vor deveni confuzi, dezorientati. Este obiectivul lui Satana sa distraga atentia de la mesajul celui de-al treilea inger spre subiecte minore, pentru ca minti si inimi care ar trebui sa creasca in harul si cunoasterea adevarului, sa fie pipernicite si anemice, pentru ca Dumnezeu sa nu poata fi proslavit in ei.” —Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 211, 212.{2SM 320.1}

Fotografiile, tablourile cu cei dragi si porunca a doua din Decalog

Se poate observa din pasajele de mai jos ca nu e condamnata realizarea de fotografii ci excesul, cantitatile mari de fotografii (pe suport de hartie) care implica si cheltuirea de sume mari.

„Mi s-a dat lumina ca a cheltui atat de multi bani pentru realizarea de fotografii este un gen de idolatrie. In felul acesta sunt risipite mijloace care ar trebui folosite mai degraba in efort misionar decat in producerea de fotografii care nu sunt esentiale.” {15MR 115.3}

„Dunham mi-a dat vreo doisprezece din aceste fotografii cu tine. Sa ti le trimit? Ce parere ai despre ele? Eu i-am spus [fotografului] ca nu imi plac? Nu arata natural, dar le poti folosi. Daca le vrei, da-mi de stire.” —Letter 21, 1876, p. 2. (Catre James White,5 Mai 1876.){8MR 77.3}

“Prima mare porunca este: “Sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau cu toata inima ta, si cu tot sufletul tau, si cu toata mintea ta.” (Matei 22:37.) Prin aceasta nu este ingaduita nici o separare a afectiunilor de Dumnezeu. In 1 Ioan 2:15-17 citim: “Nu iubiti lumea, nici lucrurile care sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Pentru ca tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume. Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramane un veac.” Acum, daca tablourile facute au o tendinta de a desparti afectiunile de Dumnezeu si li se aduce inchinare in locul lui Dumnezeu, atunci ele sunt idoli. Cei care pretind ca sunt urmasi ai lui Iisus Hristos au ridicat aceste lucruri mai presus de Dumnezeu si si-au oferit afectiunea acestora? Iubirea lor pentru bogatii a umplut locul pe care ar trebui sa-l ocupe in inimile lor Iisus? {8MR 78.3}

Cei care au ars toate tablourile cu prietenii lor si de orice alt fel pe care le-au avut, au ajuns ei la un nivel mai inalt de consacrare datorita acestui act si arata ei asta prin cuvinte, comportament si printr-un suflet innobilat, inaltat, si o minte interesata de cele ceresti? Este experienta lor mai bogata decat inainte? Se roaga ei mai mult, si cred ei cu mai multa credinta dupa ce au adus aceasta jerfta mistuita de foc? Au urcat ei pe munte? A fost aprins focul sfant in inimile lor, dandu-le un zel nou si o mai mare devotiune fata de Dumnezeu si fata de lucrarea Lui decat inainte? A atins un carbune aprins de pe altarul jertfei inimile si buzele lor? Prin roadele lor puteti descrie caracterul lucrarii lor.” —Manuscript 50, 1886, 3, 4. (“Despre economie,” iulie, 1886.){8MR 79.1}

„Este o chestiune dificila pentru barbati si femei sa traseze linia in problema tablourilor. Unii s-au ridicat impotriva imaginilor, sculpturilor si a tablourilor de orice fel. Ei spun ca toate trebuie arse, afirmand ca realizarea de imagini este interzisa de porunca a doua si ca acestea ar fi niste idoli.

Un idol este orice lucru pe care oamenii il iubesc si se incred in el in loc sa Il iubeasca si sa se increada in Domnul ca Facator al lor. Orice lucru pamantesc pe care oamenii il doresc si in care se incred ca avand putere sa ii ajute si sa le faca bine, ii conduce departe de Dumnezeu si este pentru ei un idol. Orice lucru care iti fura afectiunea, care ia din suflet dragostea suprema pentru Dumnezeu, sau se interpune pentru a impiedica increderea nelimitata in Dumnezeu, se transforma intr-un idol in templul sufletului.” {8MR 78.2}

Zecimea – Batalia pentru bani

Zecimea in Biblie – Batalia pentru bani si batalia pentru inima

Zecimea reprezinta a zecea parte din venitul unei persoane. Ori de cate ori se vorbeste despre bani, oamenii vor fi foarte atenti, din diverse motive… Altii il considera un subiect care nu trebuie discutat si nici nu vor sa auda ca cineva, nici chiar Dumnezeu, ar avea vreo pretentie de la ei.

