Fă-ți cont pe Facebook!

Eclesiastul 3:1 “Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”

Parafrazându-l pe Solomon, există un timp în care să fii vizibil, să fii în prima linie a frontului, și există un timp în care să fii ascuns este soluția cea mai bună. De regulă omul intuiește când este timpul potrivit pentru ambele situații (instinctul de auto-conservare), dar fără o comunicare foarte bună cu Dumnezeu, nu va ști niciodată cu precizie ce este cel mai bine pentru destinul veșnic al său și al semenilor. Ceea ce omenește vorbind pare o situație în care e bine să te ascunzi, în planul divin e foarte posibil să fie bine să nu te ascunzi, indiferent de consecințele ulterioare (care pot include moarte violentă sau o izbăvire miraculoasă – apostolii au trăit numeroase asemenea experiențe, cum este și cea relatată în Fapte 5:12-42)

Colegiu valdenz pe văile Alpilor în Italia

Excepție sau regulă?

Proverbe 22:3 “Omul chibzuit vede nenorocirea și se ascunde, dar cei proști merg înainte și sunt pedepsiți.”

Au existat momente în istorie, inclusiv cea consemnată în Biblie, când oamenii credincioși au trebuit să se ascundă. Acestea au fost situații de criză, în care Dumnezeu i-a îndrumat pe oamenii cuminți să procedeze așa. Ascunderea nu a reprezentat regula de viață a celor credincioși, ci excepția. Din păcate, astăzi, prea mulți creștini (cu numele) fac din excepție o regulă și evită cu orice preț situațiile în care ar putea apărea consecințe negative dacă împărtășesc lumina pe care o au, iar în situații de criză mai mare dau bir cu fugiții, sunt de negăsit. Lașitatea devine normă de viețuire și parte din formula succesului în viață (succes după definiții omenești, limitate).

Locuință creștină retrasă în pădure, în Japonia - sec XVII

Două destine diferite, aceeași destinație finală

Oamenii credincioși care alcătuiesc generația finală se vor împărți în două categorii. Una dintre ele, simbolizată prin Ioan Botezătorul, va fi formată din oameni care, în providența divină, până la încheierea timpului de har, vor fi martiri, care vor suferi moartea datorită credincioșiei lor față de Dumnezeu (Apoc. 20:4). Cei necredincioși, cei lași și fricoși îi vor condamna pe aceștia, socotind că zelul lor este unul nesăbuit, fanatic și că își merită soarta. Acești martiri credincioși vor avea un somn al morții foarte scurt întrucât vor fi înviați atunci când Domnul Iisus revine pe norii cerului. O a doua grupă de credincioși, simbolizată prin Ilie Tișbitul, tot în providența lui Dumnezeu, vor rămâne în viață în ciuda persecuției aprige la care vor fi supuși. Aceștia nu vor gusta moartea de care au parte toți oamenii (atât cei credincioși cât și cei necredincioși), ci vor fi în viață atunci când Domnul Iisus revine. Nu putem ști care este destinul fiecăruia. Doar în desfășurarea evenimentelor vom afla planul divin pentru noi. Acest plan divin însă nu poate fi înțeles și împlinit dacă oamenii manifestă lașitate și frică de persecuție, ori lenevie în a duce mesajul divin semenilor. De dragul lui Dumnezeu, cei credincioși vor fi dispuși să accepte ambele destine: martirajul (care va fi un apel puternic la conștiința semenilor) sau rămânerea în viață și suportarea unor scene teribile care vor marca încheierea istoriei acestui pământ. Ambele categorii se vor bucura de o viață veșnică trăită în compania Mântuitorului pe care L-au iubit și L-au slujit în curăție de inimă.

Un timp în care să fii vizibil

Matei 10:38,39 “Cine nu-și ia crucea lui, și nu vine dupã Mine, nu este vrednic de Mine.
Cine își va pãstra viața, o va pierde; și cine își va pierde viața, pentru Mine, o va câștiga.”

Judecători 5:15-18,23 “Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, Și Isahar a venit dupã Barac, A fost trimes pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben au fost mari hotãrâri! Pentruce ai rãmas în mijlocul staulelor? Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a pãrãsit locuința. Pentruce a stat Dan pe corãbii? Așer a stat pe malul mãrii și s-a odihnit în limanurile lui.
Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, Și Neftali la fel, pe înãlțimile din câmpie. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui; cãci n-au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji”.”

Domnul Iisus a îndemnat pe cei credincioși să nu se teamă de oameni și să nu ascundă lumina pe care ei au primit-o de la Dumnezeu, ci să o împărtășească și altora. Chiar în timpuri de persecuție, ascunderea trebuie să aibă loc doar ca urmare a planului lui Dumnezeu pentru viața noastră, plan pe care nu-l vom putea înțelege sau accepta decât dacă umblăm cu Dumnezeu, dacă Îl cunoaștem printr-o experiență zilnică. Dacă planul Lui este ca cineva să fie martir, pentru a transmite un mesaj puternic celor necredincioși și pentru a-i chema la pocăință, atunci cel credincios nu va trebui să se ascundă.

Profeția biblică caracterizează acest timp ca fiind unul când mesajul divin este proclamat cu glas tare, nu șoptit, ori pentru asta nu poți rămâne ascuns, nu poți sta în spatele frontului, în spatele cortinei.

Apocalipsa 14:6,7,9  “Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul Cerului…  El zicea cu glas tare…Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare…”

Tiparul, rețelele sociale, internetul și vizibilitatea

Daniel 12:4 “Tu, însã, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte, și pecetluiește cartea, pânã la vremea sfârșitului. Atunci mulți o vor citi, și cunoștința va crește.”

Unele persoane decid să nu-și facă un cont pe Facebook (sau alte rețele de socializare) sau, dacă au, decid să-l închidă în momentul în care aud că rețelele de socializare sunt instrumente pe care serviciile de securitate le folosesc pentru a urmări activitatea și ideologia oamenilor. Întotdeauna au existat presiuni și persecuții de diferite feluri, dar acestea nu i-au determinat pe cei credincioși să se ascundă și să nu împărtășească altora lumina pe care o aveau.

Tiparul Gutenberg

În perioada medievală, apariția tiparului (în anii 1440, prin germanul Johannes Gutenberg) a oferit un avânt extraordinar predicării adevărului. Scrierile reformatorului german Martin Luther nu ar fi fost cunoscute și nu s-ar fi răspândit atât de repede dacă nu ar fi fost inventat tiparul. Chiar și atunci când Luther a fost pus la adăpost de către supușii lui Frederic de Saxonia, în castelul de la Wartburg, Luther nu a rămas inactiv și în întregime ascuns: “În siguranța ospitalieră de la Wartburg, Luther s-a bucurat pentru o vreme de odihnă, după focul și tumultul luptei. Dar n-a putut suporta multă vreme odihna și liniștea. Obișnuit cu o viață de intensă activitate și de luptă aprigă, nu putea să rămână inactiv. În acele zile solitare, i-a revenit în minte starea bisericii și atunci strigă cu disperare: „Vai! Nu există nici unul în aceste zile din urmă ale mâniei Sale, care să stea ca un zid înaintea Domnului și să-l salveze pe Israel!” (Idem, b.9, cap.2). Gândurile lui se întorceau iarăși la sine și se temea să nu fie acuzat de lașitate, retrăgându-se din luptă. Se învinuia pentru delăsare și comoditate. În același timp, îndeplinea zilnic lucrări mai mari decât părea posibil să îndeplinească un om. Pana sa nu trândăvea. În timp ce dușmanii lui se felicitau că fusese adus la tăcere, erau uimiți și încurcați de dovada palpabilă că el era încă activ. „O oaste” de broșuri ieșite de sub pana lui circulau în toată Germania. El a mai făcut aici un serviciu foarte important pentru concetățenii lui, traducând Noul Testament în limba germană. De pe Patmosul lui stâncos, a continuat timp de aproape un an să vestească Evanghelia și să mustre păcatele și rătăcirile timpului său.” TV 168

Martin Luther - cele 95 de teze afisate in 1517

Tiparul (presa), internetul, rețelele de socializare, televiziunea și radioul sunt mijloace prin care Dumnezeu ajută pe oamenii credincioși să împărtășească altora lumina pe care ei au primit-o. Folosirea greșită a tuturor acestora de către multe persoane și chiar biserici, nu este un motiv serios pentru a nu fi folosite în mod corect de către oamenii lui Dumnezeu. Așa cum un cuțit poate fi folosit atât pentru scopuri bune cât și pentru altele rele, mijloacele de comunicare enumerate mai sus au și ele o dublă întrebuințare, în funcție de caracterul celor care le folosesc.

Trăim acum în vremea sfârșitului despre care se vorbește în profeția din Daniel. Accesul la informație este cel mai ușor și cel mai rapid astăzi comparat cu toată istoria planetei. Doar cine nu vrea nu poate afla astăzi despre lucruri vitale care decid destinul veșnic al omului. Acum e nevoie ca oamenii cuminți să folosească toate mijloacele posibile pentru a comunica altora mesajul lui Dumnezeu, inclusiv un cont de Facebook, Youtube sau alte rețele.

publicitate creștinăfacebook si evanghelizarea

 

 

 

 

 

 

“Noi trebuie să luăm orice măsură îndreptățită pentru a aduce lumina înaintea oamenilor. Să fie folosită presa şi să fie întrebuințată orice agenție publicitară, care să atragă atenția asupra lucrării noastre. Lucrul acesta să nu fie socotit ca fiind fără însemnătate. La fiecare colț de stradă puteți vedea pancarte şi afişe atrăgând atenția la diferite acțiuni care au loc, unele fiind dintre cele mai josnice. Oare aceia care au lumina vieții ar putea să fie mulțumiți cu eforturi slabe pentru a atrage atenția oamenilor la adevăr?” Ev 130

“Caracterul şi importanța lucrării noastre sunt judecate în funcție de eforturile făcute pentru a o prezenta publicului. Dacă eforturile sunt reduse, se lasă impresia că solia pe care o prezentăm nu este vrednică de a fi luată în considerare“. Ev 128

Un timp în care să te ascunzi

Isaia 26:20 “Du-te, poporul meu, intrã în odaia ta, și încuie ușa dupã tine; ascunde-te câteva clipe, pânã va trece mânia! ”

Există mai multe momente consemnate în Biblie când oamenii credincioși s-au ascuns. Ceea ce se poate observa în acele situații este faptul că retragerea, ascunderea lor, a fost un demers pe care Dumnezeu l-a inspirat și călăuzit. Atunci când ascunderea nu a fost în planul divin, omul nu a putut rămâne prea mult timp ascuns și a trebuit să revină pe câmpul de luptă (fuga lui Iona la Tars, fuga lui Ilie din fața Izabelei).

Când Dumnezeu te ascunde, oamenii nu te pot găsi!

1 Regi 17:2-4 „Și cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe: Pleacã de aici, îndreaptã-te spre rãsãrit, și ascunde-te lîngã pîrîul Cherit, care este în fața Iordanului. Vei bea apã din pîrîu, și am poruncit corbilor sã te hrãneascã acolo.”

1 Regi 18:10 “Viu este Domnul, cã n’a rãmas popor sau împãrãție unde sã nu fi trimes stãpînul meu sã te caute; și cînd se spunea cã nu ești acolo, punea pe împãrãția și poporul acela sã jure cã nu te-a gãsit.”

Ieremia 36:26 “Împãratul a poruncit lui Ierahmeel, fiul împãratului, lui Seraia, fiul lui Azriel, și lui Șelemia, fiul lui Abdel, sã punã mîna pe logofãtul Baruc și pe proorocul Ieremia. Dar Domnul i-a ascuns.”

În toate timpurile au existat servicii de spionaj, de securitate în slujba împăraților. Atunci când cineva era urmărit de aceste servicii, singura scăpare era adesea auto-exilul pe viață (sau până la moartea persecutorului – exilul lui Iosif, Maria și Iisus până la moartea lui Irod) într-o țară cât mai îndepărtată, într-un ținut mai izolat (Moise este un astfel de exemplu, care a fugit din calea lui Faraon la vârsta de 40 de ani). Tehnologia de astăzi este suficient de avansată încât oamenilor le este foarte greu să se ascundă, să nu fie descoperiți, mai devreme sau mai târziu. În plus, persecutarea ultimei generații de credincioși nu va avea doar un caracter local ci unul mondial (Apoc. 13:15-17). Așadar omenește vorbind nu va fi chip de scăpare. Tocmai aceste momente sunt cele în care puterea lui Dumnezeu se manifestă în chip minunat, așa cum a făcut-o în timpul lui Ilie sau Ieremia.

“În ziua cumplitei încercări, El {Hristos} va zice: Du-te, poporul Meu, intră în odaia ta și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipe până va trece mânia. Ce este odaia în care trebuie ei să se ascundă? Este protecția lui Hristos și a îngerilor sfinți. În timpul acela poporul lui Dumnezeu nu se va afla într-un singur loc. Ei se află în diferite grupe în toate părțile pământului.

I-am văzut pe sfinți părăsind orașele și satele, unindu-se în grupe și locuind în locurile cele mai singuratice. Îngerii le asigurau hrana și apa în timp ce oamenii răi sufereau de foame și de sete.

În timpul nopții a trecut prin fața mea o scenă foarte impresionantă. Părea să fie mare confuzie și conflicte armate. Un sol de la Domnul a stat în fața mea și a spus: “Cheamă-ți familia. Eu am să te conduc; urmează-mă”. M-a condus pe o cărare întunecoasă, printr-o pădure, apoi printre stâncile munților și a spus: “Aici ești în siguranță“. Acolo se aflau alții care au fost conduși în acel loc retras. Solul ceresc a spus: “Timpul de strâmtorare a venit ca un hoț noaptea, așa cum v-a avertizat Domnul că va veni.”" Maranata 268

“Toate își au vremea lor…”

Matei 24:14 “Evanghelia aceasta a Împãrãției va fi propovãduitã în toatã lumea, ca sã slujeascã de mãrturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfîrșitul.”
E cert faptul că acum nu este timpul să ne ascundem în cămăruța noastră. Nu toți oamenii se descurcă să folosească anumite medii de comunicare, așa cum este și Facebook, pentru a transmite altora raze de lumină primite de Sus. Titlul articolului este un apel la creștere, la inovație, la diversificarea metodelor de lucru pentru semeni, la abandonarea indiferenței, a fricii și a lașității. Însă pentru fiecare există suficiente metode la îndemână pentru a face cunoscut și altora adevărul necesar acestei generații, adevărul prezent. Este important ca cei credincioși să studieze, să se roage și să lucreze pentru binele veșnic al propriei persoane, al familiei și a celor din sfera lor de influență. Pe măsură ce suntem activi în lucrarea de slujire a semenilor vom primi priceperea și inspirația de a folosi metodele cele mai eficiente și cele mai cuprinzătoare pentru a duce Evanghelia la orice limbă și orice neam. Cea mai importantă predică și cea care este cel mai ușor de citit de către semeni este mărturia propriei vieți. Umblând cu Cel care este Adevărul, vom putea reflecta caracterul Său într-o lume a compromisului și a minciunii. Cumpără Adevărul și nu-L vinde! Maranata!

 

Predici Andrew Henriques

Predici Andrew Henriques in 2015





Terorism in Paris. Proteste pentru egalitate. Dumnezeu declara “I-cabod” in Biserica  (pentru traducere in romana apasati butonul Youtube (vizualizare pe youtube) si apoi apasati butonul CC)

Repetarea petrecerii de ziua lui Irod – moartea unui protestant

Papa declara Biblia o carte extrem de periculoasa (pentru traducere in romana apasati butonul Youtube (vizualizare pe youtube) si apoi apasati butonul CC)

Papa: Decretati duminica pentru binele comun (pentru traducere in romana apasati butonul Youtube (vizualizare pe youtube) si apoi apasati butonul CC)

Papa manipuleaza SUA si lumea cu tema emigrarii

Ordine din haos

Papa, duminica si darul lui Dumnezeu

Pastori si popor resping adevarul prezent – pastor Andrew Henriques

 

Du-te la furnică, leneșule!

Hărnicia în viața creștinului

Hărnicia este o trăsătură de caracter foarte frumoasă și extrem de necesară mai ales în țările mai puțin dezvoltate. Din păcate, multe țări bogate încurajează indirect lenevia prin progamele de asistență socială la care au acces foarte ușor nu doar cei care nu pot munci (cu handicap fizic sau mental) ci și cei care nu vor să muncească: leneșii.

Adesea oamenii (nu toți) își aleg ocupații care să îi scutească de la a fi harnici în alte domenii. Dacă nu îți place munca fizică, alegi o ocupație sedentară (muncă de birou, șoferie, preoție etc). Dacă nu îți place să pui mâna pe carte, te orientezi spre lucrul fizic: agricultură, construcții etc. Un caracter echilibrat, creștin, presupune să te dezvolți în ambele direcții, și într-o a treia chiar, așa cum a trăit Domnul Hristos: harnic în munca fizică, harnic în dezvoltarea intelectuală și harnic în dezvoltarea spirituală. Cea din urmă nu este posibilă fără un echilibru între primele două. Cei care fug de carte crezând că vor deveni mai spirituali astfel, se înșeală. Cei care fug de munca fizică, socotind că îi înjosește și nu e de folos dezvoltării spirituale, se înșeală și ei.

Du-te la furnica! - lectii de harnicieDu-te la furnică, leneșule! Uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Ea n-are nici căpetenie, nici privighetor, nici stăpân. Și totuși, își pregătește hrana vara și strânge de ale mâncării în timpul secerișului. Pînã cînd vei sta culcat, leneșule? Cînd te vei scula din somnul tãu? Sã mai dormi puțin, sã mai ațipești puțin, sã mai încrucișezi puțin mînile ca sã dormi!… Și sãrãcia vine peste tine, ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat. ” Proverbe 6:6-11

 

Proverbe 13:4 “Leneșul dorește mult, și totuș, n-are nimic, dar cei harnici se saturã.”

Proverbe 20:4 “Toamna, leneșul nu arã; la secerat, ar vea sã strângã roade, dar nu este nimic!”

2 Tesaloniceni 3:8-12 “N-am mâncat de pomanã pâinea nimãnui; ci, lucrând și ostenindu-ne, am muncit zi și noapte, ca sã nu fim povarã nimãnui dintre voi. Nu cã n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut sã vã dãm în noi înșine o pildã vrednicã de urmat. Cãci, când eram la voi, vã spuneam lãmurit: „Cine nu vrea sã lucreze, nici sã nu mãnânce.” Auzim însã cã unii dintre voi trãiesc în neorânduialã, nu lucreazã nimic, ci se țin de nimicuri. Îndemnãm pe oamenii aceștia și-i sfãtuim, în Domnul nostru Iisus Hristos, sã-și mãnânce pâinea lucrând în liniște.”

Importanța muncii fizice

De avantajul muncii fizice au nevoie, de asemenea, oamenii care depun o muncă intelectuală. Cineva poate avea o minte strălucită; poate prinde foarte repede o idee; cunoștințele și priceperea sa îi pot asigura acceptarea în sfera chemării pe care și-a ales-o; cu toate acestea, el poate fi încă departe de pregătirea necesară pentru împlinirea cerințelor ei. O educație formată în general prin intermediul cărților duce la o gândire superficială. Munca practică încurajează observația foarte atentă și gândirea independentă. Dacă este corect aplicată, ea tinde să dezvolte acea înțelepciune practică pe care o numim bun simț. Ea dezvoltă abilitatea de a planifica și de a executa, întărește curajul și perseverența și reclamă exercitarea tactului și îndemânării”. {Ed 220.2}

Pastorul, misionarul, învățătorul vor descoperi că influența pe care o au asupra oamenilor este mult sporită când se face simțit faptul că au cunoștințele și îndemânarea necesare pentru îndatoririle practice ale vieții de zi cu zi. Și adesea succesul misionarului — poate chiar viața lui — depinde de cunoștințele privitoare la lucrurile practice. Îndemânarea de a pregăti mâncarea, de a face față accidentelor și stărilor de urgență, de a trata bolile, de a construi o casă sau o biserică dacă este necesar — de acestea depinde adesea succesul sau eșecul în lucrarea vieții lui.” {Ed 221.2}

De ce fug tinerii din mediul rural? De ce este disprețuită munca fizică?

Tinerii fug adesea din mediul rural pentru că nu doresc să mai muncească fizic. Într-un cuvânt: lenea. Alteori fug pentru că văd în mediul rural un dispreț față de carte. Altfel spus: fug de prostie. În mediul rural sunt prea puțini oameni care să iubească și cărțile, nu doar sapa. Sunt multe motivele pentru care munca fizică este disprețuită. Unul dintre motive este faptul că este foarte prost remunerată.  Lucrul acesta însă este valabil pentru munca necalificată. Munca fizică este disprețuită și pentru că, în aparență, nu ai nevoie de prea multă minte ca să lucrezi cu mâinile. Argumentul e valabil pentru anumite munci necalificate dar sunt multe altele care implică folosirea minții, a creierului și unde e loc de inovație, cercetare etc. Câteva motive în plus găsim enumerate și în citatul următor:

Un motiv important pentru care munca fizică este disprețuită este modul neglijent, necugetat, în care este atât de des împlinită. În aceste cazuri, ea este făcută de nevoie, nu pentru că aceasta este alegerea. Muncitorul nu pune inimă în ce face, nu păstrează nici respectul de sine și nici nu-l câștigă pe al altora. Pregătirea practică ar trebui să îndrepte această greșeală, să dezvolte obiceiul de a fi atent și scrupulos. Elevii ar trebui să învețe să aibă tact și să lucreze după un sistem; ar trebui să învețe să folosească bine timpul și să nu facă decât mișcările folositoare. Nu numai că ar trebui să fie învățați cele mai bune metode, dar să li se insufle ambiția de a se perfecționa neîncetat. Țelul lor să fie acela de a-și desăvârși munca, pe cât le este cu putință mâinilor și creierului omenesc.

O asemenea pregătire va face din tineri stăpâni ai muncii, nu robi ai ei. Va ușura viața celui care trudește și va înnobila chiar și cele mai umile ocupații. Cel care consideră că munca nu este decât o corvoadă și se apucă de ea într-o ignoranță în care se complace, o va găsi cu adevărat o povară. Dar cei care recunosc știința chiar și în cea mai umilă dintre munci, vor vedea în ea noblețea și frumusețea și vor găsi plăcere în împlinirea ei cu credincioșie și eficiență.” {Ed 222}

dispretul fata de munca fizica - lenea

Hărnicia intelectuală (mentală) – țăranul și cartea

Proverbe 26:16 “Leneșul se crede mai înțelept decît șapte oameni cari rãspund cu judecatã.”