In materialul Zecimea – Batalia pentru bani (click aici pentru a-l vizualiza sau descarca) in format pdf, trecem in revista pasajele biblice si din alte carti inspirate care vorbesc despre acest subiect.

Structura materialului este urmatoarea:

1.Zecimea in Vechiul Testament
1.1.Proprietar sau administrator?
1.2.Zecimea înainte de existența poporului evreu
1.3.Zecimea și poporul evreu
2.Zecimea în Noul Testament si istoria creștinismului
2.1.Zecimea la creștini în generația apostolilor
2.2.Zecimea și creștinul de astăzi

Exista o batalie teribila pentru bani, vizibila în economiile tarilor, in afacerile marilor corporatii, in sistemul de impozitare al natiunilor etc. Ceea ce e mai putin vizibil este faptul ca aceasta batalie pentru bani este data intre Hristos si Satana. Nu pentru ca Domnul Hristos sau adversarul Sau ar avea personal nevoie de banii nostri. Nu au aceasta nevoie. Ei stiu insa ca acolo unde este comoara noastra, acolo unde investim banii nostri, acolo va fi si inima noastra!!! Uneori nu ne este oferita libertatea de a alege daca vrem sa dam anumite sume (in cazul diverselor impozite). Alteori însa decizia ne apartine în totalitate.

zecimea in Biblie - batalia pentru bani si pentru inima

Daca banii nostri sunt cheltuiti si investiti doar sau preponderent pentru folos personal, exista un mare pericol spiritual asociat cu aceasta. Asadar, dincolo de batalia pentru bani, exista o batalie si mai acerba, invizibila: batalia pentru inima noastra. Pe aceasta planeta se desfasoara actiuni, proiecte, programe care sunt inspirate ori de Dumnezeu ori de adversarul Sau. Decizia noastră de a sprijini ceea ce vine de la Dumnezeu, ne face bine noua si face bine multor altor suflete care beneficiaza de acele proiecte. Raspunderea noastra consta in a cerceta cu atentie originea acelor proiecte si pe cei care le duc la indeplinire pentru a decide in ce directie va merge si contributia sau „comoara” noastră.

Evrei 4 vs 9 si odihna de sambata

Evrei 4:9

Evrei 4:9 textul biblic in traducerile romanesti cele mai folosite

Traducerea Sinodala a Bisericii Ortodoxe: “Drept aceea, s-a lãsat altã sãrbãtoare de odihnã poporului lui Dumnezeu.” (Evrei 4:9)

Traducerea Dumitru Cornilescu: “Rãmîne dar o odihnã ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.”

Evrei 4:9 in traduceri romanesti ortodoxe mai putin folosite (“prietenii stiu de ce…”)

Traducerea ortodoxa de la 1688: “Iată dară, au rămas sărbarea Sîmbetei nărodului lui Dumnezău.” (cea mai veche traducere integrala a Bibliei in limba romana)

Traducerea Nitzulescu de la Iasi, 1921: “Deci dar rămâne încă repaus de Sâmbătă,
pentru poporul lui Dumnezeu”

Evrei 4:9 in original – limba greaca si comparatie cu traducerile existente

  • ἄρα ἀπολείπεται σαββατισμὸς τῷ λαῷ τοῦ Θεοῦ. (textul in limba greaca)
  • ara apoleipetai sabatismos to lao tou theou  (transliterarea textului original grecesc)
  • deci ramane sarbatorirea sambetei pentru poporul lui Dumnezeu  (traducere bruta, mot-a-mot a textului din greaca)

Acum, fara a avea cunostinte foarte avansate de limba greaca, se poate vedea foarte clar care dintre traducerile de mai sus sunt fidele originalului din limba greaca. Comentariile sunt de prisos.

Evrei 4:9 in traduceri din limba engleza:

KJV  “There remaineth therefore a rest to the people of God.” (se poate observa si aici ambiguitatea exprimarii)

ESV “So then, there remains a Sabbath rest for the people of God.”