Datorită lipsei unei educații adecvate care să urmărească dezvoltarea noastră ca întreg, avem adesea dezechilibre mari în ce privește hărnicia. Unii oameni s-au deprins să fie foarte harnici din punct de vedere fizic, sunt în stare să depună eforturi mari fizice în treburile gospodărești sau în practicarea unei meserii, dar devin foarte reticenți în a petrece timp lecturând o carte, în a face un studiu aprofundat al unui subiect. În egală măsură, sunt oameni cărora le place foarte mult să citească, să studieze diverse subiecte ore întregi, dar nu au nici un fel de tragere de inimă să-și folosească mâinile într-o ocupație utilă. Ambele tendințe sunt greșite și trebuie lepădate. Prima dintre ele produce oameni leneși în a-și folosi mintea, care pot fi manipulați ușor datorită lipsei de informație pe care o au și care-i face inferiori „intelectualilor”. Mulți tineri crescuți în mediul rural văd această lipsă a părinților și a oamenilor din jur, certați cu învățătura, cu cartea, și cad adesea în cealaltă extremă. A doua categorie produce oameni leneși în chestiuni practice, bolnavi și stângaci, pentru că lipsa de mișcare fizică nu poate păstra corpul sănătos.

a nu munci cu capMunca și formarea caracterului

Atunci când vorbim de muncă, ne referim atât la dispoziția de a face efort fizic susținut cât și la efortul intelectual serios. Așa cum arătam mai sus, un dezechilibru în a folosi atât mintea cât și membrele, se va reflecta în caracterul nostru. Pentru a-și apăra tendințele greșite, păcătoase, omul devine foarte dibaci în a fabrica argumente din cele mai năstrușnice. Lenevia fizică este o caracteristică a educației date în Grecia antică. Tinerii nu erau învățați o meserie ci aveau doar ore de educație fizică (la fel ca în școlile de astăzi).  Filosofia de educație modernă este construită pe temelia aceasta grecească. Pavel amintea că în Creta erau pântece leneșe: „Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe.”” (Tit 1:12) În epistolele sale către creștinii din teritoriile grecești (Tesalonic, Corint) apostolul era nevoit să le reamintească exemplul personal, pentru că el nu s-a rușinat să muncească folosindu-și mâinile (nu doar mintea) și să-i îndemne și pe ei să-și folosească mâinile pentru a-și câștiga existența. Educația rânduită de Dumnezeu evreilor era una foarte echilibrată: mintea era dezvoltată prin studiu și meditație, iar trupul era dezvoltat prin învățarea unei meserii manuale și cultivarea pământului (nu prin exerciții fizice fără finalitate practică, utilă). Această filosofie de educație era îmbrățișată de către toți evreii, inclusiv de către cei mai înstăriți care puteau aspira la o muncă „de birou”.

Patriarhii și munca

Cei care s-au îndepărtat de El și-au zidit orașe mari și, înghesuindu-se în acestea, s-au fălit cu splendoarea, luxul și viciul care face ca orașele din zilele noastre să fie mândria lumii, dar și blestemul ei. Însă oamenii care au ținut cu putere la principiile de viețuire date de Dumnezeu au locuit la câmpie și la munte. Ei erau lucrători ai pământului și îngrijitori de turme și cirezi, iar în această viață liberă, independentă, cu ocaziile ei de muncă, studiu și meditație, ei au învățat despre Dumnezeu și și-au învățat copiii despre lucrările și căile Sale.” {Ed 33.3}

Toți patriarhii, de la Adam până la Avraam, Isaac și Iacov, au fost oameni harnici, agricultori și crescători de animale. Viața lor spirituală a fost îmbogățită prin experiența muncii de fiecare zi.

Preoții, Leviții și hărnicia

Levitic 27:21 „Și cînd va ieși cumpãrãtorul din el la anul de veselie, ogorul acela sã fie închinat Domnului, ca ogor hãrãzit Lui; sã fie moșia preotului.” (vezi și versetele anterioare: era vorba de terenuri închinate lui Dumnezeu și apoi vândute – după anul de veselie nu mai puteau fi răscumpărate și intrau în proprietatea preoților)

În Numeri 18 ni se arată că preoții și leviții se bucurau de o serie de privilegii în ce privește întreținerea: tot ce închinau evreii lui Dumnezeu intra în posesia acestora (Numeri 18:14), la care se adăuga o zecime din câștigul închinătorilor.

Numeri 18:20 „ Domnul a zis lui Aaron: „Tu sã n-ai nici o moștenire în țara lor, și sã n’ai nici o parte de moșie în mijlocul lor. Eu sînt moștenirea și partea ta de moșie, în mijlocul copiilor lui Israel.”

Acest verset a fost înțeles de către mulți că preoții și leviții nu aveau nevoie să muncească și nu lucrau nimic altceva decât îndeplinirea slujbelor legate de Sanctuar (și mai târziu Templu). Lucrul acesta nu este adevărat. În Numeri 35 se menționează că leviților le-au fost rânduite cetăți și locuri goale în jurul cetăților: Cetãțile sã fie ale lor, ca sã locuiascã în ele; iar locurile goale sã fie pentru vitele lor, pentru averile lor și pentru toate dobitoacele lor. (Numeri 35:3) Versetele 4 și 5 din același capitol arată că locurile acestea goale din jurul acestor cetăți măsurau o suprafață de aproximativ 1.5 km (3000 de coți) în toate direcțiile. În timp ce Leviții și preoții nu erau încurajați să administreze și să lucreze suprafețe mari de pământ, pentru a se dedica mai bine cunoașterii Legii și pentru a sluji la Templu, nu erau încurajați nici la o viață de trândăvie, de totală inactivitate fizică.

În perioada nou testamentară vedem că preoții erau împărțiți în cete și slujeau la Templu pe rând, doar pentru un interval de timp, după care se întorceau acasă. La fel a procedat și preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. (Luca 1:23)

Profeții din Vechiul Testament, școlile profeților și munca

Amos 7:14,15 “ Amos a rãspuns lui Amația: „Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt pãstor, și strângător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, și Domnul mi-a zis: „Du-te și proorocește poporului Meu Israel!”

Nu avem foarte multe informații despre ocupația multora dintre profeții din Vechiul Testament. Știm însă că ei nu intrau în categoria celor care erau salariați, cum erau preoții și leviții. Agricultura, creșterea animalelor, diverse meșteșuguri, erau căi prin care își asigurau independența financiară și în felul acesta și independența morală: mesajul lor nu era manipulat /influențat de donatori binevoitori. Sprijinul din partea altor persoane nu era unul constant ci doar ocazional. (2 Regi 6:1-7)

Elevii acestor școli [ale profeților] se întrețineau singuri prin muncă proprie, lucrând pământul sau practicând vreun meșteșug oarecare. În Israel, acest lucru nu era considerat ciudat sau degradant; într-adevăr, era privit ca păcat faptul de a-ți lăsa copiii să crească în neștiință, fără a face o muncă utilă. Fiecare tânăr, fie că părinții lui erau bogați sau săraci, era învățat o meserie. Chiar dacă urma să fie educat pentru slujire sfântă, o cunoaștere a vieții practice era privită ca esențială pentru țelul de a fi de cel mai mare folos. De asemenea, mulți învățători se întrețineau prestând muncă fizică”. {Ed 47.1}

Iisus și munca

Marcu 6:3 “Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon?…”

„Părinții lui Isus erau săraci și depindeau de truda lor zilnică. El era obișnuit cu sărăcia, sacrificiul de sine și lipsuri. Experiența aceasta I-a fost de folos. În viața Sa de muncă nu existau clipe de lenevie care să invite ispita. Nu au existat ore lipsite de o preocupare, care să deschidă calea pentru legături corupătoare. Pe cât a fost cu putință, El a închis ușa în fața ispititorului.

… Isus a trăit într-o casă țărănească și, cu credincioșie și voioșie, Și-a îndeplinit partea în purtarea poverilor familiei. El fusese Conducătorul cerului și îngerii se desfătaseră în împlinirea cuvântului Său; acum, El era un lucrător harnic, un Fiu ascultător și iubitor. El a învățat o meserie și cu propriile mâini lucra în atelierul de dulgherie împreună cu Iosif. În îmbrăcămintea simplă a unui muncitor obișnuit, El mergea pe străzile târgușorului, ducându-Se și venind de la lucrul Său umil. El nu a folosit puterea Sa dumnezeiască pentru a-Și micșora poverile sau pentru a-Și ușura munca.

În timp ce Isus a muncit în copilărie și tinerețe, mintea și corpul Său s-au dezvoltat. El nu Și-a folosit puterile fizice cu nepăsare, ci în așa fel ca să fie păstrate în sănătate, pentru a putea face cea mai bună lucrare în orice privință. El nu voia să fie imperfect, nici chiar în mânuirea uneltelor. El era desăvârșit atât ca lucrător, cât și în caracter. Prin exemplul Său, ne-a învățat că avem datoria să fim harnici, că lucrarea noastră trebuie să fie îndeplinită cu precizie și perfecțiune și că o astfel de lucrare este onorabilă. Exercițiul, care învață mâinile să fie folositoare și-i formează pe tineri să-și ducă partea din poverile vieții dă putere fizică și dezvoltă orice însușire. Toți trebuie să găsească ceva de făcut, care să fie de folos pentru ei înșiși și de ajutor pentru alții. Dumnezeu a rânduit munca pentru a fi o binecuvântare și numai muncitorul harnic găsește adevărata glorie și bucurie a vieții. Aprobarea lui Dumnezeu rămâne cu o iubitoare asigurare asupra copiilor și tinerilor care își îndeplinesc partea cu bucurie, împărtășind poverile tatălui și ale mamei. Astfel de copii vor intra în viață ca membri folositori ai societății.” HLL 72

“Sunt mulți care se ocupă cu interes de perioada slujirii Sale publice, în timp ce trec cu vederea învățăturile ce decurg din primii Săi ani. Dar tocmai în viața Sa de familie El este model pentru toți copiii și toți tinerii. Mântuitorul a consimțit să Se coboare în sărăcie, pentru ca să ne învețe cât de aproape putem umbla cu Dumnezeu, chiar și atunci când avem de dus o viață umilă. El a trăit pentru a mulțumi, onora și proslăvi pe Tatăl Său în lucrurile obișnuite ale vieții. Lucrarea Sa a început prin binecuvântarea lucrului umil al meseriașilor care trudeau pentru pâinea lor zilnică. El îndeplinea lucrarea lui Dumnezeu tot atât de mult atunci când lucra la tejgheaua dulgherului, ca și atunci când făcea minuni pentru mulțime.” HLL 74

iisus tamplarul

Pavel și munca

Fapte 18:1-3 “Dupã aceea, Pavel a plecat din Atena, și s’a dus la Corint. Acolo a gãsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curînd din Italia, cu nevastã-sa Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toți Iudeii sã plece din Roma. A venit la ei. Și, fiindcã avea acelaș meșteșug, a rãmas la ei, și lucrau: meseria lor era facerea corturilor.”

Fapte 20:34,35 “Singuri știți cã mînile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. În toate privințele v’am dat o pildã, și v’am arãtat cã, lucrînd astfel, trebuie sã ajutați pe cei slabi, și sã vã aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuș a zis: „Este mai ferice sã dai decît sã primești.””

2 Tesaloniceni 3:8-12 „N’am mîncat de pomanã pâinea nimãnui; ci, lucrînd și ostenindu-ne, am muncit zi și noapte, ca sã nu fim povarã nimãnui dintre voi. Nu cã n’am fi avut dreptul acesta, dar am vrut sã vã dãm în noi înșine o pildã vrednicã de urmat. Cãci, cînd eram la voi, vã spuneam lãmurit: „Cine nu vrea sã lucreze, nici sã nu mãnînce.”Auzim însã cã unii dintre voi trãiesc în neorînduialã, nu lucreazã nimic, ci se țin de nimicuri. Îndemnãm pe oamenii aceștia și-i sfãtuim, în Domnul nostru Iisus Hristos, sã-și mãnînce pînea lucrînd în liniște.”

Ridicându-și mâinile bătătorite de muncă, Pavel face următorul apel: „Știți voi înșivă că aceste mâini au trudit pentru nevoile mele și ale celor care au fost cu mine.” Acele mâini ne vorbesc cu o forță extraordinară.

De ce Pavel, un apostol de cel mai înalt rang, a petrecut timp cu lucru manual când ar fi putut în aparență să facă ceva mult mai bun? De ce nu și-a devotat timpul și puterea predicării Cuvântului? Lucrând cu mâinile lui, Pavel predica Cuvântul. În felul acesta el a lăsat un exemplu care vorbea împotriva părerii care câștiga teren pe vremea sa că predicarea evangheliei îl absolvea pe lucrător de orice muncă fizică. Pavel știa că erau mulți care iubeau comoditatea și îngăduința de sine mai mult decât munca folositoare. Știa că dacă lucrătorii [engl. ministers] neglijau munca fizică, urmau să fie slăbiți. Dorea să-i învețe pe lucrătorii tineri că lucrând cu mâinile lor urma să-i facă robuști, mușchii și tendoanele se vor întări.” {AUGleaner June 16, 1909, par. 7,8}

pavel si munca

Pastorii și munca fizică

„Întregul organism are nevoie de influența înviorătoare a exercițiului în aer liber. Câteva ceasuri de muncă manuală în fiecare zi vor reînnoi vigoarea trupească și vor odihni și relaxa mintea. În felul acesta, sănătatea generală va fi îmbunătățită și o mai mare cantitate de lucrare pastorală va putea fi adusă la îndeplinire. Mulți pastori citesc și scriu neîncetat, ceea ce îi face nepotriviți pentru lucrarea pastorală. Ei consumă timp valoros cu studiul abstract, timp care ar trebui să fie folosit la ajutorarea celor nevoiași la momentul potrivit.” {4M 264.3}

„Unii pastori care au fost invitați acasă de către capii de familie au petrecut puținele ceasuri ale vizitei lor izolându-se într-o cameră neocupată, spre a-și satisface înclinația pentru citit și scris. Familia care i-a primit ca musafiri nu a avut nici un folos din vizita lor. Pastorii au acceptat ospitalitatea oferită fără să ofere înapoi un echivalent în muncă ce era atât de necesară.” {4M 266.4}

„Dacă ar munci în mod rațional, punându-și la lucru în măsură cuvenită atât mintea, cât și trupul, pastorii nu ar ceda atât de ușor în fața bolii. Dacă toți lucrătorii noștri ar locui în locuri în care să poată petrece câteva ore în fiecare zi muncind în aer liber și s-ar simți liberi să facă acest lucru, aceasta ar fi o binecuvântare pentru ei; ar fi mult mai capabili să-și îndeplinească datoriile chemării lor. Dacă nu au timp pentru relaxare deplină, ei ar putea să facă planuri și să se roage în timp ce lucrează cu mâinile și se pot întoarce apoi la lucrul lor înviorați, atât la trup, cât și în spirit. {SS 564.1}

Unii dintre pastorii noștri simt că trebuie să realizeze ceva în fiecare zi pe care să-l raporteze conferinței, iar urmarea încercării de a face acest lucru o constituie faptul că eforturile lor sunt prea adesea slabe și ineficiente. Ei ar trebui să aibă perioade de odihnă, când să se debaraseze complet de munca cea istovitoare. Însă acestea nu pot lua locul mișcării fizice zilnice. {SS 564.2}

Fraților, când vă faceți timp să cultivați grădina, beneficiind în felul acesta de mișcarea fizică de care aveți nevoie spre a vă menține organismul în formă, faceți aceeași lucrare pentru Dumnezeu ca atunci când țineți adunări. Dumnezeu este Tatăl nostru, El ne iubește și nu cerc nici unuia dintre slujitorii Săi să abuzeze de trupurile lor.” {SS 564.3}

„Fie ca profesorii din școlile noastre să-și ia cu ei studenții în grădini și pe câmpii și să-i învețe cum să lucreze cel mai bine pământul. Ar fi bine ca pastorii care lucrează prin cuvânt și învățătură să iasă pe câmp cu studenții și să petreacă o parte din zi în mișcare fizică. Ei ar putea face așa cum a făcut Domnul Hristos, dând lecții din natură pentru a ilustra adevărul Bibliei. Atât profesorii, cât și studenții ar avea mai multă experiență sănătoasă în lucrurile spirituale, minți mai puternice și inimi mai curate pentru a înțelege tainele care privesc veșnicia decât dacă ar studia doar din cărți, solicitând mereu creierul, nu și mușchii. Dumnezeu le-a dat oamenilor puterea minții și El dorește ca ei să-și folosească mintea pentru a-și pune la lucru mașinăria fizică. Se poate pune întrebarea: Cum poate dobândi înțelepciune acela care ține plugul și conduce boii? Căutând-o precum argintul și săpând după ea ca după o comoară ascunsă.„Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături.” (Isaia 28, 26). „Și lucrul acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui.” {PFE 325.1}

“Lumina care mi-a fost dată este că, dacă ar face mai multă muncă fizică, pastorii noștri ar avea rezultate binecuvântate pentru sănătatea lor, După activitatea de predicare, vizitare și studiu, care constituie ziua sa de lucru, pastorul ar trebui să aibă un timp în care să se ocupe de nevoile proprii. Dacă are doar un salariu redus, el ar putea să reușească să adauge ceva la fondurile lui mici. Cei cu mintea îngustă ar putea să găsească în practica aceasta un motiv de a critica, dar Domnul o recomandă.

Mi-a fost arătat că, uneori, pastorii sunt constrânși să lucreze zi și noapte și să trăiască dintr-un venit foarte sărac. Când vin perioade de criză, fiecare nerv și fiecare tendon sunt solicitate de eforturile grele. Dacă oamenii aceștia ar putea să se retragă și să se odihnească puțin, angajându-se într-o muncă fizică, ar fi o mare ușurare. În felul acesta, unii oameni, care au ajuns în mormânt, ar fi putut să fie salvați. O anumită cantitate de muncă manuală făcută pe parcursul zilei este o necesitate categorică pentru sănătatea fizică și pentru limpezimea minții. În felul acesta sângele este atras de la creier spre alte părți ale trupului.” — Letter 168, 1899. {Ev 660-661}

“Pastorii tineri ar trebui să se facă folositori oriunde se află. Când îi vizitează pe oameni acasă, ei nu trebuie să stea degeaba, nefăcând nici un efort pentru a-i ajuta pe cei de ospitalitatea cărora se bucură. Obligațiile sunt reciproce. Dacă pastorul beneficiază de ospitalitatea prietenilor, datoria lui este să răspundă la bunăvoința lor printr-un comportament care exprimă atenție și considerație. Gazda poate fi o persoană ocupată, care muncește din greu. Manifestând dispoziția de a ajuta, nu doar așteptând să fie servit, ci servindu-i la rândul lui pe alții, adesea, pastorul poate câștiga inima oamenilor și poate deschide o cale pentru primirea adevărului.

Dragostea de comoditate și, aș putea spune, lenea fac o persoană să fie nepotrivită pentru a fi pastor. Cei care se pregătesc să se angajeze în lucrarea de slujire pastorală ar trebui să învețe să îndeplinească o muncă fizică grea, iar după aceea vor fi mai capabili să desfășoare o muncă intelectuală grea.” {SEv 106}

“Tu te asemeni foarte mult cu Meroza. Ești foarte silitor când ceea ce faci îți va aduce vreun avantaj, dar nu există nici un motiv pentru hărnicie specială dacă nu ai avantaje. Ești în mod categoric un bărbat leneș. Poți să-ți mănânci regulat masa, dar nu ai nici o plăcere deosebită pentru munca fizică. Nici un om nu poate să-și ocupe poziția lui ca pastor, dacă nu este sârguincios, harnic în lucrare și conștiincios în îndeplinirea tuturor îndatoririlor publice și sociale ale vieții. Dumnezeu ne-a ales ca slujitori ai Săi, pentru lucrarea Sa, care cere energie perseverentă. Nu trebuie să devenim neroditori, evitând truda, greutățile și conflictele.” {2M 550.1}

“Unii dintre pastorii noștri nu depun un exercițiu fizic proporțional cu efortul la care își supun mintea. Ca rezultat, ei suferă de pe urma slăbiciunii. Nu există nici un motiv întemeiat pentru care să nu se bucure de sănătate pastorii care au de împlinit numai îndatoririle obișnuite, care îi revin pastorului. Mintea lor nu este neîncetat împovărată cu griji apăsătoare și responsabilități grele legate de instituțiile noastre importante. Am văzut că nu există nici un motiv bine întemeiat pentru care să eșueze în această etapă importantă a lucrării dacă vor acorda atenția cuvenită luminii pe care le-a dat-o Dumnezeu în ce privește modul în care să lucreze și să facă exercițiu fizic și dacă vor ține seama de alimentația lor.

Unii pastori de-ai noștri mănâncă foarte mult și apoi nu fac suficient exercițiu fizic pentru a elimina surplusul care se acumulează în organism. Ei mănâncă și apoi își petrec majoritatea timpului șezând, citind, studiind sau scriind, când o parte din timpul lor ar trebui acordat muncii fizice sistematice. Predicatorii noștri își vor pierde cu siguranță sănătatea dacă nu sunt mai prevăzători să nu-și suprasolicite stomacul printr-o cantitate prea mare de hrană, fie ea și din cea sănătoasă. Am văzut că în această privință, frate și soră A., vă aflați amândoi în primejdie. Alimentația în exces influențează negativ cursivitatea gândurilor și a cuvintelor și acea intensitate a simțămintelor, care este atât de necesară pentru a întipări adevărul în inima ascultătorului. Îngăduința în ce privește apetitul întunecă și încătușează mintea și răcește emoțiile sfinte ale sufletului. Puterile mintale și morale ale unora dintre predicatorii noștri sunt slăbite prin alimentația necorespunzătoare și lipsa exercițiului fizic. Cei care poftesc cantități mari de mâncare nu ar trebui să-și lase în voie apetitul, ci să practice tăgăduire de sine și să se bucure de binecuvântările unor mușchi activi și ale unui creier de care nu s-a abuzat. Alimentația în exces blochează întreaga ființă prin faptul că deturnează energia celorlalte organe pentru a împlini lucrarea stomacului.

Eșecul pastorilor noștri de a-și folosi în mod proporțional toate organele corpului face ca unele dintre acestea să se uzeze prea mult, în timp ce altele sunt slăbite din lipsă de activitate. Dacă se permite ca solicitarea să apese aproape exclusiv asupra unui singur organ sau categorie de mușchi, cel folosit în exces va ajunge obosit peste măsură și extrem de slăbit. Fiecare facultate a minții și fiecare mușchi are lucrarea sa distinctă și este necesar ca toate să fie folosite în mod egal, ca să se dezvolte armonios și să păstreze o vigoare sănătoasă. Fiecare organ își are de făcut lucrarea sa în organismul viu. Fiecare rotiță din mașinărie trebuie să fie o parte vie, activă, funcțională. Toate funcțiunile au o înrâurire reciprocă și toate trebuie exercitate pentru a se dezvolta cum se cuvine.

Frate și soră A., nici unuia dintre voi nu-i face plăcere munca fizică în gospodărie. Amândoi trebuie să cultivați dragostea pentru îndatoririle practice ale vieții. Această educație este necesară pentru sănătatea voastră și, totodată, vă va face mai folositori. Vă gândiți prea mult la ceea ce mâncați. Ar trebui să nu vă atingeți de ceea ce produce un sânge de calitate proastă, amândoi având scrofuloză.

Frate A., dragostea ta pentru lectură și neplăcerea pe care o ai față de efortul fizic, aceasta în condițiile în care vorbești și îți pui la lucru gâtul, te predispun la o îmbolnăvire a gâtului și plămânilor. Ar trebui să te păzești și să nu vorbești cu grabă, turuind ceea ce ai de spus ca și când ai de repetat o lecție. Nu ar trebui să permiți ca solicitarea să cadă asupra părții de sus a organelor vocale, căci aceasta le va uza și irita neîncetat și va crea premisele instalării bolii. Lucrarea trebuie făcută de mușchii abdominali. Plămânii și gâtul ar trebui să fie canalul, dar nu să înfăptuiască toată munca.

Mi s-a arătat că modul în care mănânci, tu și soția ta, va provoca boala, care, o dată ce te va fi prins, nu va fi ușor de biruit. S-ar putea să rezistați așa ani în șir și să nu manifestați semne clare de colaps; însă cauza va fi urmată de rezultate sigure. Dumnezeu nu va face o minune pentru nici unul dintre voi ca să vă păstreze sănătatea și viața. Trebuie să mâncați, să studiați și să lucrați cu pricepere, urmând îndemnurile unei conștiințe luminate. Predicatorii noștri ar trebui să fie cu toții niște reformatori sinceri și adevărați, nu doar ca unii care îmbrățișează reformele pentru că și alții o fac, ci din principiu, în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat multă lumină asupra reformei sănătății, pe care dorește s-o respectăm cu toții. El nu trimite lumina pentru a fi respinsă sau nesocotită de către cei din poporul Său, fără ca aceștia să sufere consecințele.” {3M 309-311}

Pentru ca pastorii de astăzi să poată asculta de sfaturile lui Dumnezeu ar trebui să locuiască cu toții la țară, nu să fugă spre cele mai mari orașe din zonele unde locuiesc, să aibă fiecare o grădină unde să poată face exercițiu fizic folositor și să fie un exemplu de hărnicie pentru oameni atât spiritual cât și intelectual și fizic. Procedând astfel ar fi un exemplu pozitiv și în ce privește viețuirea la țară, atât de necesară pentru creșterea spirituală, încurajând pe cei fermecați de orașe să le părăsească atât fizic cât și spiritual. La țară, în grădină, e cea mai bună sală de clasă și pentru educarea copiilor: fizic, mental și spiritual.

harnicia si gradinaritul

 

 

Religia musulmana

Religia musulmana si metehnele ei



Religia musulmana este pusa sub lupa de tot mai multi oameni astazi datorita numarului mare de aderenti ai acesteia si datorita emigrantilor musulmani care s-au stabilit in Europa, SUA si Australia, zone inca majoritar crestine. Articolul de fata nu se vrea a fi o prezentare generala a religiei musulmane. Asemenea informatii puteti obtine din wikipedia sau alte site-uri de cultura generala. Ne propunem sa analizam mai indeaproape islamul si pretentiile sale in comparatie cu invatatura crestina din Biblie. Luam Biblia ca etalon de evaluare pentru ca aceasta carte a profetizat aparitia islamului si rolul sau in istorie. (pentru mai multe detalii click pe articolul Musulmanii in profetia biblica) Informatiile din acest articol vor fi folositoare intr-un dialog cu un musulman, cel mai adesea ferm convins ca religia sa este fara cusur, ca “sfanta carte” Coranul este o scriere perfecta, divina si vrednica de urmat. Articolul nu acopera toate metehnele islamului (economie de spatiu si timp), ci doar cateva aspecte, esentiale, socotim noi.

religia musulmana

Religia musulmana si profetul Mahomed – Ismael si magarul salbatic

Atunci cand vorbesti despre Islam nu poti ignora personajul care sta la baza nasterii acestei religii: profetul Mahomed. A se citi cuvantul profet cu ghilimelele de rigoare pentru ca vorbim doar de o pretentie de profet adevarat in dreptul lui Mahomed. Pentru ca aceasta pretentie sa fie validata, Mahomed ar fi trebuit sa treaca de niste teste pe care Biblia le recomanda. Intr-un articol mai amplu vom analiza de ce profetul Mahomed nu este un profet adevarat ci unul mincinos, fals. Aici ne rezumam in a mentiona faptul ca zona in care s-a nascut Mahomed, Peninsula Arabica, este cea in care fiul nelegitim al lui Avraam (rezultat din relatia cu roaba Hagar), Ismael, avea sa domine prin urmasii sai si sa-si puna amprenta propriului caracter. Dumnezeu profetizase despre Ismael (si urmasii lui) ca “El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, și mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; și va locui în fața tuturor fraților lui.” (Geneza 16:12) Aceasta amprenta s-a regasit si in viata si caracterul lui Mahomed. Raspandirea islamului in timpul vietii lui si a urmasilor sai nu s-a realizat prin trimiterea de apostoli care sa invete cu rabdare pe oameni despre noua revelatie (asa cum i-a trimis Iisus pe cei 12 ucenici). Mesageri au fost trimisi, dar mesajul lor oferea trei variante: 1.convertiti-va la islam, 2.platiti bir sau 3.pregatiti-va sa muriti.

magarul salbatic - simbol al caracterului lui Ismael si urmasilor sai

In Islam se crede ca toti profetii au fost desavarsiti, fara pacat, inclusiv Mahomed, dorind pe calea acesta sa elimine orice posibilitate de greseala si in transmiterea revelatiei asa cum apare in Coran. Biblia nu apara un asemenea concept ci spune ca Domnul Hristos a fost singurul fara pacat. Crezul acesta islamic este contrazis de insasi marturia Coranului: in sura 80 este descris comportamentul discriminatoriu al lui Mohamed fata de un orb interesat sa afle despre islam si caruia profetul i-a intors spatele. Urmeaza apoi reprosul pe care profetul si-l aduce. O comparatie cu etalonul Bibliei arata ca Mahomed a avut serioase probleme de caracter, fiind departe de pretentia de om desavarsit, fara pacat.

Religia musulmana si Coranul: este Coranul o carte perfecta, inspirata sau doar o pretentie fara fond?

Asemeni celorlalte doua religii abrahamice, crestinismul si iudaismul, religia musulmana isi are temelia intr-o carte considerata sfanta: Coranul. Dimensiunea Coranului este similara cu cea a Noului Testament din Biblie. Fiecare capitol/carte din Coran se numeste Sura si are diverse denumiri (Sura vacii, Sura femeii, Sura Muntelui, Sura Lunii etc – in total numara 114 capitole/carti). In teorie se subliniaza ca aceasta carte este perfecta, fara nici un cusur, revelatia fiind primita de Mohamed de la Alah prin intermediul ingerului Gabriel. Problemele majore din Coran le analizam intr-un articol separat. Ne rezumam aici la a aminti cateva dintre ele.

Pretentia de infailibilitate in forma si fond a Coranului expune din start aceasta scriere . La o analiza atenta din afara (pentru ca cei dinauntru, din islam sunt descurajati sa faca o asemenea analiza – dictonul “Crede si nu cerceta” este foarte valabil) descoperi cateva probleme majore:(puteti verifica citarile din Coran pe site-ul quran.com unde aveti optiunea sa afisati si traduceri in diverse limbi, inclusiv in limba romana, precum si citirea lor in arabica).

In momentul in care Mahomed a murit capitolele Coranului inca nu fusesera adunate intr-o singura carte. In timpul vietii sale au fost mai multi scribi care au consemnat “revelatiile” lui Mahomed. Dupa moartea sa, cand s-a incercat includerea acestor “revelatii” intr-o singura carte (Coranul – cuvant care inseamna “recitare”), califul Utman a vazut ca sunt diferente intre ceea ce consemnasera diversi scribi. Dupa stabilirea unei versiuni standard, celelalte variatii ale Coranului au fost distruse (cele pe care le-a gasit; din fericire unele manuscrise au supravietuit si contesta teoria infailibilitatii Coranului). Asadar “revelatia” nu era unica si perfecta ci s-au luat masuri pentru a o face unica macar (adica o singura versiune). Descoperirea unui manuscris in Sana (Yemen) in anul 1972 a adus noi dovezi ca versiunea standard actuala a Coranului contine diferente fata de unele manuscrise. In manuscrisul de la Sana se poate vedea cum s-a incercat masluirea acestor diferente: peste scrierea veche (datata ca fiind dinainte de anul 671 d.Hr.) s-a scris versiunea standard (detalii intr-un articol in limba engleza – Sana’s manuscript). Nu este nici un interes din partea lumii musulmane sa publice manuscrisele Coranului descoperite pentru ca acestea releva lipsa de validitate a unicitatii si infailibilitatii textului coranic.

Islamul este foarte fragmentat si nu o religie unitara (asa cum incearca uneori musulmanii sa ii induca in eroare pe crestini). Exista cateva ramuri mari (Sunni si Shia) si altele mai mici. Acestea la randul lor sunt divizate (puteti vedea in imaginea de mai jos o parte dintre aceste grupuri – click pe imagine pentru marirea ei). Nu doar ca exista aceasta divizare dar intre sustinatorii diferitelor grupari islamice exista o adevarata dusmanie, ura si anatemizare reciproca, adesea ajungandu-se la razboi impotriva oponentilor. Aceste divizari au aparut datorita faptului ca exista colectiile de traditie islamica (numite Hadith) care, in functie de grupare, contin diverse carti, neacceptate de toti musulmanii. Cartile care compun Hadith-ul  Sunni difera de cele incluse de Shia, iar de aici porneste anatemizarea reciproca.

fragmentarea islamului in lume

Coranul contrazice revelatia biblica in nenumarate randuri, desi mentioneaza ca Torah (Vechiul Testament) si Evangheliile sunt vrednice de incredere. (3:3 “El a pogorât asupra ta Cartea [Coranul], întru Adevăr, pentru a le întări pe cele dinaintea ei. De asemenea, El a pogorât Tora şi Evanghelia.”)

1.Negarea mortii lui Iisus – 4:157,158 “După cum au mai spus: “Da, noi l-am ucis pe Cristos, Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu.” Ei însă nici nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, ci numai li s-a părut aşa. Cei care nu se înţeleg asupra lui sunt în îndoială, căci ei nu au nici o ştiinţă anume şi nu urmează decât o nălucire, fiindcă ei de bună seamă nu l-au ucis, ci Dumnezeu l-a înălţat la El, căci Dumnezeu este Puternic, Înţelept.

2.Prezentarea unui Dumnezeu crud, care iubeste doar pe cei credinciosi – 30:44 “Dumnezeu, din harul Său, îi va răsplăti pe cei care au crezut şi au săvârşit fapte bune. El nu-i iubeşte pe tăgăduitori [necredincioși - engl. disbelievers].” E foarte adevarat ca Dumnezeu nu iubeste comportamentul gresit, pacatele pe care le facem, necredinta noastra, dar Dumnezeu ii iubeste pe oameni (Biblia: “Fiindcã atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viața vecinicã.” Ioan 3:16

3.Ingerii ar fi fost indemnati sa se inchine la Adam – 7:10 “Noi v-am creat, apoi v-am desăvârşit chipul, după care am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam.” Şi ei aşa făcură în afară de Iblis care nu a fost între cei care s-au prosternat.” Biblia spune ca doar lui Dumnezeu se cuvine sa ne inchinam: Apocalipsa 22:8,9 “Eu, Ioan, am auzit și am vãzut lucrurile acestea. Și dupã ce le-am auzit și le-am vãzut, m’am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arãta, ca sã mã închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te sã faci una ca aceasta! Eu sînt un împreunã slujitor cu tine, și cu frații tãi, proorocii, și cu cei ce pãzesc cuvintele din cartea aceasta. Închinã-te lui Dumnezeu.””

4.O prezentare a raiului cu elemente foarte ciudate (total opuse valorilor biblice): consum de carne, consum de alcool (in timp ce pentru viata aceasta musulmanului ii este interzis alcoolul), si fete virgine la discretie. Mai multe detalii despre acest subiect puteti lectura in articolul Raiul la musulmani (click pentru a lectura).

Lista de diferente este mult mai lunga dar ne oprim cu ea aici. Unele dintre ele sunt amintite in randurile urmatoare.

 

Coranul si religia musulmana

Religia musulmana si pacea: cum s-a raspandit islamul in istorie?

In discursurile apologetice sustinute de multi musulmani astazi veti auzi pretentia ca islamul este o religie a pacii. Intrebarea fundamentala este cum se obtine aceasta pace? In ce conditii este mentinuta aceasta pace? Raspunsul este unul simplu: pacea despre care vorbesc dansii este doar o stare pe care si-o doresc dupa ce toti cei obligati sa accepte islamul nu mai pot scapa de jugul acestuia. Este “pacea” sclavilor care stiu ca nu au nici o sansa daca s-ar revolta impotriva stapanilor lor. Este o pace mentinuta prin teroare, amenintare si violenta.

Primele cuceriri musulmane

Coranul insusi contine indemnuri de omorare a necredinciosilor (cei care nu sunt sau nu devin musulmani): 47:3 “Atunci când vă întâlniţi cu tăgăduitorii [engl. unbelievers], loviţi-le grumazurile şi când le-aţi nimicit forţele, legaţi-i cu tărie şi după aceea: fie îndurare, fie răscumpărare, până când războiul îşi lasă jos poverile. Şi aceasta, căci dacă Dumnezeu ar fi voit, ar fi scăpat de ei, însă El a vrut să-i pună la încercare pe unii prin alţii. El nu va face deşarte faptele celor ucişi pe calea lui Dumnezeu“. Nu e de mirare ca sabia e prezenta inca pe steagurile unor tari islamice (mai jos se vede steagul Arabiei Saudite, tara care gazduieste cele mai sacre locuri din islam, Mecca si Medina).

steag Arabia Saudita - islamul si convertirea cu sabia

Religia musulmana si raportarea la femei

Din nefericire sunt prea multe dovezile astazi ca femeia este tratata in mod deplorabil in cele mai multe tari islamice. Ceea ce putini crestini realizeaza este faptul ca in Coran exista, din pacate, suficient de multe pasaje care sa incurajeze asemenea atitudini inumane. Pe de o parte sunt acele pasaje care descriu raiul in religia musulmana, rai in care barbatii musulmani au la discretie tinere virgine. Femeia este privita ca un obiect sexual.  Un alt pasaj oribil este cel in care barbatii sunt sfatuiti cum sa le trateze pe sotiile care ii fac de rusine si care nu se supun. Pentru a nu avea dubii ca un asemenea pasaj exista in Coran, citam atat traducerea in limba romana cat si alte doua traduceri in engleza, foarte populare in lumea islamica:

4:34 “Bărbaţii sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniţi-le pe cele de a căror neascultare vă este teamă! Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare. Dumnezeu este Înalt, Mare.”

“Men are in charge of women by [right of] what Allah has given one over the other and what they spend [for maintenance] from their wealth. So righteous women are devoutly obedient, guarding in [the husband's] absence what Allah would have them guard. But those [wives] from whom you fear arrogance – [first] advise them; [then if they persist], forsake them in bed; and [finally], strike them. But if they obey you [once more], seek no means against them. Indeed, Allah is ever Exalted and Grand.” (traducerea Sahih International)

“Men are the protectors and maintainers of women, because Allah has given the one more (strength) than the other, and because they support them from their means. Therefore the righteous women are devoutly obedient, and guard in (the husband’s) absence what Allah would have them guard. As to those women on whose part ye fear disloyalty and ill-conduct, admonish them (first), (Next), refuse to share their beds, (And last) beat them (lightly); but if they return to obedience, seek not against them Means (of annoyance): For Allah is Most High, great (above you all).” (traducerea Yusuf Ali)

Puneti in contrast acest pasaj cu indemnurile din Noul Testament, scrise cu mai bine de 600 de ani inainte de aparitia Coranului: 1 Petru 3:7 “Bãrbaților, purtați-vã și voi, la rîndul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moșteni împreunã cu voi harul vieții, ca sã nu fie împiedicate rugãciunile voastre.”  Efeseni 5:25 “Bãrbaților, iubiți-vã nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea.”

femeia in islam - invatatura Coranului

Poligamia, legiferata in Coran, este o alta indepartare de la etica Noului Testament si de la planul divin ca intr-o familie sa fie un singur barbat si o singura femeie, sot si sotie. Coranul justifica dreptul de a avea mai multe sotii ca fiind o masura menita sa vina in ajutorul orfanilor: 4:3 “Dacă vă este teamă că nu veţi fi drepţi cu orfanii, luaţi-vă soţii după cum vă va plăcea, două ori trei ori patru femei. Dacă vă este teamă că nu veţi fi drepţi cu ele, luaţi-vă o singură femeie ori pe cele stăpânite de dreapta voastră. Aşa vă va fi mai uşor vouă, dacă nu puteţi ţine o casă mare.” Aspectul economic este si el mentionat, nefiind incurajati sa aiba mai multe sotii cei care nu au venituri suficient de mari.

haremul in islam

Din pacate profetul “desavarsit” Mahomed a incurajat prin exemplul personal o alta practica dezgustatoare: casatoria cu fetite mici in religia musulmana. Mohamed s-a casatorit cu Aisha (a treia sotie, si cea mai tanara) cand aceasta avea doar 6 ani (Mahomed avea 50 de ani). Diverse relatari spun ca nu s-a consumat casatoria pana Aisha a implinit varsta de 9 ani, moment in care devine pe deplin sotia lui Mahomed (atunci in varsta de 53 de ani). Din acest motiv in societatea occidentala europeana profetul Mahomed este inca etichetat ca pedofil. Asemenea casatorii cu fetite mici nu sunt rare in islam astazi. Cateva exemple puteti vedea si in imaginile de mai jos (detalii si intr-un articol in limba engleza despre casatorii oficiate in Gaza – ilustrata si in poza de mai jos cu multi miri si mirese):

fetite mirese in religia musulmana

Religia musulmana si ziua de inchinare

Este cunoscut faptul ca ziua de inchinare in islam este vinerea, in armonie cu revelatiile primite de profetul Mahomed: 62:8 “O, voi cei ce credeţi! Când sunteţi chemaţi la rugăciunea de vineri, zoriţi-vă la amintirea lui Dumnezeu şi lăsaţi la o parte negoţul. Aceasta va fi mai bine pentru voi. O, dacă aţi şti!

Conform revelatiei biblice, vineri este ziua a sasea a saptamanii. Dumnezeu a creat toate lucrurile in sase zile si s-a odihnit in ziua a saptea. Ca aducere aminte a creatiei, Dumnezeu a poruncit ca oamenii (nu doar evreii) sa se odihneasca in ziua a saptea a saptamanii, zi numita Sabat (Shabbat – odihna – ziua de Sambata in calendarul nostru). Lumea pagana a fost inspirata de printul intunericului sa se inchine la soare si pentru ca au numit prima zi a saptamanii ziua soarelui (Sunday, Dies Solis etc), s-au inchinat in aceasta zi (pentru ordinea zilelor conform Bibliei vezi Matei 28:1 (editia sinodala ortodoxa) – “Dupã ce a trecut sâmbãta, când se lumina de ziua întâi a sãptãmânii (Duminicã), au venit Maria Magdalena și cealaltã Marie, ca sã vadã mormântul.”) . Din nefericire crestinismul a abandonat repede inchinarea in ziua a saptea a saptamanii (pentru a nu mai fi asociati cu evreii care se rasculau impotriva romanilor) si a promovat ziua soarelui pentru a castiga simpatia paganilor si pentru a-i converti pe acestia la crestinism. Astfel Sabatul biblic a ajuns sa fie rastignit intre doi talhari, intre doua zile anti-hristice (adica impotriva poruncii exprese a lui Hristos), asa cum puteti vedea si in imaginea de mai jos:

Sabatul rastignit intre talhari - vinerea musulmana si duminica pagano-catolica

Concluzii

Unii autori s-au grabit sa identifice religia musulmana cu Antihristul, datorita faptului ca islamul a persecutat pe crestini in istorie si o face si astazi cu o mare cruzime. Este foarte adevarat ca islamul are multe elemente antihristice (si alte religii pagane sau chiar pretins crestine au asemenea elemente) si joaca un rol important in evenimentele finale ale istoriei planetei, insa fiarele descrise in Apocalipsa 13 care domina scena lumii sunt cu totul altele: SUA si Roma papala. Aceste doua forte mari se folosesc de religia musulmana pentru instaurarea unei noi ordini mondiale si pentru a anihila opozitia crestinilor adevarati fata de abuzurile si apostazia lor.

 

Familia laodiceana si misiunea in generatia finala

Familia laodiceană și misiunea în generația finală


În rândurile ce urmează ne propunem să analizăm în ce măsură o persoană care are membrii ai familiei sub autoritatea sa (soție, copii) și este slujbaș într-o comunitate sau misionar, poate fi afectat în lucrarea pe care o desfășoară dacă în propria familie există derapaje serioase de la ascultarea de Cuvânt. Se aud slogane precum “Misiunea pe primul loc!”, uitând că și demonii fac lucrare misionară. Și demonii pot rosti numele lui Iisus și chiar cântă despre El, dar viața lor răzvrătită traduce ceea ce spun ei în blasfemie. Domnul Hristos ne-a avertizat că într-o zi mulți vor pomeni despre lucrarea lor “misionară” zeloasă când se vor trezi în afara porților Împărăției. Acestora Domnul Hristos le spune că au fost lucrători ai fărădelegii, oameni care s-au răzvrătit față de cerințele divine (Matei 7:23)

Familie Pastorala AZS

Trecem în revistă mai întâi câteva exemple biblice pozitive și câteva dintre cerințele prin care erau filtrați slujbașii din biserica primară:

Fapte 18:26 „[Apolo] A început a vorbi cu îndrãznealã în sinagogã. Acuila și Priscila, cînd l-au auzit, l-au luat la ei, și i-au arãtat mai cu deamãruntul Calea lui Dumnezeu.”

Romani 16:3,4 “Spuneți sãnãtate Priscilei și lui Acuila, tovarãșii mei de lucru în Hristos Isus, cari și-au pus capul în joc, ca sã-mi scape viața. Le mulțumesc nu numai eu, dar și toate Bisericile ieșite dintre Neamuri.”

Fapte 21:8 „El [Filip] avea patru fete fecioare care prooroceau.”

1 Timotei 3:4,5 „[episcopul] să-și chivernisească bine casa și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința. Căci dacă cineva nu știe să-și cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?”

1 Timotei 3:12 „Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste și să știe să-și cârmuiască bine copiii și casele lor.”

Tit 1:6 „Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare.”

În vremuri laodiceene, alegerea slujbașilor într-o comunitate locală devine un moment tragi-comic. Este un moment tragic pentru că, în prea multe locuri, grupul de oameni adunați găsește cu greu persoane care să respecte criteriile biblice pentru slujbași (atunci când acele criterii mai sunt studiate și dorite a fi respectate). Comicul constă în faptul că cel mai adesea oamenilor li se împart slujbe așa cum împart oamenii colaci și lumânări la pomeni, ca să fie toată lumea mulțumită (fără criterii de selecție). Pastorul se simte și el dator să participe la această horă, fiind nevoit să trimită liste complete cu slujbași la Conferință. Imaginați-vă cum ar arăta o listă în care să se specifice la poziția prezbiter (și la altele) – lipsă, însoțită de motivarea: nu am găsit o persoană care să respecte criteriile biblice! Conferința ar trimite urgent un emisar care să identifice soluții la fața locului.

La starea aceasta de lucruri contribuie și atitudinea laodiceană, șmecherească, șlefuită în nenumăratele dezbateri de la Școala de Sabat, în care devenim experți în a cosmetiza păcatul și a-l face măcar tolerabil și scuzabil, dacă nu atrăgător. Când se amintește nevoia de a respecta criteriile biblice pentru slujbași, întotdeauna vor fi voci care vor spune: „Nu e nimeni perfect!” „Toți suntem bolnavi și avem nevoie de Doctor!” „Cine nu are păcat să arunce cu piatra!” Toate acestea sunt spuse pentru a scuza chiar și gravele devieri ale unora care sunt propuși să reprezinte comunitatea.

Răsfoind paginile Bibliei, găsim o diversitate de situații în familiile celor credincioși: un Moise care cedează sensibilității soției și neglijează o poruncă divină (nu taie împrejur pe unul din copiii săi), iar atunci când este constrânsă să ducă la îndeplinire cerința tăierii împrejur, Sefora are o ieșire nervoasă și-l etichetează pe Moise folosind cuvinte dure. (Exod 4:25) Un Aaron și un Eli, ai căror copii au făcut de rușine pe părinți și au fost o pricină de poticnire pentru oamenii care doreau să se închine lui Dumnezeu. Anania și Safira, o familie unită, dar nu în a face binele, ci în planuri egoiste și înșelăciune. Găsim însă și un Zaharia și o Elisabeta, despre care Dumnezeu spune că „amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului.” (Luca 1:6) Acuila și Priscila sunt amintiți ca o familie misionară, ambii dedicați câștigării de suflete (Fapte 18:26). Un alt exemplu foarte frumos este cel al lui Filip și al familiei sale. Acesta făcea parte dintre primii șapte diaconi care au fost aleși să slujească. Familia acestuia era credincioasă, Biblia menționând că Filip „avea patru fete fecioare care prooroceau” (Fapte 21:8,9)

Biblia spune că vor fi trădări în familie, că membrii mai firești din familie se vor răzvrăti față de cei duhovnicești, mai ales în situații de criză și persecuție. Inspirația menționează și faptul că oamenii care au ezitat să-L urmeze pe Dumnezeu îndeaproape, în timpul crizei finale nu se vor mai lăsa împiedicați de legăturile de familie și vor lua decizii curajoase și bune. Acesta nu este însă un motiv ca până atunci, familiile care au cunoștințe serioase despre Biblie și Dumnezeu, dar în care există neînțelegeri serioase sau lipsește reforma, să fie acceptate să se implice în conducerea unor comunități de credincioși sau a unor proiecte misionare. O familie pastorală în care soția este neconsacrată sau copiii sunt rebeli, va face mai mult rău decât bine lucrării. Din acest motiv inspirația recomandă ca soția neconsacrată și copiii rebeli să nu însoțească pe pastor în lucrarea acestuia. Cu cât prezența lor este mai rară, cu atât mai bine, deoarece ar răspândi o influență negativă care ar pierde suflete în loc să le câștige.

În Vechiul Testament, datorită împietririi inimii evreilor au fost standarde mai joase în ce privește familia (cartea de despărțire și ușurința de a divorța, copii necredincioși care au făcut de rușine pe părinți și lucrarea lui Dumnezeu – fiii lui Eli, fiii lui Aaron, chiar copiii lui Samuel). În Noul Testament însă standardul este mai ridicat: Domnul Iisus se exprimă împotriva divorțului (cu o singură excepție – infidelitatea partenerului de viață), iar epistolele scrise de apostoli amintesc între criteriile de alegere a slujbașilor (prezbiteri, episcopi) și pe acela al unei familii ordonate, în care copiii sunt ascultători, unde capul familiei este gospodar și își ține casa în rânduială. Apostolul Pavel chiar arată că cel care nu se dovedește capabil să-și administreze propria familie, nu va putea să administreze, să îndrume persoane din afara familiei.

Dacă pentru generația apostolilor așteptările lui Dumnezeu și ale oamenilor din partea unei familii erau mari, pentru generația finală așteptările sunt și mai mari. Acum este timpul când caracterul lui Dumnezeu, Legea Sa și puterea sfințitoare a adevărului sunt cel mai atent cercetate și puse la probă. Din acest motiv acum se cere o mărturie mai puternică decât oricând, mai ales din partea acelor familii care ocupă sau vor ocupa poziții de vizibilitate mai mare în lucrarea lui Dumnezeu. Nu avem voie și nu ne face bine să scuzăm problemele din familiile noastre sau din familiile altor lucrători amintind exemple negative din Vechiul Testament. O asemenea atitudine ne pregătește pentru eșec în propria familie și ne dezarmează în luptele prin care trecem.

Familia - Misiune - Slujbe

(click pe imagine pentru a o vedea in format mai mare)

După criteriile din NT de alegere a unui slujbaș, oameni ca Aaron și Eli erau descalificați să mai rămână în slujbele lor. În Noul Testament avem criterii de eligibilitate mai înalte pentru că lumina primită după venirea Domnului Iisus era mai mare. Pentru timpul din urmă Dumnezeu a ridicat un profet care ne vorbește despre criterii și mai înalte.

Înseamnă aceasta că cineva este împiedicat să facă lucrare misionară pentru că familia sa nu este în ordine? În mare măsură, da. Așa cum nu toți credincioșii pot fi slujbași pentru că nu întrunesc condițiile amintite în Biblie, la fel se întâmplă și în lucrarea misionară. Familia este primul câmp misionar al celui care dorește să slujească pe Dumnezeu. Orice efort făcut în afara familiei va fi dărâmat sau consolidat în funcție de exemplul de viețuire creștină (sau necreștină) a familiei respective. Dumnezeu va folosi orice unealtă omenească pentru a răspândi adevărul prețios. Dar lucrul acesta se va întâmpla mai degrabă izolat, sporadic. Trebuie să avem răbdare și să lucrăm cu înțelepciune pentru propria familie atunci când sunt probleme majore, iar efortul misionar al unei familii consacrate va întrece în eficiență eforturile sporadice, singulare ale unui singur membru de familie. Absența schimbărilor pozitive în propria familie este o chemare la cercetare de sine și pocăință. Lipsa schimbării nu trebuie pusă doar în seama membrilor familiei care nu sunt în regulă. De obicei și cel socotit credincios este un factor care prin anumite lucruri poticnește restul familiei. Trebuie să ne asigurăm că orice piedică este dată la o parte înainte de a spune că suntem asemeni profeților care nu sunt primiți în propria patrie și casă (Matei 13:57).

Încăpăţânarea şi lipsa de consacrare ale unora dintre soţiile pastorilor vor sta în calea păcătoşilor; sângele unor suflete va fi pe veşmintele lor. Unii pastori au adus o puternică mărturie în ce priveşte datoria şi relele din biserică; însă acest lucru nu au avut efectul dorit, pentru că tocmai soţiile lor aveau nevoie de acea mărturie, iar asupra acestora s-a întors ocara cu multă greutate. Ei au lăsat ca soţiile lor să-i prejudicieze şi să-i tragă în jos, tulburându-le mintea, astfel ca influenţa şi utilitatea lor să fie pierdute; ei sunt deznădăjduiţi şi descurajaţi şi nu îşi dau seama de adevărata sursă a necazului lor. Aceasta este chiar din cămin”. 1M 138

O soţie de pastor trebuie să aibă întotdeauna o influenţă hotărâtă asupra celor din jurul ei şi ea va fi ori un ajutor, ori un mare obstacol. Ea ori adună cu Hristos, ori risipeşte. Soţiilor pastorilor noştri le lipseşte un spirit misionar, gata de sacrificiu de sine. Pe primul loc se pune eul, iar Hristos pe al doilea sau chiar pe al treilea. Niciodată pastorul nu trebuie să-şi ia soţia cu el decât dacă ştie că aceasta îi este un ajutor în cele spirituale, că poate suporta, îndura şi suferi spre a face bine şi a fi de folos sufletelor de dragul lui Hristos. Cele care îşi însoţesc soţii trebuie să lucreze în unire împreună cu aceştia.” 1M 453

Soră I., în timp ce particularitățile cazului tău apar clar în fața mea, văd o obiecțiune serioasă în legătură cu călătoria ta. [însoțirea soțului pastor ]Tu aștepți simpatie din partea altora, dar nu arăți simpatie în schimb. Tu pui toată greutatea acolo unde te afli, și prea adesea ești servită când cei care își poartă propria povară, și pe a ta de asemenea, nu sunt mai în stare decât tine să facă acest lucru. Tu ești prea neajutorată pentru propriul tău bine, și influența ta nu este aceea care ar trebui să fie, ca soție de pastor. Ai nevoie de mai multă muncă fizică decât aceea pe care o faci; și din ce mi s-a arătat, cred că ar trebui să te angajezi cu mai multă bucurie pe linia sarcinii tale în lucrarea de educare a fiicei tale și aceea de încurajare a plăcerii pentru îndatoririle căminului.” 2M 567

Cei care nu-și pot dirija cu înțelepciune propriul lor copil sau copii, nu sunt calificați să activeze cu înțelepciune în problemele bisericii sau să aibă de-a face cu minți rezistente, expuse ispitirilor speciale ale lui Satana. Dacă pot să-și îndeplinească cu bucurie și tragere de inimă partea care li se cere ca părinți, atunci pot să înțeleagă mai bine cum să poarte sarcinile în biserică.” 2M 568

În vremurile prezente există o mare îndepărtare de la standardele biblice, atât la bărbați cât și la femei. Reformele în domeniul alimentației, recreerii, îmbrăcăminții (și multe altele) sunt neglijate și adesea chiar batjocorite. Nu e de mirare astfel că starea spirituală a bisericilor nu este mai bună decât cea a păstorilor și a familiilor lor. De ce pastorii, chiar cei care sunt socotiți mai serioși, nu mai predică despre adevăruri practice, care diferențiază pe fiii luminii de cei ai întunericului, pe cei duhovnicești de cei lumești? Pentru că în propriile familii întunericul este la el acasă, așa cum se poate vedea în imaginile de mai jos (în privința reformei în îmbrăcăminte, sau lipsa ei) :

Ted Wilson & familia laodiceana

Karen Batchelor si Doug Batchelor  - familia laodiceana si misiuneaDavid Gates & sotia - familia laodiceanaDavid Asscherick & sotia Violeta (in mijloc)Mark Finley & sotiaSorin Petrof & sotiaNicu Butoi & sotia

Pretenția că suntem mesagerii Domnului care proclamă întreita solie îngerească (Apoc. 14:6-12) îi face pe oameni și demoni să râdă atunci când nu este însoțită de reforme radicale, biblice. Doar dacă ascultăm de apelul adresat laodiceei „Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!” (Apoc. 3:19), se va putea spune și despre noi: “A fost o mare bucurie pentru mine când au venit frații și au mărturisit că ești credincios adevărului și că umbli în adevăr.” 3 Ioan 1:3

La balamuc!


“Pe vremea aceea nu era imparat in Israel, fiecare facea ce-i placea.” Judecatori 21:25

Acestea sunt cuvintele din ultimul verset al cartii Judecatori. Aceeasi afirmatie o gasim si in capitolul 17 versetul 6 din aceeasi carte a Judecatorilor.
Ca fiinte in care Dumnezeu a scris Legea Sa intuim ca o asemenea stare de lucruri este vecina cu haosul, cu atmosfera de balamuc (ospiciu, casa de nebuni).



Hirotonirea femeii ca pastor, spiritismul si casa de nebuni: Fa ceea ce iti place

In perioada 2-11 iulie 2015 va avea loc a 60-a sesiune a Conferintei Generale in biserica adventista. Una dintre temele fierbinti pe agenda acestei sesiuni este cea a hirotonirii femeii ca pastor. Acest subiect a mai fost discutat in anii trecuti. In 1990 si 1995 a fost respinsa aceasta practica, motivandu-se ca NU ARE SUPORT BIBLIC. Au trecut insa 20 de ani de atunci si in acest timp miscarea pro-hirotonire a lucrat intens pentru a schimba situatia. Conferinte si uniuni intregi din Europa de Vest, SUA si Australia au ales calea razvratirii fatise: au hirotonit femei ca pastor si le-au ales chiar sa fie presedinti de Conferinta. Pentru a avea sorti de izbanda acum, dupa 20 de ani, se foloseste un mod viclean de a prezenta problema. Nici nu ne mai punem intrebarea daca e biblic sau nu, ci intrebam daca, in numele dragostei si unitatii, e bine sa permitem unor Diviziuni sa procedeze cum vor (chiar nebiblic) in chestiuni carora li s-a dar verdictul de doua ori ca nu sunt biblice. (gasiti in linkul urmator un exemplu de chemare la asa zisa unitate care subliniaza exact pasul asteptat la sesiunea Conferintei Generale din iulie 2015 – delegatii care vor veni sunt indemnati sa voteze DA pentru a permite hirotonirea femeii ca pastor in acele Diviziuni care doresc sa o aplice, afirmand “unitatea de credinta si misiune a adventistilor de ziua a saptea”)

Fa ceea ce iti place!” (Do what thou wilt!) este un slogan care a fost intens promovat in perioada moderna de Aleister Crowley (1875-1912), un ocultist britanic de renume, care a marcat atat generatia sa, dar mai ales generatiile ulterioare. Cantareti precum formatiile Beatles, Led Zepelin, au inclus poza lui pe coperta albumelor lor, aducand un omagiu celui care le-a fost inspiratie si implicit printului intunericului caruia si-au dedicat viata si cariera.

Aleister_Crowley si "Fa ceea ce iti place" 

 

                          Beatles si Aleister Crowley - Fa ceea ce iti place

Augustin pare sa fie primul care a preluat sintagma biblica (din Judecatori) si i-a dat o nuanta pozitiva, indemnand pe oameni astfel: “Iubeste si fa ceea ce iti place!” Daca temelia este corecta, daca iubirea de care vorbim este una biblica, atunci principiile divine, Legile lui Dumnezeu vor fi scrise in inima si mintea noastra. Cu o asemenea temelie, evident ca vom face ceea ce ii place lui Dumnezeu. Daca citam doar ultima parte “Fa ceea ce iti place!”, asa cum o fac spiritistii (si cum se intampla pe vremea judecatorilor), atunci promovam anarhia morala. Aceeasi lege functioneaza si la balamuc, la casa de nebuni. Acolo nu mai este unitate in diversitate, ci o adunatura de oameni care nu mai stiu de unde vin si incotro merg.

                                   

Chemarea la rugaciune pentru 100 de zile ar fi fost una folositoare daca s-ar fi respins reanalizarea chestiunii hirotonirii. Atunci intr-adevar era nevoie de multa rugaciune pentru ca spiritul de razvratire sa fie invins, iar oamenii care sunt inselati sa deschida ochii si sa vada ce este gresit. Dar a combina chemarea la rugaciune cu un mod viclean de promovare a hirotonirii femeii ar trebui sa ne puna pe ganduri. Urmariti doua modele de rugatori prezenti la Muntele Carmel:

1.sute de prooroci ai lui Baal, cu vieti nesfintite, razvratite + ore de rugaciune —- scop: promovarea apostaziei

2.un prooroc cu viata sfanta, consacrata (Ilie) + o rugaciune — scop: restaurarea inchinarii adevarate, la Dumnezeul adevarat

Sloganul “Fa ceea ce iti place!” se reflecta si in poza de familie a clanului Wilson. Poza a aparut (bineinteles cu aprobarea grupului si a presedintelui) intr-una din revistele oficiale ale bisericii. Reforma in imbracaminte, amintita de presedinte intr-unul din mesajele sale, nu este la ea acasa in acest grup. Lupii cei mari reusesc sa mai salveze aparentele doar cand sunt la amvon, dar in viata de zi cu zi, reforma este pusa sub obroc. Nu e nevoie sa fii in costum intr-o poza de familie, dar cand nu esti acoperit adecvat, chiar ca barbat, arata faptul ca nu ai inteles ca reforma nu se aplica doar femeilor. Si daca la nivelul cel mai de sus al conducerii aceste lucruri de ABC nu sunt intelese si aplicate, e foarte previzibila calitatea credinciosilor care urmeaza astfel de lideri.

Familia Wilson - "Fa ceea ce iti place", ospiciul si hirotonirea femeii

Un al doilea exemplu interesant este cel al familiei Finley. Cu putin timp in urma, Mark Finley indemna ca membrii bisericii sa accepte ce se va vota in vara pe tema hirotonirii femeii ca pastor (oricare ar fi rezultatul votului), pentru ca in numele unitatii sa putem continua sa facem lucrare misionara. Reforma in imbracaminte a iesit si ea la pensie de multa vreme, inainte de pensionarea lui Mark Finley in 2010, cand era vice presedinte al Conferintei Generale. Dansul a ramas asistent al presedintelui Conferintei Generale dupa pensionare.

Mark & Ernestine Finley

Aplicarea acestui slogan ocult, satanic, “Fa ceea ce iti place!” la nivelul fiecarei Diviziuni, permitand ca cele care doresc sa continue PRACTICA NEBIBLICA de a hirotoni femei ca pastor, sa o faca acum cu aprobarea Conferintei Generale, nu inseamna altceva decat o inaugurare a unui balamuc / ospiciu general, un haos in care vor fi introduse si alte practici si invataturi nebiblice.

Avand in vedere pasii parcursi in ultimii ani de SUA, Europa de Vest si Australia, la orizont nu se intrevede decat o divizare a bisericii adventiste, indiferent de votul din vara. Un vot negativ, asa cum s-a intamplat in 1990 si 1995, nu va opri hirotonirea femeilor ca pastori (lucru care se poate vedea deja in zonele amintite). Asta ar insemna ca liderii sa recunoasca greseala si rebeliunea in care s-au angajat, multe persoane sa fie concediate, procese in instanta pe motiv de discriminare. Un vot pozitiv, atat de mult asteptat de aripa feminista, va fi ultima picatura care va convinge pe cei care mai aveau speranta, ca structura organizatorica AZS nu mai este capabila sa tina in frau valul de apostazie si rebeliune care a invadat majoritatea teritoriilor.

Traim intr-un timp in care pretinsul popor de astazi al lui Dumnezeu schiopateaza rau de ambele picioare (1 Regi 18:21), la fel ca pe timpul lui Ilie. Un popor mut, care nu poate sa cheme pe liderii sai la pocainta, pentru ca el insusi, poporul, se complace in apostazie si-si doreste lideri care sa-i incurajeze in aceasta apostazie. Dumnezeu are totusi o Ramasita, oameni care nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal. Prin ei se va face auzita ultima chemare la pocainta pentru generatia actuala, dupa care se va auzi verdictul: “Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe; cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana, sa traiasca si mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe!” (Apoc 22:11)

Mai multe informatii despre subiect se pot citi in articolul Hirotonirea femeii ca pastor

Cei care doresc pot inca semna o PETITIE cu privire la acest subiect, in care ne exprimam dezacordul fata de luarea de decizii fara consultarea membrilor si invitam Uniunea Romana sa-si reconsidere votul pozitiv deja dat la Diviziune prin care permite inaugurarea “Ospiciului”.

 

Fa-ma, Doamne, bou!

Fa-ma, Doamne, bou!

O asemenea rugaciune, cel mai probabil, nu se gandeste nimeni sa faca. Altii, daca te-ar auzi ca spui asemenea cuvinte, s-ar grabi sa spuna “Amin!” (Asa sa fie!) sau te-ar asigura ca rugaciunea ti-a fost de mult timp ascultata si implinita. Lasand nota de umor deoparte, dupa ce vom incerca sa invatam cate ceva de la bou, e foarte posibil sa ne dorim insusirea unei asemenea rugaciuni. In mediul romanesc, orice asociere cu boul este negativa, jignitoare. Sunt ignorate elementele pozitive legate de bou si accentul e pus doar pe slabiciunile acestuia.

                               Car cu boi - Nicolae Grigorescu
In zoologia biblica boul ocupa un loc aparte. Imparatii erau sfatuiti sa nu aiba prea multi cai (Deuteronom 17:16), ceea ce reprezenta putere militara, dar nu era nici o problema daca aveau un numar mare de boi, animale care nu erau folosite pentru lupta ci pentru lucru, pentru castigarea existentei. In caz de razboi, increderea imparatilor trebuia sa fie in Dumnezeu, nu in marimea cavaleriei de care dispuneau.

Boul si rentabilitatea

Cei care sunt buni cunoscatori de animale, facand o comparatie intre bou si cal, recomanda pe cel dintai dintr-un numar de motive: pretul de cumparare al boului este mai mic decat pentru un cal, boul nu mananca atat de mult ca un cal (deci e mai ieftina intretinerea lor), sunt mai putin sensibili (se accidenteaza mai greu) si mai sanatosi decat caii, iar in timp de restriste economica pot supravietui cu o hrana mult mai simpla (de care caii nu s-ar atinge). In ce priveste forta, nu sunt diferente notabile intre capacitatea boului de a sluji (arat sau tras carute cu incarcatura grea) si cea a calului, (traditional boii au fost cel mai adesea folositi pentru muncile grele, de-a lungul istoriei).

Boul si stapanul

Isaia 1:3 “Boul isi cunoaste stapanul, si magarul cunoaste ieslea stapinului sau: dar Israel nu Ma cunoaste, poporul Meu nu ia aminte la Mine.”
Prin profetul Isaia, Dumnezeu face o comparatie intre poporul evreu si boi. Putem extinde aceasta comparatie la toate fiintele umane, desigur. In timp ce boul isi poate identifica fara gres stapanul, si nu doar atat, dar este dispus sa asculte indemnurile acestuia, omul, cu toata inteligenta sa superioara, nu reuseste adesea nici macar sa-si identifice Stapanul, cu atat mai putin sa asculte de indrumarile Sale. Alteori reusim sa identificam Stapanul, pe Dumnezeul Creator, revelat in Scriptura, dar nu avem tragere de inima sa si ascultam de indrumarile Sale. Fa-ma, Doamne, bou poate sa fie rugaciunea oricarui pamantean, in privinta capacitatii de a recunoaste pe Dumnezeu ca stapan al vietii si de a asculta de El.

Boul si jugul

Dintre animalele care sunt in slujba omului, boul ocupa probabil un loc de frunte in ce priveste dispozitia de a munci si forta de care este capabil. In privinta aceasta, cuvintele Fa-ma, Doamne, bou ar trebui sa fie pe buzele multora care duc o viata de lenevie. Boul este un animal care munceste foarte mult, iar jugul nu este un instrument de pedepsire a boului, ci un accesoriu care ii sporeste capacitatea de a lucra, atat singur cat si in echipa. Si oamenii poarta un jug. Jugul lui Hristos este cel pe care ar trebui sa ni-l dorim: o viata de ascultare de Biblie, o viata de slujire a semenilor, asa cum a fost exemplificata in viata lui Iisus. Facand aceasta vom avea implinire sufleteasca, vom avea bucurii nevinovate, satisfactia de a fi un sprijin adevarat si pentru semeni (Matei 11:29,30 “Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati dela Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.””) Nu orice jug este bun, ci doar jugul lui Iisus. Din pacate, cei mai multi oameni prefera un alt jug, jugul printului intunericului. Acest din urma jug promite mai multa distractie si satisfactie, dar din pacate prea multi realizeaza prea tarziu ca au fost pacaliti, ca ceea ce li s-a promis nu li s-a dat, ca s-au ales doar cu rani si vanatai si au produs si altora durere si dezamagire (Proverbe 16:25 “Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte.”)

                                Fa-ma, Doamne, bou - Crestinul si jugul lui Iisus
Proverbe 14:4 “Unde nu sunt boi, ieslea ramane goala, dar puterea boilor aduce belsug de roduri.”
Indemnul de a lucra sase zile, mentionat in porunca a patra din Decalog, este un indemn la harnicie, la perseverenta. Aceste calitati le are boul. Un om lenes sau ispitit sa fie lenes, poate invata de la bou lectia aceasta a harniciei. Asa cum puterea boilor aduce belsug de roduri, si harnicia oamenilor va avea rezultate pe masura. (Proverbe 10:4 “Cine lucreaza cu o mana lenesa saraceste, dar mana celor harnici imbogateste.”)
Deuteronom 22:10 “Sa nu ari cu un bou si un magar injugati impreuna.”
Intre bou si magar sunt diferente, magarul fiind inferior in marime. A-i pune sa traga la jug impreuna, insemna a impovara mai mult pe unul. E nevoie ca animalele puse la acelasi jug sa fie compatibile, adica sa fie de acelasi soi, varsta asemanatoare, marime asemanatoare, pentru a le face munca mai usoara si mai spornica. Sfatul acesta are o aplicabilitate si la oameni. Scriptura spune sa nu ne injugam la un jug nepotrivit (2 Corinteni 6:14-16), adica sa nu intram in relatii foarte apropiate (cum e cea de casatorie sau chiar asocieri in afaceri) cu persoane care impartasesc convingeri foarte diferite, deoarece aceste diferente, daca sunt respectate, vor duce mai devreme sau mai tarziu la neintelegeri majore si chiar despartire.

Plangeri 3:27-33 “Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui. Sa stea singur si sa taca, pentruca Domnul i l-a pus pe grumaz; sa-si umple gura cu tarana, si sa nu-si piarda nadejdea; sa dea obrazul celui ce-l loveste, si sa se sature de ocari. Caci Domnul nu leapada pentru totdeauna. Ci, cand mahneste pe cineva, Se indura iarasi de el, dupa indurarea Lui cea mare: caci El nu necajeste cu placere, nici nu mahneste bucuros pe copiii oamenilor.”
Adesea ni se pare ca experientele prin care trecem sunt mai amare decat putem suporta. Ne indoim de faptul ca Dumnezeu inca este la carma vietii noastre si Il rugam sa departeze de la noi paharul amarui. Acestea sunt vremuri de slefuire a caracterului, de pregatire pentru o slujire mai eficienta aici pe pamant si de formare pentru Imparatia cerurilor. Cand vin vremuri “mai bune”, suntem ispititi sa traim pentru noi insine, sa uitam stramtorarile prin care am trecut.

Boul si jertfa

1 Regi 19:19-21 “Ilie a plecat de acolo, si a gasit pe Elisei, fiul lui safat, arind. inaintea lui erau douasprezece perechi de boi, si el era cu a douasprezecea. Ilie s’a apropiat de el, si si-a aruncat mantaua pe el. Elisei a parasit boii, a alergat dupa Ilie, si a zis: „Lasa-ma sa sarut pe tatal meu si pe mama mea, si te voi urma.” Ilie i-a raspuns: „Du-te, si apoi intoarce-te: dar gindeste-te la ce ti-am facut.” Dupa ce s’a departat de Ilie, s’a intors si a luat o pereche de boi pe cari i-a adus jertfa; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, si a dat-o oamenilor s’o manince. Apoi s’a sculat, a urmat pe Ilie, si a fost in slujba lui.”
Boul este un animal curat (vezi Levitic 11:3; Deuteronom 14:4-6). Despartirea aceasta intre vietuitoare curate si cele necurate o cunostea si Noe si ceilalti patriarhi (Geneza 7:2) deoarece jertfele pe care le aduceau trebuiau sa fie doar din categoria vietuitoarelor curate. Caracterul Mielului care avea sa fie jertfit pentru pacatele intregii lumi era mai bine reprezentat in caracterul vietuitoarelor curate folosite pentru jertfe. Cunoasterea acestei diferente intre vietuitoare nu le era de folos pentru alimentatie, intrucat oamenii credinciosi dinainte de potop nu au consumat carne de nici un fel. Abia dupa potop ei au primit ingaduinta de a consuma carne curata (Geneza 9) si boul a fost inclus in lista vietuitoarelor pe care oamenii le puteau consuma.
Tacerea si blandetea animalelor curate atunci cand sunt sacrificate pare incredibila. Contrastul cu taierea unui porc, de pilda, este atat de mare, acesta din urma protestand atat vocal cat si fizic. Uneori, dupa munca, slujire si jertfire in slujba lui Dumnezeu si a semenilor, crestinul este chemat sa pecetluiasca marturisirea sa cu propria viata. Martirajul a fost adesea finalul vietii multor crestini sinceri si activi. “Ei nu si-au iubit viata pana la moarte.”(Apocalipsa 12:11) Aceasta jerfire finala nu este altceva decat o suma a jertfirii lor simbolice, zilnice, prin moartea fata de egoism si comoditate, fata de atractiile lumesti pacatoase, fata de pofte care dauneaza trupului si sufletului. Romani 12:1 “Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfinta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.”

Boul si hrana

Cand Dumnezeu a creat oamenii si animalele, hrana tuturor acestora era exclusiv vegetariana. Geneza 1:29 “si Dumnezeu a zis: „Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.””
Psalmul 104:14 “Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana.”
Cerealele, fructele, nucile si legumele constituie dieta aleasa pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregatite intr-un mod cat se poate de simplu, sunt cele mai sanatoase si mai hranitoare. Ele dau o tarie, o rezistenta si o vigoare a intelectului pe care o dieta mai complexa si mai stimulatoare nu le poate da.” DV 296
In gradina Edenului nu exista pacat, deci nici tendinta sau dorinta de a lua viata cuiva. Nici omul nu omora animale pentru a se hrani cu ele. In ce-i priveste pe oameni, dieta vegetariana a fost regula pentru cei credinciosi pana in momentul potopului. Oamenii necredinciosi incepusera sa consume carne mult timp inainte de potop, aceasta deviere de la dieta recomandata fiind unul dintre simptomele razvratirii fata de legile lui Dumnezeu pentru sanatatea morala si trupeasca a oamenilor.
Ingaduinta pe care Dumnezeu a dat-o dupa potop, ca omul sa consume si hrana de origine animala (deoarece vegetatia fusese distrusa de apele potopului), a fost foarte repede asimilata de oameni si, din pacate, s-a transformat intr-o dependenta de produse de origine animala. Multe dintre animale insa, printre care si boul, ca o mustrare tacuta la adresa omului, au ramas in continuare vegetariene, au continuat sa se hraneasca asa cum o faceau cand nu exista pacatul. Caracterul lor a ramas si el mult mai asemanator caracterului divin si cu inocenta omului din Eden.
Cand poporul evreu a fost scos din Egipt, Dumnezeu a incercat o reformare a obiceiurilor alimentare ale acestuia si le-a oferit o hrana exclusiv vegetariana: mana. Poporul s-a razvratit fata de aceasta dieta si a cerut carne. “Alegand hrana omului in Eden, Domnul a aratat care era cea mai buna dieta; in alegerea facuta pentru Israel, El a dat aceeasi lectie. I-a scos pe israeliti din Egipt si si-a asumat instruirea lor, pentru ca ei sa poata fi un popor al Sau. Prin ei, El dorea sa binecuvanteze si sa invete lumea. El le-a dat hrana cea mai potrivita pentru acest scop, nu carne, ci mana, „painea din cer”. Numai din pricina nemultumirii si cartirii lor dupa oalele cu carne ale Egiptului li s-a dat dezlegare pentru carne, si aceasta numai pentru un timp scurt.” DV 311 Pentru ca reforma in dieta nu a fost acceptata de evrei, cand au ajuns in tara Canaanului, “israelitilor li s-a permis sa foloseasca produse alimentare de provenienta animala, insa sub restrictii atente, care aveau scopul de a ameliora urmarile cele rele. Folosirea carnii de porc a fost interzisa, ca si a carnii altor animale, pasari si pesti, care a fost declarata necurata. De la felurile de carne ingaduita, consumarea grasimii si a sangelui a fost strict interzisa”. DV 311
“indepartandu-se de la planul divin hotarat pentru dieta lor, israelitii au suferit o mare pierdere. Ei au dorit o dieta pe baza de carne si au cules urmarile. Nu au atins idealul de caracter pe care-l avea in vedere Dumnezeu si nici nu au implinit scopul Sau. Domnul „le-a dat ce cereau; dar a trimis o molima printre ei” (Psalmii 106, 15.) Ei au pretuit ceea ce era pamantesc mai presus decat ceea ce era spiritual si nu au atins telul Sau pentru ei, sfintenia desavarsita.” DV 312
Toate incercarile de reformare a obiceiurilor omului au esuat. In privinta aceasta, boul, si nu doar el, prin pastrarea dietei pe care Dumnezeu i-a randuit-o de la inceput, este o aspra mustrare pentru pretentia omului de superioritate. Ne socotim fiinte rationale, dar alegerile gresite in ce priveste dieta demonstreaza ca suntem robi ai poftelor si obiceiurilor mostenite si cultivate. Unde este sclipirea de inteligenta care sa ne faca sa folosim ratiunea pentru a cantari efectele dietei pe care o alegem si pe baza aceleiasi ratiuni sa eliminam tot ceea ce este daunator?

                              Fa-ma, Doamne, bou - lectii in privinta dietei
Un episod interesant legat de dieta, boi si oameni, il avem in cartea profetului Daniel. In capitolul 1, tanarul Daniel obtine dezlegarea sa urmeze o dieta vegana in perioada de pregatire pentru a intra apoi in slujba imparatului babilonian. Daniel 1:12,13 “incearca pe robii tai zece zile, si sa ni se dea de mancat zarzavaturi si apa de baut; sa te uiti apoi la fata noastra si la a celorlalti tineri cari mananca din bucatele imparatului, si sa faci cu robii tai dupa cele ce vei vedea!” Dupa aceasta perioada, in urma unei examinari atente, Daniel si cei trei prieteni ai sai, toti vegetarieni, surclaseaza pe ceilalti participanti la examinare si obtin slujbe in administrarea treburilor imparatului. E foarte posibil ca imparatul Nebucadnetar sa fi aflat si de “ciudatenia” cu privire la dieta acestor tineri (era imposibil ca regele sa nu stie toate amanuntele cu privire la viata celor care slujeau in proximitatea lui). Mai in gluma, mai in serios, probabil i-a luat peste picior si a calificat dieta lor ca fiind extremista si ca nu e recomandat sa “mananci iarba ca boii”. Si astazi se gasesc voci critice care exprima aceleasi sentimente, cu aceleasi cuvinte si comparatii. Capitolele urmatoare din cartea lui Daniel ni-l prezinta pe imparat ca fiind un personaj foarte mandru, foarte incapatanat si sfidator la adresa lui Dumnezeu. Apogeul il gasim in capitolul 4, cand imparatul este vizitat de un sol ceresc si i se adreseaza o sentinta de condamnare:
Daniel 4:31,32 “Afla, imparate Nebucadnetar, ca ti s-a luat imparatia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, si vei locui la un loc cu fiarele campului; iti vor da sa mananci iarba ca la boi, si vor trece peste tine sapte vremi, pana vei recunoaste ca Cel Prea Inalt stapaneste peste imparatia oamenilor si ca o da cui vrea!”

In sentinta de condamnare se afla si o mica profetie: timp de 7 ani, Nebucadnetar avea sa aiba parte de o dieta foarte simpla, nu foarte departe de dieta slujitorului sau Daniel. Slujitorii sai aveau sa-i dea sa manance “iarba ca la boi”. Nebucadnetar a primit astfel un regim prin care organismul sau avea sa fie detoxificat, cu efecte benefice si asupra creierului, unde isi avusesera izvorul multe pacate pentru care a fost condamnat.
Si astazi oamenii care iau in ras dieta vegetariana, dupa ce isi distrug corpurile printr-o dieta carnata, vatamatoare, si prin alte obiceiuri nesanatoase, ajung sa afle, uneori prea tarziu, ca un regim care seamana cu a manca iarba ca boii, este mult mai sanatos si adecvat organismului uman. Inca o data avem de invatat de la bou consecventa cu care urmeaza dieta stabilita pentru el de Creator, ridicandu-se mult deasupra fiintelor care se pretind a fi rationale, si care adesea nu pricep ca planul lui Dumnezeu e mai bun, iar cand inteleg nu doresc sa-l puna si in practica.
Ferice de omul care are incredere in Creatorul Sau si isi formeaza gusturile in armonie cu dieta recomandata de la inceput. Acesta ar fi nivelul egal cu boul, si multi nu se ridica nici macar la acest nivel. Fa-ma, Doamne, bou devine o aspiratie legitima si in ce priveste dieta. Treapta superioara boului este atunci cand pricepem si motivele pentru care Creatorul ne-a recomandat o dieta vegetariana, lucru de care boul nu este capabil (el nu pricepe chimie, biologie etc). Recunostinta si atasamentul fata de Creator vor creste atunci cand intelegem ca dragostea sta la baza motivatiei legilor divine si ca aceste legi trec testul adevaratei stiinte.

Boul si caracterul

Din elementele analizate pana acum este evident faptul ca boul poate fi apreciat in multe privinte, dar lista nu este epuizata. In cartea profetului Ezechiel, in timp ce profetul era in robia babiloniana, Dumnezeu i se descopera intr-o viziune. La un moment dat Ezechiel vede patru fapturi vii. Desi acestea semanau cu oamenii, unul dintre elementele distinctive era ca fiecare fiinta avea patru fete. Cele patru fete nu erau la fel. Doar una era de fata de om, celelalte trei fete erau de la necuvantatoare, respectiv leu, bou si vultur.
Ezechiel 1:5,6,10  “… se mai vedeau patru fapturi vii, a caror infatisare avea o asemanare omeneasca. Fiecare din ele avea patru fete, si fiecare avea patru aripi. Cit despre chipul fetelor lor era asa: inainte, toate aveau o fata de om; la dreapta lor, toate patru aveau cite o fata de leu, la stinga lor, toate patru aveau cite o fata de bou, iar inapoi, toate patru aveau cite o fata de vultur.”
In simbolistica prezenta aici, fata de om reprezinta partea rationala a fiintelor respective, leul simbolizeaza curajul, boul simbolizeaza spiritul slujirii si al ascultarii, vulturul simbolizeaza aspiratia inalta si viteza de actiune. Aceste 4 caracteristici din pacate se intalnesc foarte rar impreuna la fiintele omenesti. Gasim adesea cate una dinte ele, dar lipsesc alte calitati importante. Degeaba cineva e curajos, spre exemplu, daca foloseste curajul pentru a face rau. Acele calitati caracterizeaza foarte bine pe ingeri si trebuie sa devina pentru noi niste tinte in ce priveste dezvoltarea caracterelor noastre.
Acum, daca facem o comparatie intre bou si celelalte simboluri, observam si lipsurile acestuia: lipsa ratiunii, lipsa vitezei si capacitatea redusa de a sesiza cine ii este dusman si de a-l infrunta.

Exod 21:28 “Daca un bou va impunge si va omori pe un barbat sau pe o femeie, boul sa fie ucis cu pietre, carnea sa nu i se manince, iar stapinul boului sa nu fie pedepsit.”

Jugul nu este suficient pentru a avea un caracter asemenea lui Hristos. Nici o dieta vegana, sanatoasa, cum are boul, nu este suficienta prin ea insasi pentru a forma un caracter desavarsit. Toate acestea sunt elemente ajutatoare, sunt niste unelte in mana lui Dumnezeu prin care lupta cu ispitele si pacatul si biruinta devine mai usoara. Ele conteaza si e o mare diferenta intre a fi un lup viclean, lacom, setos de sange si un bou umil, muncitor, care traieste in pace cu oamenii. Si boul insa, asemeni altor animale ierbivore (calul, elefantul, berbecul etc) poate deveni violent, poate avea iesiri necontrolateOricat de mari ar fi sfortarile omenesti, exista limite dincolo de care nu putem trece. Din acest motiv transformarea caracterului este un act spiritual, depindem de interventia si ajutorul Duhului Sfant in viata noastra. Doar Dumnezeu ne poate duce pe stanca pe care n-o putem escalada pentru ca este prea inalta pentru noi (Psalm 61:2). Standardul moral la care suntem chemati sa crestem este asemenea unei stanci prea inalte pentru a o putea escalada, dar nimic nu este imposibil cand ai de partea ta ajutorul divin.

Sa nu judecati

Sa nu judecati sau “Sa nu-ti lasi creierul la intrare”?

“Daca Domnul este scarbit de un pacat mai mult decat de altele de care se fac vinovati cei din poporul Sau, atunci acela este pacatul de a nu face nimic intr-un caz de urgenta. Indiferenta si neutralitatea intr-o criza religioasa este privita de Dumnezeu ca fiind o crima ingrozitoare si echivalenta cu gradul cel mai inalt de ostilitate fata de Dumnezeu.” 3M 280

Matei 7:1-5 “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati.  Caci cu ce judecata judecati, veti fi judecati; si cu ce masura masurati, vi se va masura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau?  Sau, cum poti zice fratelui tau: „Lasa-ma sa scot paiul din ochiul tau”, si, cand colo, tu ai o barna intr-al tau?…   Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.”

Foarte multi crestini au fost facuti sa creada ca indemnul sa nu judecati inseamna sa taci in orice situatie cand vezi ceva gresit, nebiblic. Si asta e numita bunatate, dragoste crestina.
Cand prinzi hotul la furat, ar trebui sa-l lasi sa fure mai departe daca el iti spune sa nu-l judeci?
Daca prinzi lupul atacand turma, ar trebui sa-l lasi sa sfasie mai departe oi, pentru ca nu ai voie sa judeci pe nimeni?
Daca iti vezi copilul ca se indreapta spre o prapastie, ramai pasiv, pe considerentul ca nu trebuie sa-l judeci, ca are el motivele lui intemeiate sa mearga in directia respectiva?

                                Sa nu judecati inseamna cenzurarea evaluarii critice?

Sa nu judecati inseamna sa nu-ti folosesti creierul? Inseamna a crede si nu cerceta? Inseamna a spune “Amin” la tot ce se predica intr-o biserica?
Sa nu judecati inseamna ca nu trebuie sa gandim, ca trebuie sa ne lasam creierul la intrarea unei biserici?

                                      Sa nu judecati si a nu-ti lasa creierul la intrare

O intelegere foarte ingusta, neintentionata de Domnul Iisus (dovada stau alte texte din Biblie pe aceeasi tema), ar fi ca orice fel de evaluare critica nu este permisa, ca trebuie sa inchidem ochii, sa trecem cu vederea compromisurile pe care le vedem si indepartarea de la standardele biblice. Consecintele unei asemenea optiuni sunt cenzurarea oricarei opinii nefavorabile, condamnarea tuturor celor care au ceva de obiectat, instaurarea unei dictaturi a celor care au putere decizionala.
In procesul educational al copiilor, daca am aplica gresit indemnul “Sa nu judecati”, ar insemna sa inchidem ochii la orice dovada clara ca un copil este neascultator, sa nu incercam niciodata sa-i atragem atentia ca ceva este gresit (pentru ca mustrarea implica evaluare, judecare).
Si in fata autoritatilor civile, un crestin care intelege gresit acest pasaj, s-ar putea prezenta cu rugamintea ca judecatorul sa faca abstractie de incalcarea legii pentru ca Biblia spune “Sa nu judecati”. Bunul simt ne spune ca o asemenea aplicare a pasajului biblic e nelalocul ei. In cele ce urmeaza vom vedea si alte pasaje din Scriptura care arata cum au inteles si aplicat apostolii invatatura Mantuitorului.

O lecturare atenta a paragrafului evidentiaza faptul ca nu procesul de judecata, de evaluare in sine este gresit ci inversarea unor prioritati. Domnul Iisus arata ca tendinta noastra fireasca este sa ignoram propriile greseli, dar suntem foarte ageri in a vedea ce este gresit in dreptul altora. In partea finala Mantuitorul arata ca atunci cand in propria viata se produce o curatire, va fi mult mai eficienta incercarea de a corecta pe alte persoane: “scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau”.
Cu siguranta si liderii miscarii protestante au fost intampinati cu acest verset de catre Biserica Romano-Catolica pentru a-i convinge sa nu mai evidentieze starea corupta a bisericii si erorile ei doctrinare. Reformatorii, insa, nu s-au lasat intimidati si cenzurati de citarea inexacta si aplicarea gresita a acestui paragraf din Biblie. Protestantismul nu ar fi existat daca nu ar fi existat o judecata, o evaluare critica a ceea ce se intampla in bisericile crestine din timpul respectiv.

O aplicare corecta a pasajului ne recomanda urmatoarele:
-sa evaluam mai intai si sa corectam propriile noastre vieti, unde pot exista rele mai mari decat in viata celor pe care dorim sa-i evaluam;
-sa nu vorbim de rau (sa nu barfim) pe aproapele nostru – Biblia ne indeamna sa discutam direct cu cei care ne-au gresit in vreun fel si sa ajungem la o intelegere;
-sa nu evaluam doar pe baza unor standarde inventate de noi si care nu au suport biblic;
-sa nu fim mai aspri decat se cuvine pentru ca poate veni si randul nostru, cand gresim, sa avem parte de o judecata aspra;
-sa nu incercam sa ghicim motivele actiunii cuiva (dand o tenta negativa si faptelor care sunt bune)
-sa nu ne grabim sa evaluam sau corectam pe cineva inainte de a cunoaste mai bine persoana respectiva si lumina pe care o are (nu poti pretinde din partea cuiva care nu a studiat Biblia sa dea ascultare cerintelor ei in cele mai mici amanunte);
-sa nu emitem sentinte definitive in dreptul altor persoane, spunand ca vor fi sau nu vor fi in randul celor mantuiti. Multe persoane despre care credeam ca nu vor fi in Cer, se vor afla acolo pentru ca s-au pocait de relele pe care le-au facut.
Cand cineva face un lucru bun, nu suntem chemati sa punem sub semnul intrebarii motivele care stau la baza actiunii sale. E nevoie sa dam credit oamenilor, cel putin pana la proba contrarie. Asta face parte din generozitatea crestina.
Cand cineva nu are lumina din Biblie, trebuie sa avem foarte mare ingaduinta fata de esecurile si greselile lui. E posibil sa aiba o vestimentatie neadecvata, un comportament gresit, un vocabular necrestinesc. Cu toate acestea, acea persoana Il poate cunoaste pe Dumnezeu intr-o zi si poate sa intre in Imparatia Sa inaintea multora care se credeau mai buni, mai sfinti.

Sunt multe alte pasaje din Biblie care indeamna pe cei credinciosi la o judecata sanatoasa:
-suntem chemati sa judecam, sa evaluam invatatura pe care o primim in biserica, daca este in armonie cu Biblia (exemplul celor din Berea – Fapte 17:11);
-suntem asigurati ca vom reusi sa discernem cine sunt proorocii mincinosi, lupii nespirituali care ne pot conduce pe cai gresite daca le urmam sfaturile si invatatura (Matei 7:15-20) – “dupa roadele lor ii veti cunoaste” (vs.20), iar aceasta implica o analiza, o evaluare, o judecare a vietii lor (a lucrurilor care se vad). Liderii spirituali trebuie sa aiba o viata exemplara, care poate fi urmata (imitata) de credinciosi (1 Timotei 3; Tit 2:7; 1 Petru 5:1-3), altfel sunt descalificati sa fie conducatori;
-persoanele cu un comportament reprobabil, care aduc rusine numelui de crestin, trebuie evaluate si disciplinate de catre membrii bisericii (1 Corinteni 5);
-este nevoie de judecata si mediere atunci cand doua persoane nu ajung la o intelegere (1 Corinteni 6:1-6)
“Cum! Cind vreunul din voi are vreo neintelegere cu altul, indrazneste el sa se judece cu el la cei nelegiuiti si nu la sfinti? Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Si daca lumea va fi judecata de voi, sunteti voi nevrednici sa judecati lucruri de foarte mica insemnatate? Nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri? Cu cat mai mult lucrurile vietii acesteia? Deci, cand aveti neintelegeri pentru lucrurile vietii acesteia, voi puneti judecatori pe aceia pe cari Biserica nu-i baga in seama? Spre rusinea voastra zic lucrul acesta. Astfel, nu este intre voi nici macar un singur om intelept, care sa fie in stare sa judece intre frate si frate? Dar un frate se duce la judecata cu alt frate, si inca inaintea necredinciosilor!”

Sa nu judecati si evaluarea in afaceri
Zilnic ne confruntam cu o sumedenie de situatii in care trebuie sa judecam, adica sa evaluam, sa gandim. In afaceri ai nevoie sa judeci persoanele cu care vrei sa inchei un targ, adica sa le evaluezi seriozitatea, capacitatea de plata sau competenta de a executa o anumita lucrare. Nu poti investi orbeste bani intr-o asociere inainte de a evalua serios partenerii de afaceri.

Sa nu judecati si disciplina bisericeasca

Vigilenta crestina este necesara in mod evident in cadrul comunitatii crestine unde te inchini. In cadrul unei comunitati se cunoaste Biblia, cerintele ei. Daca cineva care pretinde a cunoaste Scripturile si care doreste sa dea invatatura altora, aduce prin exemplul personal si prin viu grai invataturi care nu au aprobarea Bibliei, este datoria oricarui credincios sa traga un semnal de alarma atunci cand vede pericolul. Bereenii au dat dovada de o intelegere corecta a indemnului de a nu judeca. Ei au inteles ca nu se aplica la faptul ca trebuie sa accepti invatatura unui predicator, fie el si vestitul Pavel, fara ca mai intai sa verifici acea invatatura cu Scripturile.

Mustrarea relelor, pacatelor, implica obligatoriu un proces de evaluare, de judecata, pe baza caruia se decide ce fel de mustrare este necesara:
Evrei 12:6 “Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut.”  (judecata roadelor vietii cuiva, luarea unor masuri atunci cand cineva merge in directia gresita)
1 Timotei 5:20 “Pe cei ce pacatuiesc, mustra-i inaintea tuturor, ca si ceilalti sa aiba frica.”
Tit 1:13 “Marturia aceasta este adevarata. De aceea mustra-i aspru, ca sa fie sanatosi in credinta.”
Tit 2:15 “Spune lucrurile acestea, sfatuieste si mustra cu deplina putere. Nimeni sa nu te dispretuiasca.”

1 Corinteni 5:1,4,5,11-13 “ Din toate partile se spune ca intre voi este curvie; si inca o curvie de acelea, cari nici chiar la pagani nu se pomenesc; pana acolo ca unul din voi traieste cu nevasta tatalui sau. In Numele Domnului Iisus, voi si duhul meu, fiind adunati la olalta, prin puterea Domnului nostru Iisus, am hotarat ca un astfel de om sa fie dat pe mana Satanei, pentru nimicirea carnii, ca duhul lui sa fie mantuit in ziua Domnului Iisus… v-am scris sa n-aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati. In adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? Cit despre cei de afara, ii judeca Dumnezeu. Dati afara dar din mijlocul vostru pe raul acela.”

“Domnul Hristos a aratat foarte lamurit faptul ca aceia, care staruiesc pe fata in pacat, trebuie sa fie indepartati din Biserica, dar El nu ne-a incredintat noua lucrarea de a judeca motivele si caracterul. El cunoaste prea bine firea noastra pentru a ne incredinta aceasta lucrare. Daca am incerca sa smulgem din Biserica pe aceia care presupunem ca sunt numai cu numele crestini, cu siguranta ca vom face greseli. Nu arareori se intampla ca noi sa nu mai vedem nici o nadejde de indreptare tocmai la aceia pe care Domnul Hristos ii atrage la Sine. Daca am proceda cu aceste suflete potrivit cu judecata noastra nedesavarsita, atunci le-am spulbera poate si ultima speranta. Multi dintre cei care gandesc despre ei ca sunt crestini, la ziua cea mare vor fi gasiti lipsa. Multi, insa, vor fi in ceruri, despre care vecinii lor gandeau ca niciodata nu vor ajunge acolo. Omul judeca dupa ceea ce izbeste privirea, dar Dumnezeu judeca inima. Neghina si graul vor creste impreuna pana la seceris; iar secerisul este incheierea timpului de har.” PDH  71

“Neghina si graul” este un alt exemplu clasic de intelegere si aplicare gresita a Bibliei, atunci cand vine vorba de mustrare sau disciplina bisericeasca. Un exemplu foarte bine cunoscut care se incadreaza aici este cel al lui Iuda, unul din cei doisprezece apostoli. Toate aparentele aratau ca Iuda este un urmas al lui Iisus. Cei unsprezece apostoli l-au recomandat ei insisi Mantuitorului, insistand ca el sa fie primit in grupul de ucenici. Doar Iisus stia ceea ce Iuda facea pe ascuns. Din acest motiv Iuda era neghina, pentru ca in aparenta viata lui era evlavioasa, era grau, semana atat de bine cu graul. Un alt exemplu este cel al lui Anania si Safira. Daca Duhul Sfant nu ar fi descoperit lui Petru pacatul lor ascuns, nimeni nu ar fi stiut ca ei sunt gresiti. Din nou, neghina semana atat de bine cu graul. In exterior nu puteai gasi in viata lor lucruri pe care sa le mustri, sa le reprosezi. La astfel de exemple se refera pilda despre grau si neghina, si ingaduinta pe care trebuie sa o avem cu cei pe care i-am banui a fi neghina. Cand insa pacatele sunt vizibile, cand apostazia cuprinde viata unei persoane sau a mai multora, acolo nu mai putem vorbi de neghina ci de spini (iar spinii ineaca, distrug binele – Matei 13:7), iar datoria strajerilor este aceea de a avertiza, mustra si de a incerca sa repuna picioarele celui gresit pe calea cea buna. Un alt exemplu de “neghina” este cel al lui Acan. Nici in cazul lui nu putem vorbi desre razvratire pe fata, apostazie vizibila. Acan avea un pacat ascuns. Chiar si in asemenea cazuri, biserica are datoria sa se roage si sa se descopere pacatele ascunse care impiedica binecuvantarea lui Dumnezeu si izbanda in lucrarea de evanghelizare a altor suflete.

In pasajul din Exod 32 avem un exemplu de disciplina bisericeasca in situatia unei apostazii pe fata, cand avem de-a face cu “spini“:
Exod 32:25,27 “ Moise a vazut ca poporul era fara frau, caci Aaron il facuse sa fie fara frau, spre batjocura vrajmasilor sai… El le-a zis: „Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi sa se incinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara de la o poarta la alta, si fiecare sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa.”

In Iosua 7 intalnim disciplina bisericeasca aplicata in situatia in care Dumnezeu descopera pacate ascunse, neghina:
Iosua 7:12,13 “ De aceea copiii lui Israel nu pot sa tina piept vrajmasilor lor: vor da dosul in fata vrajmasilor lor, caci sunt dati spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, daca nu nimiciti ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. Scoala-te, sfinteste poporul. Spune-le: „Sfintiti-va pentru mine. Caci asa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: „In mijlocul tau este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea sa tii piept vrajmasilor tai, pana nu veti scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru.”

In lucrarea de disciplina in biserica s-au comis adesea multe abuzuri. Persoane care au devenit incomode pentru ca mustrau relele existente au fost indepartate. Alteori, chiar cand cineva s-a facut vinovat de vreun pacat, nu s-a depus orice efort pentru indreptare ci s-a procedat cu graba la indepartarea celui gresit. In Matei 18 avem precizati pasii care trebuie facuti pentru indreptarea unei persoane. Abuzurile si greselile, insa, nu ar trebui sa impiedice pe strajerii care vad raul sa traga un semnal de alarma si sa ia masuri impotriva raspandirii lui.

“Nici un slujbas al bisericii nu ar trebui sa dea sfatul, nici un comitet nu ar trebui sa recomande si nici o comunitate nu ar trebui sa voteze ca numele vreunui vinovat sa fie indepartat din registrele bisericii, pana nu s-a urmat cu credinciosie invatatura data de Domnul Hristos. Atunci cand s-a urmat aceasta invatatura, biserica e justificata, curata inaintea lui Dumnezeu. Raul trebuie sa fie facut atunci sa apara asa cum este si trebuie sa fie indepartat, pentru ca sa nu se tot raspandeasca. Sanatatea si curatia bisericii trebuie sa fie pastrate, pentru ca ea sa poata sta inaintea lui Dumnezeu nepatata, imbracata in hainele neprihanirii lui Hristos.
Daca cel gresit se pocaieste, ii pare rau de ceea ce a facut si se supune disciplinei lui Hristos, trebuie sa i se dea un nou prilej. Si chiar daca nu se pocaieste, chiar daca sta in afara bisericii, slujitorii lui Dumnezeu inca mai au ceva de facut pentru el. Ei trebuie sa caute in mod staruitor sa-l castige la pocainta. si, oricat de grava i-ar fi fost vina, daca cedeaza la insistentele Duhului Sfant, marturisindu-si si parasindu-si pacatul, dand dovada de pocainta, trebuie sa fie iertat si primit din nou in staul. Fratii lui trebuie sa-l incurajeze pe calea cea buna, tratandu-l asa cum ar vrea sa fie tratati ei daca ar fi in locul lui, luand seama ca nu cumva sa fie ispititi si ei.
„Adevarat va spun”, a continuat Hristos, „ca orice veti lega pe pamant, va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat in cer” (Matei 18, 18).
Declaratia aceasta isi mentine valabilitatea in toate veacurile. Bisericii i-a fost incredintata puterea de a lucra in locul lui Hristos. Ea este organismul randuit de Dumnezeu sa pastreze ordinea si disciplina in mijlocul poporului Sau. Ei i-a dat Domnul, prin delegatie, puterea de a rezolva toate problemele privind prosperitatea, curatia si ordinea in mijlocul ei. Asupra ei sta raspunderea de a-i exclude din partasia ei pe cei nevrednici, care prin purtarea lor necrestineasca aduc dezonoare asupra adevarului. Tot ce face biserica si este in acord cu indrumarile date de Dumnezeu va fi ratificata in cer.
Probleme de importanta grava se ivesc spre a fi tratate de biserica. Slujitorii lui Dumnezeu, randuiti de El pentru a fi calauza poporului Sau, dupa ce si-au facut partea, trebuie sa supuna bisericii intreaga problema pentru ca sa fie unitate in hotararea luata.
Domnul doreste ca urmasii Sai sa dea pe fata multa grija cu privire la felul cum se poarta unii fata de altii. Ei trebuie sa ridice, sa refaca, sa vindece. Dar nu trebuie sa fie neglijata disciplina bisericeasca cuvenita.”  7M 262-264
O comunitate locala, o Conferinta, o Uniune, o Diviziune in care acest proces al disciplinei bisericesti nu este urmat in armonie cu Biblia, devine o sinagoga a Satanei, un loc in care pacatul este tolerat si chiar incurajat, iar cei care indraznesc sa-l mustre vor fi indepartati (prin abuzarea disciplinei bisericesti).

“Ca oameni ce marturisim a fi reformatori, tezaurizand cele mai solemne si purificatoare adevaruri ale Cuvantului lui Dumnezeu, noi trebuie sa inaltam standardul mult mai sus decat este astazi. Pacatul si pacatosii din biserica trebuie sa fie imediat tratati, ca sa nu fie contaminati si altii. Adevarul si curatia inimii cer ca sa facem o lucrare desavarsita de curatire a taberei de Acani. Cei in pozitii de raspundere sa nu tolereze pacatul in fratele lor. Aratati-i ca el trebuie sa-si paraseasca pacatele sau daca nu, va fi despartit de biserica.
Cand membrii individuali ai bisericii vor activa ca adevarati urmasi ai blandului si smeritului Mantuitor, atunci va fi o mai putina acoperire sau scuzare a pacatului. Toti se vor stradui sa actioneze ca in prezenta lui Dumnezeu. Ei isi vor da seama ca ochiul Sau atotvazator este totdeauna asupra lor si ca pana si cele mai tainice ganduri ii sunt cunoscute. Caracterul, motivele, dorintele si scopurile sunt tot asa de clare ca si lumina soarelui pentru ochiul Celui Atotputernic. Dar putini sunt aceia care gandesc astfel. Cea mai mare clasa de oameni nu sunt constienti de socoteala infricosatoare ce trebuie sa fie data la bara judecatii lui Dumnezeu de catre toti calcatorii Legii Sale.”  5M 147

Daca implinind voia lui Dumnezeu suparam pe oameni, de multe ori alegem sa nu mai ascultam de Dumnezeu pentru a fi acceptati de semenii nostri. Si numim asta dragoste de oameni, cand in realitate nu este adevarata dragoste ci teama de a pierde popularitate, apreciere, comfort personal etc. Pacea care vine de la Dumnezeu nu poate fi primita prin compromis si tacere fata de relele la care suntem martori.
Laodicea nu este o biserica iubitoare de Dumnezeu si de oameni ci o biserica foarte toleranta. Toleranta ei este fata de pacat (care ia masca asa zisei dragoste). In acelasi timp, Laodicea este extrem de intoleranta fata de orice incercare de a o ajuta sa fie in clocot pentru Dumnezeu, sa fie curata si sfanta. Din acest motiv Laodicea este vomitata si doar o ramasita va fi mantuita, care a acceptat remediul divin.

                              sa nu judecati

Sa nu judecati si Sfanta Cina
“Exemplul lui Hristos nu ingaduie ca cineva sa fie exclus de la masa Domnului. Este adevarat ca pacatul cunoscut pe fata exclude pe pacatos. Acest fapt este aratat clar de Duhul Sfant. (1 Corinteni 5, 11.) Dar, dincolo de aceasta, nimeni nu trebuie sa judece. Dumnezeu n-a lasat oamenilor sa spuna cine trebuie sa ia parte la asemenea imprejurari. Pentru ca cine poate sa citeasca inimile? Cine poate deosebi graul de neghina? „Fiecare sa se cerceteze dar pe sine insusi si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta.” Deoarece „oricine mananca painea aceasta sau bea paharul Domnului in chip nevrednic va fi vinovat de trupul si sangele Domnului”. „Caci cine mananca si bea, isi mananca si bea osanda lui insusi, daca nu deosebeste trupul Domnului.” (1 Corinteni 11, 28.27.29.) HLL 656

Exista pacat pe fata in bisericile laodiceene? Prea mult! Razvratirea e in toi. Sunt oamenii avertizati ca nu ar trebui sa intinda mana sa ia simbolurile Sfintei Cine? Cel mai adesea nu. Din pacate, prea multi sunt incurajati sa ia in chip nevrednic Cina Domnului. In cele trei luni dinaintea fiecarei ocazii de Cina, trebuie reamintite standardele vietuirii crestine. Dar aceste standarde au devenit atat de nesuferite, incat prea putini isi asuma riscul de a pomeni macar pe unele dintre ele (cu atat mai putin sa intre in detalii).  Oamenilor nu li se spune ca Sfanta Cina este un moment de angajament pentru a trai o viata curata, in care reforma in toate domeniile vietii trebuie sa fie vizibila si hotarata. Laodicea se razvrateste vizibil fata de reformele pe care nasterea din nou trebuie sa le aduca, dar se incumeta sa declare ca vrea sa traiasca o viata sfanta. Si pentru ca Dumnezeu nu se lasa batjocorit, pentru ca nu accepta minciuna unita cu sarbatoarea (Isaia 1:13), nu putini sunt bolnavi, si nu putini isi incheie viata nepregatiti pentru Cer (1 Corinteni 11:27-30). Cand te razvratesti fata de lumina cu privire la reforma in imbracaminte, dieta, educatie, muzica sacra, loc de munca, recreere, declari ca nu vrei sa mananci trupul lui Hristos si sangele Sau, adica sa fii partas la modul Sau de gandire si vietuire. (Ioan 6:51-58) Atunci de ce mai intindem mana sa luam azima si paharul cu must? Ele nu ne vor fi de nici un folos, ba mai degraba ne vor osandi (1 Corinteni 11:27-29)

Sa nu judecati si alegerile in biserica
In Biblie sunt mai multe pasaje care vorbesc despre evaluarea credinciosilor inainte de a li se incredinta raspunderi in biserica. Evaluarea lor nu este altceva decat o judecare a vietii pe care o traiesc pentru a decide daca sunt corespunzatori unei slujbe:

1 Timotei 3:2-6 “Dar trebuie ca episcopul sa fie fara prihana, barbatul unei singure neveste, cumpatat, intelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeti, in stare sa invete pe altii.  Sa nu fie nici betiv, nici bataus, nici doritor de castig marsav, ci sa fie baind, nu galcevitor, nu iubitor de bani; sa-si chiverniseasca bine casa, si sa-si tina copiii in supunere cu toata cuviinta. Caci daca cineva nu stie sa-si carmuiasca bine casa lui, cum va ingriji de Biserica lui Dumnezeu?  Sa nu fie intors la Dumnezeu de curand, ca nu cumva sa se ingamfe si sa cada in osanda diavolului. Trebuie sa aiba si o buna marturie din partea celor de afara, pentruca sa nu ajunga de ocara, si sa cada in cursa diavolului.”
Tit 1:5-9 “Te-am lasat in Creta, ca sa pui in randuiala ce mai ramane de randuit, si sa asezi presbiteri (Sau: batrani) in fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit: Daca este cineva fara prihana, barbat al unei singure neveste, avand copii credinciosi, care sa nu fie invinuiti de destrabalare sau neascultare. Caci episcopul (Sau: priveghetor.), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie sa fie fara prihana; nu incapatanat, nici manios, nici dedat la vin, nici bataus, nici lacom de castig marsav;  ci sa fie primitor de oaspeti, iubitor de bine, cumpatat, drept, sfant, infranat; sa se tina de Cuvantul adevarat, care este potrivit cu invatatura, pentruca sa fie in stare sa sfatuiasca in invatatura sanatoasa, si sa infrunte pe potrivnici.”

Daca cineva spune ca un frate nu corespunde acestor criterii si se opune alegerii lui in acea slujba, o intelegere gresita a pasajului din Matei 7:1 ii va determina pe altii sa-i spuna ca nu e treaba lui sa judece viata altui frate. In cazul acesta vom alege cu ochii inchisi (cum adesea se si intampla) oameni care nu respecta cerintele biblice sa conduca diverse comunitati locale, Conferinte, Uniuni, Diviziuni etc. Iar urmarile sunt pe masura. Implinim profetia din Osea 8:4 “Au pus imparati fara porunca Mea, si capetenii fara stirea Mea; au facut idoli din argintul si aurul lor: de aceea vor fi nimiciti.”

Sa nu judecati si mustrarea “unsilor”
Cele mai mari retineri pe care le au oamenii in a mustra pacatul se intalnesc atunci cand destinatarii mustrarii sunt pastorii care nu sunt exemple bune pentru comunitate prin vietuire sau diverse actiuni. Gandul ca ei ar fi “unsi” de catre Dumnezeu ii determina pe unii sa nu le adreseze nici un cuvant de mustrare si chiar sa-i impiedice pe altii sa o faca, folosind sintagma: “nu ai voie sa te atingi de unsul Domnului”. Cand spun asta, oamenii se gandesc la episodul in care David nu i-a luat viata lui Saul, desi putea sa o faca. Privind la detalii, vom vedea ca lucrurile stau putin diferit. In primul rand, atat Saul cat si David avusesera o ungere vizibila, evidenta, prin profetul Samuel. Prin comparatie, lucrul acesta lipseste astazi (cu desavarsire aproape, am putea spune). Din nefericire, nepotismul si simonia au devenit tot mai prezente si in randul bisericilor protestante in ce priveste angajarea tinerilor ca pastori sau mentinerea lor in acele slujbe. In al doilea rand, desi Saul era uns ca imparat, David a indraznit sa-l mustre, taind din coltul hainei si punandu-i apoi intrebari cercetatoare.

                                     sa nu judecati si mustrarea unsilor - David si Saul
In privinta lui Saul uitam de un episod foarte interesant. In pasajul din 1 Samuel 22 aflam ca imparatul Saul le porunceste slujitorilor sai sa omoare pe preotii Domnului care se aflau la Nob, avand o banuiala ca acestia l-ar fi ajutat cu bunastiinta pe David sa scape de Saul (lucru care nu era adevarat). Slujitorii lui Saul devin niste eroi colectivi, niste exemple demne de urmat, prin refuzul lor de a aduce la indeplinire o porunca abuziva a regelui / unsului (1 Samuel 22:17). Ei nu erau profeti, nici generali sau alti oameni cu mare influenta pe langa rege, incat sa spunem ca ei puteau sa se opuna poruncii regelui, dar noi nu. Dorinta regelui a fost indeplinita in cele din urma prin mainile altui personaj, doritor sa intre in gratiile imparatului. Nu stim ce consecinte au suferit slujitorii care au refuzat sa asculte. Sfanta lor neascultare este o incurajare pentru orice enorias ispitit sa urmeze indrumarile unui pastor, chiar uns de Domnul sau mai putin uns, in momentul in care acesta nu ofera indrumare si invatatura in armonie cu Biblia. Din fericire exista numeroase alte pasaje in Biblie cand oamenii ascultatori de Dumnezeu nu s-au lasat impresionati de stralucirea slujbei cuiva si au mustrat relele care se infaptuiau.
In Noul Testament avem exemplul lui Petru, unul care de asemenea fusese uns de Domnul Iisus sa fie un slujitor al Evangheliei. Aceasta ungere nu il facea infailibil, insa. Doar Biserica Romano-Catolica promoveaza aceasta doctrina nebiblica a infailibilitatii conducatorului bisericii. Atunci cand Petru a facut greseli (Galateni 2), a fost mustrat in public de catre apostolul Pavel. Trebuie apreciat atat curajul lui Pavel cat si umilinta de care da dovada Petru ulterior prin faptul ca nu incearca sa-l discrediteze pe Pavel sau chiar sa-l elimine din randul credinciosilor, pentru a nu mai avea parte de asemenea surprize pe viitor.
Pavel, de asemenea, nu se simte jignit cand credinciosii din Berea il verifica cu Biblia pentru a vedea daca invatatura pe care o aducea era corecta. Nici nu a facut uz de ungerea divina (supranaturala, evidenta) pe care o avusese pentru predicarea Evangheliei. Din nou, un exemplu pozitiv atat din partea “unsului” cat si din partea credinciosilor.
Domnul Iisus ne avertizeaza ca e periculos sa urmezi orbeste pe alti oameni. Trebuie sa verificam, sa evaluam permanent, sa judecam roadele vietii unsilor, profetilor, pentru a ne asigura ca sunt slujitori ai Celui Prea Inalt si nu prooroci mincinosi, lupi imbracati in haine de oi (Matei 7:15-20). Acest pasaj de avertizare urmeaza imediat dupa indemnul Mantuitorului de a intra pe poarta cea stramta. Si lucrul acesta nu e la voia intamplarii. Oamenii care sunt pacaliti de proorocii mincinosi, vor fi impiedicati de catre acestia si teologia lor sa intre pe poarta stramta. De doua ori Mantuitorul ne ofera fagaduinta ca “ii veti cunoaste dupa roadele lor”. Asadar, nu e vorba de banuiala, de bajbaiala, ci de ceva evident. Trebuie sa ne folosim creierul, si nu sa-l lasam la intrarea unui locas sfant. Un creier iluminat prin Duhul Sfant si prin cunoasterea si trairea sfaturilor Scripturii, va discerne binele de rau, falsitatea de adevar, calea cea larga de cea stramta, lupii de adevaratii pastori. Lupul prins in turma va pretinde sa nu fie judecat, va striga ca nu ai dreptul sa-l judeci. Orice crecindios adevarat, insa, trebuie sa actioneze ca un pastor, ca unul care este pazitorul fratilor sai.
Intelegerea gresita a versetului din Matei 7:1 este unul din factorii care a condus la tolerarea apostaziei in mijlocul credinciosilor, la intretinerea, sponsorizarea lupilor in fruntea turmelor (prin zecimi si daruri), oamenii traind cu impresia ca Domnul doar trebuie sa-i judece pe pastorii mincinosi, pe lupi. Neasumarea responsabilitatii individuale (datorita necunoasterii adecvate a Bibliei si Spiritului Profetic), duce la pierzare pe multi astazi (Osea 4:6 “Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta”).
Cei care conduc apostazia si contribuie la realizarea de vitei de aur, nu trebuie nici incurajati, nici sponsorizati. Din pacate doar factorul bani, lipsa acestora, ii poate impiedica pe multi lupi sa mai fie activi in lupta impotriva cailor lui Dumnezeu, iar membrii de rand au dreptul si responsabilitatea de a stopa mijloacele sa ajunga pe mana lupilor. Cand intr-o Conferinta intreaga nu gasesti nici macar un pastor care sa se opuna activ apostaziei, sa predice si sa dea un exemplu viu in ce priveste reforma in toate aspectele vietii (reforma in educatie, recreere, imbracaminte, locul de munca, ), devine evident ca a sprijini financiar acel corp pastoral este tradare fata de Dumnezeu. Mai multe detalii despre acest subiect se pot lectura si in articolele Zecimea – Batalia pentru bani si batalia pentru inima sau Excomunicarea sfintilor. Amintim aici doar cateva pasaje inspirate care vorbesc despre responsabilitatea fiecarui membru de a indruma banii primiti din partea lui Dumnezeu spre indivizi si proiecte care nu lupta impotriva adevarului si a reformei. Aceasta e calea mai grea, pentru ca implica rugaciune, cercetare, responsabilitate personala, dar este calea inteleapta.
Vaiuri teribile sunt adresate celor care predica adevarul dar nu sunt sfintiti prin el si de
asemenea celor care consimt sa accepte si sa pastreze pe cei nesfintiti sa lucreze pentru ei prin cuvant si doctrina.” 1T 261, 262 Cei vizati aici sunt membrii bisericii, deoarece lucratorii nesfintiti nu lucreaza pentru Conferinte ci pentru membri. Ei sunt doar angajati si trimisi de Conferinte dar beneficiarul direct sunt membrii comunitatilor, care sunt chemati sa refuze pastorii care promoveaza apostazia sau pastreaza tacere totala fata de adevarurile cercetatoare, doar pentru a nu-si pune in pericol salariul si locul de munca.

                                Gandeste inainte sa dai, cauta destinatia cea mai buna
“Ma intrebi ce ar trebui sa faci cu privire la faptul ca foarte putin ajutor este oferit
departamentului lucrarii unde activezi. As spune: increde-te in Domnul. Exista o modalitate
randuita pentru voi pentru a avea ajutor pentru campul din Sud. Fa apel la oameni. Acesta
este singurul mod de lucru pe care-l poti urma, in circumstantele date. Nu trimite nici un fel
de informare cu privire la situatie prin intermediul publicatiilor noastre religioase pentru ca
nu vei avea izbanda. Trimite apelul direct la oameni. Caile lui Dumnezeu nu trebuie sa fie obstructionate de caile omului. Sunt persoane care au mijloace fnanciare si care vor oferiatat sume mari cat si sume mici. Acesti bani sa vina direct la lucrarea voastra lipsita de mijloace. Domnul nu a precizat nici un canal oficial prin care mijloacele ar trebui sa treaca .” Spaulding & Magan Collection, pg. 498 (Mesaj adresat conducatorilor primei scoli independente din timpul lui EW, Madison, neafiliate nici unei Conferinte, scoala pe care conducatorii bisericii incercau sa o saboteze)
• “Nu va faceti griji ca unele sume merg direct la cei care incearca sa faca lucrare
misionara in mod discret si eficient. Nu e nevoie ca toti banii sa fie administrati de
catre o singura agentie sau organizatie. Sunt multe lucruri care trebuie facute pentru cauzalui Dumnezeu. Trebuie cerut ajutor din orice sursa posibila. Sunt oameni care pot face lucrarea de strangere de fonduri pentru cauza, iar atunci cand acestia actioneaza constiincios si in armonie cu sfaturile conlucatorilor din campul pe care il reprezinta, nici o restrangere nu ar trebui sa fie exercitata asupra lor. Ei sunt conlucratori cu Cel ce si-a dat viata pentru salvarea de suflete… Celor din Conferintele noastre care au simtit ca au autoritatea sa interzica strangerea de mijloace in anumite teritorii le spun acum: Aceasta chestiune a fost prezentata inaintea mea in repetate randuri. Acum dau marturie in numele Domnului catre cei vizati. Oriunde ati fi, opriti interzicerea aceasta. Lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie sa fie impiedicata in felul acesta. Dumnezeu a fost slujit cu
credinciosie de catre acesti oameni pe care voi ii supravegheati si criticati. Ei sunt
oameni care se tem de Dumnezeu si il onoreaza, sunt impreuna lucratori cu El.
Dumnezeu sa va fereasca sa puneti vreun jug pe gatul slujitorilor Sai. Este privilegiul
acestor lucratori sa accepte daruri si imprumuturi pe care sa le investeasca in a face o lucrare importanta care trebuie sa fie facuta. Aceasta povara a responsabilitatii pe care unii au presupus ca Dumnezeu a pus-o asupra lor prin pozitia lor oficiala, nu a fost niciodata pusa. Daca oamenii ar sta liberi pe platforma inalta a adevarului, nu vor accepta responsabilitatea de a face reguli prin care sa impiedice si sa ingradeasca pe lucratorii alesi de Dumnezeu in lucrarea lor de pregatire de misionari. ” Spaulding-Magan
Collection, pg. 419-424. (Jan. 6, 1908)  [aceste avertizari dure sunt adresate conducerii bisericii in momentul in care a incercat sa opreasca adunarea de fonduri pentru scoala
Misionara Madison, care nu se afla sub umbrela si autoritatea bisericii, dar care avea
sprijinul total al lui Dumnezeu si al profetului lui Dumnezeu]

Multi Urie au fost ucisi la porunca “unsilor” din zilele noastre, prin intermediari care copiaza caracterul lui Ioab. Este cazul tipic de persoane care isi lasa creierul la intrare si asculta orbeste de cei “unsi”. Consecintele pentru ambii (si Ioab si David, cu toata pocainta sincera a celui din urma) raman o avertizare pentru cei care le calca pe urme.

Ferice de cine aspira sa-si insuseasca caracterul divin, manifestat in viata si lucrarea Domnului Iisus. Mai jos gasim un portret bine creionat al adevaratilor protestanti de care are lumea nevoie acum:

Nevoia cea mai mare pe care o are lumea este aceea de barbati — barbati care sa nu se lase cumparati sau vanduti, barbati care sa fie cinstiti si credinciosi in adancul sufletului lor, barbati care sa nu se teama sa spuna pacatului pe nume, barbati a caror constiinta este la fel de bine orientata catre datorie, precum este acul busolei catre pol, barbati care vor lua pozitie neclintita pentru adevar, chiar daca s-ar prabusi cerurile.” Ed 57

Sinagoga Satanei si excomunicarea sfintilor

Biserica, sinagoga Satanei si excomunicarea sfintilor

Din capul locului facem precizarea ca prin termenul sfinti nu ne referim la oameni desavarsiti, la oameni care nu mai au nevoie de pocainta, la oameni care nu mai gresesc. Termenul ii desemneaza pe cei care au declarat razboi firii pamantesti, pacatului si diavolului. Se refera la persoane care “au rupt-o cu paganatatea si cu poftele lumesti” (Tit 2:12) si care doresc sa traiasca asa cum a trait Iisus (1 Ioan 2:6). Termenul nu se refera insa la cei care isi asuma numele de crestini si chiar pocaiti, dar care se complac in pacate, apara apostazia din casele lor, din biserici si a liderilor gresiti, si adesea persecuta pe cei care adreseaza indemnuri la pocainta.

(pentru a descarca intregul articol in varianta cu diacritice, folositi linkul urmator: Excomunicarea Sfintilor)

Persecutarea oamenilor credinciosi. Dati afara din sinagoga.

Evrei 11:36-38 “Altii au suferit batjocuri, batai, lanturi si inchisoare; au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferastraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, ei, de cari lumea nu era vrednica-au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului.”

Ioan 16:2,3 “Au sa va dea afara din sinagogi: ba inca, va veni vremea cand, oricine va va ucide, sa creada ca aduce o slujba lui Dumnezeu.si se vor purta astfel cu voi, pentruca n’au cunoscut nici pe Tatal, nici pe Mine.”

Ioan 9:34 “„Tu esti nascut cu totul in pacat”, i-au raspuns ei, „si vrei sa ne inveti pe noi?” si l-au dat afara.” [afara din sinagoga, nu doar afara din incaperea unde a fost judecat] “Intr-o maniera aspra ei l-au dat afara din sinagoga. Oaia a fost data afara din turma pentru ca a fost o marturie vie a puterii lui Hristos. Multi ale caror nume au fost scrise in cartea vietii au fost dati afara din biserica. Lupi imbracati in haine de oaie au fost gata sa dea afara si sa distruga pe cineva care era indreptatit la pasunea Domnului; dar Iisus, adevaratul Pastor, l-a cautat, si i-a dat un loc in turma.” {ST December 4, 1893, par. 8}

In nici o perioada a istoriei nu a fost tolerata prezenta si activitatea oamenilor care au dorit sa asculte de Dumnezeu. Moise era sa fie omorat cu pietre de catre adunarea evreilor daca nu intervenea Dumnezeu direct, Ilie Tisbitul a fost excomunicat in vremea sa, multi dintre profeti au fost nu doar excomunicati ci si omorati, chiar Domnul Hristos a fost si excomunicat si dat la moarte, de aceeasi excomunicare au avut parte apostolii si mai tarziu reformatorii din Europa. Biblia spune ca „De altfel, toti ceice voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Iisus, vor fi prigoniti”. 2 Timotei 3:12 „Atunci de ce persecutia pare ca a slabit intr-o mare masura? Singurul motiv este ca biserica s-a conformat cerintelor lumii si nu mai trezeste nici o impotrivire. Religia care este la moda in zilele noastre nu are caracterul curat si sfant pe care l-a avut credinta crestina in zilele lui Hristos si ale apostolilor Sai. Datorita spiritului de compromis cu pacatul, din cauza ca marile adevaruri ale Cuvantului lui Dumnezeu sunt privite cu indiferenta, pentru ca este atat de putina evlavie in biserica, crestinismul este in aparenta atat de popular in lume. Sa se produca o reinviorare a credintei si puterii din prima biserica, si atunci spiritul persecutiei va fi reinviat, iar flacarile persecutiei vor fi iarasi aprinse.” TV 48

Curajul de a demasca erori, abuzuri, apostazie si de a infrunta opozitia.

1 Regi 18:17,18 „Abia a zarit Ahab pe Ilie, si i-a zis: „Tu esti acela care nenorocesti pe Israel?” Ilie a raspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, si casa tatalui tau, fiindca ati parasit poruncile Domnului si te-ai dus dupa Baali.”

De ce nu s-au temut oameni precum Ilie sau reformatorul Martin Luther de amenintarea cu excomunicarea de catre biserica din care faceau parte?

In primul rand au avut convingerea ca Biblia si Dumnezeu sunt de partea lor. „De un lucru sunt sigur: Cuvantul lui Dumnezeu este de partea mea, si nu a lor.” TV 142

In al doilea rand ei au inteles ca definitia bisericii nu este cea pe care Biserica Romano-Catolica o imprimase in mintea oamenilor. Amintim aici doar un scurt gand inspirat, dupa care vom analiza mai indeaproape conceptul de biserica: “Romanistii au staruit in a aduce protestantilor acuzatia de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Ei sunt aceia care au parasit steagul lui Hristos si s-au departat de „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna”. (Iuda 3) TV 51

Cand a primit bula papala, Luther a spus: „O dispretuiesc si o atac, deoarece este nelegiuita, falsa…. insusi Isus Hristos este condamnat in ea…” … Cu toate acestea, mandatul papal n-a ramas fara efect. inchisoarea, tortura si sabia erau armele capabile sa impuna ascultare. Cei slabi si superstitiosi tremurau inaintea decretului papei… Dar Luther era inca neinfricat. Roma isi aruncase asupra lui anatemele, iar lumea privea neindoindu-se catusi de putin ca el va pieri sau va fi obligat sa se supuna. Dar, cu toata puterea, el a respins sentinta de condamnare si a facut cunoscuta in public hotararea lui de a se desparti pentru totdeauna de Roma. in prezenta unei multimi de studenti, doctori si cetateni de toate categoriile, Luther a ars bula papala impreuna cu toate legile canonice, decretele si alte scrieri care sustineau autoritatea papala.” TV 140-142

                             luther si arderea bulei papale prin care era excomunicat

Biserica: definitie, autoritate

Ce este sau cine este Biserica?

Cuvantul biserica (gr. ἐκκλησία – ekklesia, compus din doua particule ek si kaleo) inseamna cei chemati afara din ceva. Noul Testament spune ca suntem chemati din intuneric la lumina (1 Petru 2:9), suntem chemati afara din Babilon (Apocalipsa 18:4).

Matei 18:20 “Acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.”

Aceasta este Biserica, un grup, chiar foarte mic, de oameni care se aduna in Numele lui Iisus. Dar ce inseamna a fi adunati in Numele lui Iisus?

Dumnezeu are o biserica. Ea nu este marea catedrala, nu este nici o organizatie nationala, nici diferitele denominatiuni; ea este compusa din oamenii care Il iubesc pe Dumnezeu si pazesc poruncile Lui. “Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.” Acolo unde este prezent Hristos, chiar si in mijlocul a doar cativa inchinatori umili, acolo este Biserica Lui, pentru ca doar prezenta Celui Prea inalt si Sfant poate constitui o biserica. Acolo unde sunt doi sau trei care iubesc si pazesc poruncile lui Dumnezeu, Iisus prezideaza, fie ca ei se afla intr-un loc singuratic de pe pamant, in pustie, intr-un oras, sau intre peretii unei inchisori. Slava lui Dumnezeu a strabatut prin peretii inchisorii, inundand cu raze slavite de lumina cereasca cele mai intunecate inchisori. Sfintii Sai pot suferi, dar suferinta lor, ca si a apostolilor din vechime, va raspandi credinta lor si va castiga suflete la Hristos si va slavi numele Sau sfant. Opozitia cea mai inversunata a celor care urasc standardul divin moral inalt al neprihanirii nu ar trebui si nu va putea sa clatine sufletul hotarat care se increde pe deplin in Dumnezeu.” {17MR 81.4} (MR=Manuscript Releases)

Aceasta definitie a Bisericii trebuie retinuta pentru ca atunci cand spunem ca Biserica nu va esua, citand pasaje inspirate, Biserica despre care se vorbeste in acele pasaje este definita in pasajul de mai sus. Si intr-adevar Biserica definita astfel nu va cadea niciodata pentru ca temelia ei este Hristos iar cei care o compun au biruit prin sangele Mielului. Acele citate nu se refera la un ambalaj fara continut, nu se refera la structuri organizatorice care il tradeaza pe Dumnezeu si calca adevarul in picioare, nu se refera la persecutori ai celor credinciosi.

  • Ce alte definitii ale bisericii mai avem in Biblie?

Efeseni 2:19-22 “Asa dar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Iisus Hristos. In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul. si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un lacas al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

1 Tim 3:15 – “Dar daca voi zabovi, sa stii cum trebuie sa te porti in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalpul si temelia adevarului.” – cand adevarul divin este abandonat si chiar atacat, impotrivitorii adevarului inceteaza sa mai fie biserica lui Dumnezeu.

Iuda 3 – “va indemn sa luptati pentru credinta, care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna.” – abandonarea sau indepartarea de la aceasta credinta data sfintilor, descalifica pe cei ce se numesc reprezentanti ai lui Dumnezeu.

1 Petru 2:5 “si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. ”

1 Petru 2:9 “ Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor, pe care Dumnezeu si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v’a chemat din intuneric la lumina Sa minunata.”

Apoc 12:6 “si femeia a fugit in pustie, intr’un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute sase zeci de zile.” – biserica din pustie

Apoc 12:17 „si balaurul, maniat pe femeie, s’a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, cari pazesc poruncile lui Dumnezeu, si tin marturia lui Iisus Hristos.”

Alte pasaje inspirate care definesc conceptul de biserica:

Aceasta era potrivit planului Evangheliei de a uni intr-un corp pe toti credinciosii in Hristos, si Pavel avea grija sa aduca acest plan totdeauna la indeplinire in lucrarea sa. Cei care in vreun loc erau condusi, prin lucrarea sa, sa primeasca pe Hristos ca Mantuitor, erau la timpul cuvenit organizati intr-o biserica. Chiar si atunci cand credinciosii erau putini la numar, el facea acest lucru. in felul acesta, crestinii erau invatati sa se ajute unul pe altul, amintindu-si fagaduinta: „Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor” (Matei 18, 20). FA 185

Biserica este cetatuia lui Dumnezeu, cetatea Sa de scapare, pe care o are intr-o lume razvratita. Orice tradare a bisericii Sale inseamna tradare fata de El, care a rascumparat omenirea cu sangele singurului Sau Fiu. De la inceput, sufletele credincioase au alcatuit biserica de pe pamant. in fiecare veac, Domnul si-a avut veghetori, care au dat o marturie credincioasa generatiei in care au trait. Aceste santinele au dat solia de avertizare; si, atunci cand au fost chemati sa-si depuna armura, altii le-au continuat lucrul. Dumnezeu i-a adus pe acesti martori intr-o legatura de legamant cu Sine, unind astfel biserica de pe pamant cu biserica din ceruri. El i-a trimis pe ingerii Sai sa slujeasca bisericii Sale, si portile iadului nu au fost in stare sa biruie pe poporul Sau”.{FA 11

In timpul veacurilor de intuneric spiritual, biserica lui Dumnezeu a fost ca o cetate asezata pe un munte. Din veac in veac, in cursul generatiilor care au urmat unele dupa altele, invataturile curate ale Cerului au fost descoperite inauntrul ei. Slaba si cu defecte, dupa cum ar parea, biserica este singurul obiect asupra caruia Dumnezeu isi indreapta atentia, intr-un chip deosebit. Ea este locul descoperirii harului Sau, in care gaseste placere sa dea pe fata puterea Sa de a transforma inimi. Domnul Hristos intreaba: „Cu ce vom asemana imparatia lui Dumnezeu sau prin ce pilda o vom infatisa?” (Marcu 4, 30). El nu poate folosi imparatiile lumii ca model. in societatea omeneasca, El nu a gasit nimic cu care sa o asemene. imparatiile pamantesti stapanesc datorita puterii fizice; dar din imparatia lui Hristos este data la o parte orice arma omeneasca, orice mijloc de constrangere. imparatia aceasta urmareste sa inalte si sa innobileze omenirea. Biserica lui Dumnezeu este locul trairii unei vieti sfinte, pline de diferite daruri si inzestrata cu Spiritul Sfant. Membrii ei trebuie sa-si gaseasca fericirea in fericirea acelora pe care ii ajuta si ii binecuvanteaza.” FA 12

  • Biserica lui Dumnezeu este un loc unde pacatul este mustrat, nu tolerat sau promovat:

Evrei 12:16 “Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau…”

Matei 18:15-17 “ Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai cistigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentruca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l Bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de Biserica, sa fie pentru tine ca un pagin si ca un vames.”

1 Corinteni 5:1,11-13 “Din toate partile se spune ca intre voi este curvie; si inca o curvie de acelea, cari nici chiar la pagini nu se pomenesc; pina acolo ca unul din voi traieste cu nevasta tatalui sau… Ci v’am scris sa n’aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macarca isi zice „frate”, totus este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mincati. in adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru? Cit despre cei de afara, ii judeca Dumnezeu. Dati afara dar din mijlocul vostru pe raul acela.”

Marturia clara si fara ocolisuri trebuie sa lucreze in biserica sau blestemul lui Dumnezeu va ramane asupra poporului tot atat de sigur cum a ramas asupra vechiului Israel din cauza pacatelor sale. Dumnezeu isi trage la raspundere poporul, ca intreg, pentru pacatele care exista in indivizii din mijlocul lui. Daca aceia care conduc biserica neglijeaza sa caute cu staruinta pacatele care aduc neplacerea lui Dumnezeu asupra acesteia, ei devin raspunzatori pentru aceste pacate. insa a ne ocupa de mintea oamenilor este lucrarea cea mai frumoasa in care s-a angajat vreodata cineva. Nu toti sunt potriviti sa-i corecteze pe cei gresiti. Nu au toti intelepciunea de a lucra cu dreptate si de a iubi indurarea in acelasi timp.” 3T 269

  • Grau, neghina si… spini

Domnul Hristos a aratat foarte lamurit faptul ca aceia care staruiesc pe fata in pacat trebuie sa fie indepartati din Biserica [acestia sunt “spinii”, pt ca ei au puterea de a ineca cresterea graului - Mt 13:7], dar El nu ne-a incredintat noua lucrarea de a judeca motivele si caracterul [pe cei pe care noi presupunem ca ar fi neghina]. El cunoaste prea bine firea noastra pentru a ne incredinta aceasta lucrare. Daca am incerca sa smulgem din Biserica pe aceia care presupunem [nu sunt dovezi clare] ca sunt numai cu numele crestini, cu siguranta ca vom face greseli. Nu arareori se intampla ca noi sa nu mai vedem nici o nadejde de indreptare tocmai la aceia pe care Domnul Hristos ii atrage la Sine. Daca am proceda cu aceste suflete potrivit cu judecata noastra nedesavarsita, atunci le-am spulbera poate si ultima speranta. Multi dintre cei care gandesc despre ei ca sunt crestini, la ziua cea mare vor fi gasiti lipsa. Multi, insa, vor fi in ceruri, despre care vecinii lor gandeau ca niciodata nu vor ajunge acolo. Omul judeca dupa ceea ce izbeste privirea, dar Dumnezeu judeca inima. Neghina si graul vor creste impreuna pana la seceris; iar secerisul este incheierea timpului de har.

Cuvintele Mantuitorului mai cuprind si o alta invatatura si anume, lectia minunata a indelungii rabdari si a iubirii plina de bunatate. Dupa cum neghina isi are radacinile intretesute cu ale graului, tot asa fratii cei falsi din Biserica pot fi foarte strans legati cu adevaratii ucenici ai Domnului. Adevaratul caracter al acestor pretinsi credinciosi nu este inca pe deplin dat pe fata. Daca unii ca acestia ar fi indepartati din Biserica, altii, care ar fi putut sa ramana statornici, s-ar putea zdruncina si ei.” PDH 71-72

Neghina a fost foarte bine personificata prin Iuda, ucenicul care L-a vandut pe Domnul Iisus. Nimeni dintre ceilalti ucenici nu a banuit ca acesta este un hot si un tradator. Iuda nu facea pacate publice, prin care sa trezeasca suspiciunea celorlalti. Reusea sa-si ascunda adevaratul caracter si faptele gresite. Cand se da pe fata apostazie, acolo nu mai este vorba de neghina, care seamana bine cu graul, ci de spini, care daca nu sunt indepartati sau daca nu ne indepartam noi de ei (in cazul in care sunt aparati de ierarhia bisericeasca) atunci si viata spirituala a noastra si a copiilor nostri va fi influentata spre rau.

Mai jos puteti vedea un exemplu relevant din Anglia in care va puteti intreba daca avem de-a face cu neghina sau cu spini:

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Un alt exemplu, de data aceasta la scara mai mare, a fost congresul tinerilor AZS, desfasurat in 2013 la Novi Sad. Conducerile a doua Diviziuni europene si-au dat mana pentru realizarea unei desfasurari de aspotazie care ar trebui sa ne umple de rusine si sa ridice oameni credinciosi asemenea lui Fineas, asemenea fiilor lui Levi, asemenea lui Ilie si Ioan Botezatorul, care sa spuna “Destul! S-a mers prea departe! Sa ne intoarcem la Dumnezeul adevarat si sa nu mai slujim baalilor!”

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Autoritatea bisericii

Mat 18:18 “Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamint, va fi legat in cer; si orice veti dezlega pe pamant, va fi dezlegat in Cer.” (“Truly I say to you, Whatever you bind on the earth will be, having been bound in Heaven. And whatever you loose on the earth will be, having been loosed in Heaven.” LITV – Literal Translation of the Holy Bible – in limba romana ar suna corect asa: “Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamant, va fi fost legat in Cer; si orice veti deslega pe pamant, va fi fost deslegat in Cer.”)

Asa cum se poate observa in traducerea literala a Bibliei, exista o mica diferenta fata de traducerea in limba romana, diferenta care schimba pe deplin intelesul textului. Acest pasaj biblic a fost folosit de bisericile traditionale (catolica, ortodoxa etc) pentru a sublinia autoritatea eclesiastica absoluta a preotilor si structurii bisericesti. Domnul Hristos nu vorbeste insa despre acest lucru in text. Conducatorii bisericii de pe pamant sunt chemati sa inteleaga mai intai ce anume este legat si dezlegat in Cer, pentru ca apoi sa lege si sa dezlege pe pamant, adica sa inteleaga cum priveste Dumnezeu o anumita problema si sa ia hotarari in armonie cu voia lui Dumnezeu. Atunci cand nu se intampla acest lucru, conducatorii religiosi de pe pamant si-au pierdut autoritatea, iar hotararile lor nefiind o reflectare a hotararilor din Cer, nu sunt valabile.

Autoritatea liderilor religiosi nu este una absoluta si neconditionata. Biblia incurajeaza oamenii sa verifice totdeauna daca liderii ii conduc pe calea cea buna. A asculta si urma orbeste pe lideri nu este recomandat de Biblie. Petru de exemplu a fost mustrat de Pavel in public (pentru ca era vorba de o greseala publica), iar Petru nu s-a simtit ofensat, nici nu a cerut ca Pavel sa fie excomunicat pentru indrazneala de a-l mustra. (Galateni 2:11-14 descrie acest incident).

Credinciosii din Berea au socotit ca e de datoria lor sa verifice daca ceea ce Pavel le predica era in armonie cu Biblia (Fapte 17:10,11), iar Pavel nu i-a privit cu dispret, ofensat ca nu au incredere in judecata lui. Nici o invatatura nu trebuie acceptata, indiferent de reputatia si slujba pe care o are un predicator, daca aceasta invatatura nu are suport biblic.

Apoc. 2:2 “Stiu faptele tale, osteneala ta si rabdarea ta, si ca nu poti suferi pe cei rai; ca ai pus la incercare pe cei ce zic ca sunt apostoli si nu sint, si i-ai gasit mincinosi.” Biserica primara era apreciata de catre Dumnezeu pentru faptul ca testa pe toti invatatorii.

Ascultarea de conducatori trebuie sa se faca “in Domnul”, adica atata timp cat acestia se supun la randul lor autoritatii divine. (1 Petru 5:1-3)

Nicaieri in Biblie nu este recomandata ascultarea neconditionata de oameni, oricat de inalta ar fi pozitia lor. Un exemplu interesant este cel al slujitorilor lui Saul care refuza sa asculte porunca imparatului, unsul Domnului, de a ucide pe preoti, o porunca nedreapta, abuziva. (1 Samuel 22:16-18). Nu stim care au fost consecintele pentru acei slujitori, dar curajul lor moral este unul exceptional si vrednic de urmat de catre crestinii de astazi.

Sinagoga Satanei”, gasca sau biserica?

Daca inlocuim in versetele de mai jos cuvantul iudeu cu adventist de ziua a saptea, iar expresia taiere imprejur cu botez vom avea o aplicatie cel putin interesanta pentru zilele noastre. Aplicatia nu este fortata. Iudeii (evreii) erau si ei adventisti de ziua a saptea in secolul intai. Tineau sambata ca zi de odihna si erau si ei asteptatori ai lui Mesia.

Apoc 2:9 “stiu necazul tau si saracia ta (dar esti bogat), si batjocurile, din partea celor ce zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a Satanei.”

Apoc 3:9 “Iata ca iti dau din ceice sunt in sinagoga Satanei, cari zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci mint; iata ca ii voi face sa vina sa se inchine la picioarele tale, si sa stie ca te-am iubit.”

Romani 2: 21-29 “Tu deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: „Sa nu furi,” furi? Tu care zici: „Sa nu preacurvesti,” preacurvesti? Tu, caruia ti-e scirba de idoli, le jafuiesti templele? Tu, care te falesti cu Legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea acestei Legi?

Caci „din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre Neamuri”, dupa cum este scris. Taierea imprejur, negresit, este de folos, daca implinesti Legea; dar daca tu calci Legea, taierea ta imprejur ajunge netaiere imprejur. Daca deci, cel netaiat imprejur pazeste poruncile Legii, netaierea lui imprejur nu i se va socoti ea ca o taiere imprejur? Cel netaiat imprejur din nastere, care implineste Legea, nu te va osandi el pe tine, care o calci, macar ca ai slova Legii si taierea imprejur? Iudeu nu este acela care se arata pe dinafara ca este Iudeu; si taiere imprejur nu este aceea care este pe dinafara, in carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu inlauntru; si taiere imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in slova; un astfel de Iudeu isi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.”

Care sunt semnele ca o biserica locala a devenit sinagoga Satanei sau una dintre ele?

-indepartarea de la invatatura curata

-pacatul nu mai este mustrat, ci tolerat, chiar promovat de la amvoane si prin exemplul conducatorilor locali

-marginalizarea, izolarea si persecutarea celor care predica lucruri sanatoase si mustra pacatul.

Consecintele sunt devastatoare pentru cei care fac primii pasi spre a-L cunoaste pe Dumnezeu pentru ca ei vor copia exemplul celor din “sinagoga”, gandind ca ei au mai multa experienta in cele sfinte (Matei 23:15).

Ce ar trebui facut cand vezi ca lucrurile merg intr-o directie gresita intr-o biserica locala?

-Dupa o atenta consacrare personala (scotand mai intai barnele din ochii nostri), trebuie contactati liderii bisericii locale si trebuie impartasite temerile pe care le avem. E nevoie sa prezentam un clar “sta scris” pentru temerile pe care le avem. Nu ne putem baza doar pe emotii si impresii personale. Scenariul ideal este cel in care liderii vor demara programe de educare a comunitatii pentru indepartarea relelor existente. Trebuie facut tot ce ne sta in putinta pentru a ajuta comunitatea. Fuga de responsabilitate si abandonarea comunitatii nu este o solutie. Doar daca orice incercare a noastra intampina respingere, ostilitate si lucrurile in loc sa se imbunatateasca se inrautatesc, abia atunci, ca ultima solutie, pentru binele familiei (asta pentru ca adesea copiii vor fi serios afectati de apostazia dintr-o biserica), pentru slava lui Dumnezeu si binele acelei comunitati, va trebui sa parasim acea adunare locala (care practic este o biserica dizidenta, respingand principiile biblice si refuzand orice reforma). Acesta va fi in sine un apel la pocainta adresat tuturor. Unde apelul la reforma este respins, va urma inevitabil marginalizarea si persecutarea celor care au facut apelul la reforma.

-Cauta o alta biserica unde familia ta va putea participa la inchinare, fara a fi tulburata de ceea ce se petrece acolo si unde vei putea invita si oaspeti. Daca nu gasesti o asemenea biserica in apropiere, fa din casa ta un loc de rugaciune. Daca sunt 2-3 familii care se aduna impreuna, se poate inchiria un spatiu unde pot invita si alte persoane sa se inchine impreuna cu ei. Nu uitati de unde ati plecat: ar fi pacat ca si noua grupa sa devina o alta sinagoga a Satanei. E nevoie de rugaciune, curatirea permanenta a vietii personale, veghere si lupta pentru a pastra un standard inalt in mijlocul celor ce se inchina. Informati Conferinta cu privire la initiativa de a infiinta o noua grupa si motivele care au condus la aceasta. In mod normal Conferinta trebuie sa apere pe cei ce raman credinciosi lui Dumnezeu. Daca nu se intampla lucrul acesta, se autodescalifica si isi pierde menirea de a exista.

Imperativul de a ne departa de nelegiuire si de cei ce se complac in apostazie:

Atunci cand orice chemare la reforma este intampinata cu dispret si respingere, cei credinciosi nu se mai pot inchina impreuna cu cei care isi bat joc de Dumnezeu prin apostazia pe care o apara in mijlocul lor.

Exod 23:2 “Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau”.

Exod 32:25-29 “ Moise a vazut ca poporul era fara friu, caci Aaron il facuse sa fie fara friu, spre batjocura vrajmasilor sai; s’a asezat la usa taberii, si a zis: „Cine este pentru Domnul, sa vina la mine!” si toti copiii lui Levi s’au strins la el. El le-a zis: „Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Fiecare din voi sa se incinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara dela o poarta la alta, si fiecare sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa.” Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit in ziua aceea din popor. Moise a zis: „Predati-va azi in slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului si fratelui vostru, pentruca binecuvantarea Lui sa vina astazi peste voi!”

Exod 33:7 “Moise a luat cortul lui si l-a intins afara din tabara, la o departare oarecare; l-a numit cortul intilnirii. si toti ceice intrebau pe Domnul, se duceau la cortul intilnirii, care era afara din tabara.”

Numeri 16:26,34 “A vorbit adunarii, si a zis: „Departati-va de corturile acestor oameni rai, si nu va atingeti de nimic din ce este al lor, ca sa nu pieriti odata cu pedepsirea lor pentru toate pacatele lor.”… Tot Israelul, care era in jurul lor, cand au tipat ei, a fugit; caci ziceau: „Sa fugim ca sa nu ne inghita pamintul!””

Osea 4:17 “Efraim s’a lipit de idoli: lasa-l in pace!”

1 Cor 5:11 “Ci v’am scris sa n’aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mincati.”

Efeseni 5:10,11 “Cercetati ce este placut inaintea Domnului, si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunerecului, ba inca mai de graba osanditi-le.”

2 Tim 2:19 “Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: „Domnul cunoaste pe ceice sunt ai Lui”; si: „Oricine rosteste Numele Domnului, sa se departeze de faradelege!””

2 Tim 3:1,2,5 “Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.”

Tit 2:11,12 “Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat, si ne invata s’o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti, si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie.”

2 Ioan 10,11 “Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cine-i zice: „Bun venit!” se face partas faptelor lui rele.”

Apocalipsa 18:4 “Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei, si sa nu fiti loviti cu urgiile ei!”

Bisericile care pretind a crede adevarul, care apara legea lui Dumnezeu, sa tina aceasta lege si sa se departeze de nelegiuire. Membrii bisericii sa se impotriveasca ispitei de a face rele si de a se complace in pacat. Biserica sa inceapa lucrarea de purificare inaintea lui Dumnezeu prin pocainta, umilinta, cercetare profunda a inimii, pentru ca suntem in ziua antitipica a ispasirii – ceas solemn ce are consecinte vesnice.” 12MR 320

Despartirea de Biserica sau despartirea de biserici dizidente (care au devenit sinagoga Satanei)?

Ce este o biserica dizidenta? Cine este un dizident?

1 Petru 1:22 “Deci, ca unii cari, prin ascultarea de adevar, v’ati curatit sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima;”

Neascultarea, trairea in razvratire fata de ceea ce spune Dumnezeu nu poate duce la sfintire, formarea caracterului dupa modelul divin. Refuzul reformei (urmat de persecutarea celor care fac apelul la reforma) face din pretinsii credinciosi persoane dizidente si biserici dizidente. Numarul mare al celor care refuza reforma nu este un argument. Ei pot avea puterea de a da afara din sinagoga (Ioan 16:2; 9:22) pe cei credinciosi, dar asta nu inseamna ca ei sunt Biserica (in sensul cel mai inalt al cuvantului). In fapt ei s-au autoexclus din Biserica prin neascultare si razvratire (chiar daca numele lor inca sunt prezente in registrele pamantesti, pe care le au sub control), au ajuns sa fie o sinagoga a Satanei, dand pe fata spiritul sau de impotrivire fata de legea lui Dumnezeu si impotrivire fata de reforma.

Excluderea din Biserica – Matei 18:18 – biserica vizibila poate lega sau dezlega doar ceea ce a fost deja legat sau dezlegat in Cer! “Adevarat va spun, ca orice veti lega pe pamint, va fi legat in cer; si orice veti deslega pe pamint, va fi deslegat in cer.” (“Truly I say to you, Whatever you bind on the earth will be, having been bound in Heaven. And whatever you loose on the earth will be, having been loosed in Heaven.” LITV – Literal Translation of the Holy Bible – in limba romana ar suna corect asa: “Adevarat va spun ca orice veti lega pe pamant, va fi fost legat in Cer; si orice veti deslega pe pamant, va fi fost dezlegat in Cer.”)

Lectii din istorie

Dupa o lupta lunga si apriga, cei credinciosi, putini la numar, s-au hotarat sa rupa orice legatura cu biserica apostata, daca ea refuza si mai departe sa se elibereze de ratacire si idolatrie. Ei au vazut ca despartirea era o necesitate absoluta, daca doreau sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu. Nu si-au permis sa tolereze rataciri fatale pentru sufletul lor si sa dea un exemplu care ar primejdui credinta copiilor si a copiilor copiilor lor. Pentru a asigura unitatea si pacea, erau gata sa faca orice concesie care corespundea cu ascultarea de Dumnezeu; dar simteau ca insasi pacea ar fi fost prea scump castigata cu jertfirea principiilor. Daca unitatea se putea asigura numai prin compromiterea adevarului si a neprihanirii, atunci preferau sa ramana despartiti chiar si in razboi.” TV 45

Romanistii au staruit in a aduce protestantilor acuzatia de erezie si de despartire voita de adevarata biserica. Dar aceste acuzatii li se aplica mai degraba lor. Ei sunt aceia care au parasit steagul lui Hristos si s-au departat de „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna”. (Iuda 3) TV 51

  • Pretentia falsa de a fi adventist de ziua a saptea si pericolul de a ajunge asemenea Babilonului spiritual. Pericolul de a fi lepadati de Dumnezeu.

Apocalipsa 3:16 “Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea.”

Ieremia 23:33 “„Daca poporul acesta, sau un prooroc, sau un preot te va intreba: „Care este amenintarea Domnului?” sa le spui care este aceasta amenintare: „Va voi lepada, zice Domnul.””

Poporul evreu din primul secol, asemeni Israelului spiritual de astazi, isi gasea placerea in a cita pasaje biblice precum cele de mai jos, unde era fagaduita binecuvantarea divina, uitand insa ca