Evrei 4:9 – Concluzii

Originalul grecesc este foarte clar cu privire la Evrei 4:9 si este trist ca unele traduceri romanesti, cele mai folosite in mediul ortodox si cel protestant, nu redau cu acuratete sensul originalului. In ambele medii religioase serbarea zilei de duminica in locul sambetei, asa cum e poruncita de Dumnezeu in porunca a patra, a determinat pe traducatori sa adauge cuvinte in traducerea textului care nu au nici un corespondent in textul original din limba greaca. Multe ore de dezbatere a acestui pasaj ar fi putut fi folosite pentru lamurirea altor texte mai dificile. Evident ca o traducere corecta vine in contradictie cu practica si teologia a milioane de credinciosi. A venit insa vremea ca in loc sa scoatem sau sa adaugam ceva la Scripturi, sa luam hotararea de a ne alinia vietile dupa un lamurit “Asa zice Domnul” si nu dupa obiceiuri omenesti, traditii, care sunt in contradictie cu Biblia. Amin.

 

Muzica Crestina Contemporana

Muzica Crestina Contemporana (MCC, engl. CCM – Contemporary Christian Music) – Inselare si apostazie

Muzica Crestina Contemporana (MCC) este un vitel de aur modern. Cuvinte crestine sunt folosite cu muzica pagana, “babiloniana” si apoi este introdusa in servicii de inchinare. Putini oameni inteleg pericolele acestei practici care distrug muzica sacra, muzica bisericeasca. In comunicarea zilnica stim ca mesajul cuvintelor capata  semnificatii diferite in functie de tonalitatea vocii: de exemplu, daca strigi cuvintele “te iubesc”, cealalta persoana intelege ca esti suparat, ca reprosezi ceva (violenta verbala+cuvinte frumoase). Sau, daca fetita ta iti spune “te iubesc” intr-un mod senzual, ca tata vei fi socat, te intrebi cand si de unde a invatat sa spuna acele cuvinte in modul respectiv. MODUL IN CARE SPUNEM CEVA poate schimba radical semnificatia si impactul cuvintelor noastre. Acelasi principiu se aplica si cantecelor (muzica/melodie+cuvinte). Din acest motiv Muzica Crestina Contemporana (MCC) este periculoasa: cuvintele frumoasa nu sunt suficiente pentru a face cantarea placuta si acceptata de Dumnezeu.

Pentru a intelege mai bine acest subiect si la ce fel de muzica ne referim, puteti lectura articolul Muzica Crestina Contemporana (click pe titlu; fisierul este in format pdf, poate fi si descarcat pe calculatorul personal).

A vorbi despre rock crestin, rapp crestin, reggae crestin, R&B crestin etc este ca si cum am folosi termeni precum pornografie crestina. Batalia dintre Domnul Hristos si Satana se da si pe taramul muzicii. Fiii luminii vor fi atenti sa aleaga doar muzica sacra, muzica bisericeasca crestina, in ascultare de Cel care a inventat muzica si caruia I se cuvine inchinarea noastra.

Originile muzicii moderne si muzica crestina contemporana (MCC)

Muzica si puterea ei transformatoare

Cyril Scott, un compozitor de seama al secolului al 20-lea scria: “Este raspandita ideea ca stilurile muzicii sunt doar rezultatul si expresia civilizatiilor si sentimentelor nationale – adica civilizatia este pe primul plan si apoi urmeaza caracteristicile speciilor muzicale. O examinare atenta a istoriei insa dovedeste exact contrariul: o inovatie in stilul muzical a fost urmata in mod invariabil de o inovatie in domeniul politicii si al moralei. Mai mult… declinul muzicii [in Egipt si Grecia] a fost urmat de declinul total al insesi civilizatiilor egiptene si grecesti.

Filosoful american Henry David Thoreau ( sec XIX) scria: “Muzica poate fi nociva. Un asemenea factor pare sa fi condus la distrugerea Greciei si Romei, si va distruge Anglia si America.”

Platon, cand a scris Republica, scrie doar un paragraf despre aspecte economice, dar dedica 40 de pagini muzicii.”

“Unul dintre contemporanii lui Platon, Damon din Atena, scria, ‘Lasati-ma sa compun cantecele unei natiuni si nu imi pasa cine se ocupa de legile ei.’

“Inovatia muzica este plina de pericole pentru Stat, pentru ca atunci cand stilurile muzicale se schimba, legile Statului intotdeauna se schimba si ele.” (Platon, Republica lui Platon: Scena mintii)

Muzica imita direct pasiunile si starile sufletuluicand cineva asculta o muzica ce imita o anumita pasiune, devine imbibat cu aceeasi pasiune si, daca asculta un timp indelungat o muzica ce inalta pasiuni josnice, tot caracterul va fi modelat intr-o maniera josnica.Aristotel

Muzica a fost creata cu un scop sfant, sa inalte gandurile spre ceea ce este pur, nobil si inaltator, sa trezeasca in suflet devotiune si recunostinta fata de Dumnezeu.Patriarhi si Profeti, p.594, by E.G. White

“Trebuie exercitata multa grija in alegerea muzicii folosite in casele noastre, adunari sociale, scoli si biserici. Orice melodie care apartine genului jazz, rock sau alte forme hibride[adaugirea noastra: aceste frome hibride sunt muzica pop, soul, r&b (rhythm and blues), reggae, rap, hip hop, ska etc):, sau a unui limbaj care exprima vulgaritati, trebuie evitate." Manualul bisericii adventiste, p.144 (editia 2010, paginatia din engleza)

Muzica crestina contemporana - seminarii video

Ivor Myers - "Evadare din gaura neagra" - un fost rapper isi poveste experienta convertirii si pericolele muzicii pe care obisnuia sa o asculte

Lucian Cristescu – “Diabolis in musica” – o serie de mai multe prezentari dedicate muzicii

Muzica sacra, muzica crestina, muzica bisericeasca

Muzica crestina contemporana – exemple de “Asa NU”

Cuvintele crestine sunt daramate, neutralizate de muzica folosita ca suport. Acesta este rezultatul muzicii crestine contemporane (muzica lumeasca+cuvinte crestine)

Semnificatia Pastelui

Semnificatia Pastelui – originile sarbatorii

Semnificatia Pastelui este strans legata de originea acestuia. Prima referinta din Biblie care ne informeaza cu privire la aceasta sarbatoare o gasim  in cartea Exod (Iesirea) la capitolul 12. Dumnezeu a instituit aceasta sarbatoare pentru poporul evreu cu ocazia celei de a zecea plagi prin care egiptenii au fost loviti datorita refuzului de a le permite evreilor sa plece pentru a se inchina lui Yahweh, singurul Dumnezeu adevarat. In calendarul religios iudaic, sarbatoarea Pastelui era prima sarbatoare. Evreii trebuiau sa aduca jertfa un miel sau un ied fara cusur, de parte barbateasca, de un an (Exod 12:5). Mielul era ales in ziua a zecea a lunii Nisan si era jertfit doar in ziua a patrusprezecea a lunii (14 Nisan), indiferent de ziua saptamanii (marti, joi, duminica etc). (Exod12:6) Dupa ce mielul era jertfit, se lua din sangele sau si se ungeau stalpii usilor si pragul de sus. (Exod 12:7) Acea ungere a usilor servea ca un semn de deosebire intre casele evreilor si cele ale egiptenilor in noaptea in care intaii nascuti ai egiptenilor aveau sa fie omorati. (Exod 12:13) Timp de sapte zile, dupa 14 Nisan, evreii trebuiau sa manance azimi (paine nedospita), fermentarea fiind un simbol al pacatului. (Exod 12:18,19) Semnificatia Pastelui era una profunda pentru fiecare evreu:  amintea fiecaruia de izbavirea din robia egipteana si de crutarea evreilor in noaptea in care intaii nascuti ai egiptenilor au fost omorati. Acea crutare avusese loc in virtutea jertfei de Paste: sangele mielului jertfit era un simbol al viitoarei jertfe a lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care avea sa fie jertfit pentru pacatele noastre. Fara acest sange ispasitor noi toti suntem sortiti mortii.

    Mielul de Paste            Semnificatia Pastelui - Sange pe  stalpii usii

Semnificatia Pastelui – raportarea lui Iisus la aceasta sarbatoare

A sarbatorit Domnul Iisus aceasta sarbatoare? Bineinteles. S-a nascut intr-o familie de evrei, asa cum preciza profetia. A fost circumcis cand era mic, asa cum Dumnezeu poruncise tuturor evreilor sa faca incepand cu generatia lui Avraam. Parintii lui Iisus se duceau la Ierusalim in fiecare an, la sarbatoarea Pastelui. La varsta de 12 ani, Iisus a participat si El la aceasta sarbatoare. Era varsta la care toti baietii erau primiti in randul tinerilor evrei (Luca 2:41, 42). Incepand cu aceasta varsta copiii erau numiti fii ai legii si fii ai lui Dumnezeu. De asemenea, incepand de la aceasta varsta li se cerea sa participe la sarbatorile religioase. Si in timpul lucrarii Sale publice Domnul Iisus a participat la sarbatoarea Pastelui. Participarea Sa nu a fost una pasiva ci S-a ridicat impotriva unor abuzuri care aveau loc la Templu. Animalele care urmau sa fie jertfite erau vandute la suprapret. Tranzactii abuzive aveau loc si in legatura cu schimbul valutar. Parte din toate acele profituri mari ajungea in buzunarele preotilor. Rasturnarea meselor si izgonirea vanzatorilor din Templu de catre Domnul Iisus a infuriat acesti lideri religiosi si i-a convins ca stau in fata Unuia care trebuie oprit inainte ca ei sa-si piarda toata influenta asupra poporului.

Pastele-Mielul De Jertfa   Semnificatia Pastelui - Moartea lui Iisus pentru pacatele noastre

Semnificatia Pastelui – trecerea de la sarbatoarea evreiasca la sacramentul Sfintei Cine

Intr-o joi seara, inainte de Vinerea crucificarii, Domnul Iisus a facut o lucrare speciala. Profetul Daniel a fost inspirat sa scrie despre Mesia ca dupa trei ani si jumatate de slujire publica “va face sa inceteze jertfa si darul de mancare.” (Daniel 9:27) Asadar, in momentul in care Iisus Hristos avea sa fie jertfit ca un miel pentru pacatele lumii, toate sarbatorile ceremoniale iudaice aveau sa inceteze deoarece ele prefigurau marea jertfa profetizata in scrierile Vechiului Testament (desfiintarea sistemului ceremonial fiind simbolizata si prin ruperea perdelei de la Templu, care despartea cele doua parti ale sanctuarului – Matei 27:50, 51) . La Cina cea de taina, cum mai este numita, Iisus a randuit un alt mod in care cei credinciosi sa comemoreze lucrarea Sa. Atunci cand le-a spalat picioarele ucenicilor, le-a poruncit sa faca si ei la fel in viitor. (Ioan 13:14,15) Dupa aceasta pregatire spirituala, pentru ca spalarea picioarelor simboliza iertarea(Ioan 13:4-10), Iisus le-a dat ucenicilor must si azimi, spunand ca ele simbolizeaza trupul si sangele sau jertfite pentru noi. (Luca 22:17-20) Din acel moment crestinii nu au mai adus miei ca jertfa ci au comemorat jertfa si invierea Mantuitorului prin spalarea picioarelor si impartasirea cu azimi si must. (1 Corinteni 11:23-29) Semnificatia Pastelui era astfel imbogatita pentru ca sacramentul Sfintei Cine ii invata pe crestini ca dupa ce sunt iertati prin sangele ispasitor al lui Iisus, trebuie sa se angajeze in a trai o viata sfintita, de biruinta asupra pacatului, dupa modelul pe care l-a lasat Mantuitorul lor. (1 Ioan 2:6; 2 Ioan 6)

Iisus spala picioarele apostolilor  Semnificatia Pastelui si Sfanta Cina

Iisus spaland picioarele ucenicilor - Cina cea de taina

Invatatorii crestini de astazi recunosc faptul ca jertfirea mieilor, asa cum avea loc cu ocazia Pastelui iudaic, nu mai este necesara: “Asadar, crestinii nu sunt datori sa taie miei de Pasti, ci sa depuna tot efortul pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos in cadrul Sfintei Liturghii.” (puteti lectura tot articolul din care citam dand click pe textul anterior) . Doar evreii care nu L-au primit pe Iisus Hristos ca Mesia au continuat sa mai jertfeasca mieii cu ocazia Pastelui si a altor sarbatori ceremoniale. Pentru ei semnificatia Pastelui a ramas limitata, in umbra, deoarece Lumina lumii a venit la ai Sai, dar “ai Sai nu L-au primit” (Ioan 1:11).

Pentru cei care doresc sa inteleaga mai bine semnificatia Sfintei Cine si pregatirea pentru acest sacrament, care inlocuieste sarbatoarea Pastelui pentru crestini, va recomandam vizionarea mesajului urmator (“Este vremea Cinei” – mesaj prezentat de Andrei Orasanu):

Elemente pagane in serbarea Pastelui astazi

Atunci cand se compara ce spune Biblia despre Paste si ce fac oamenii astazi cu aceasta ocazie, se vor remarca multe diferente. Ce legatura are iepurasul si ouale cu sarbatoarea Pastelui, asa cum este ea descrisa in Biblie? De unde vin aceste elemente si cum au fost ele adoptate in crestinism? In materialul video de mai jos veti gasi raspunsuri la aceste intrebari.

Pentru cei care iubesc muzica, postam aici un cantecel cantat de o fetita de 3 anisori, in limba engleza, despre Iisus, Mielul care a fost jertfit pentru pacatele intregii lumi: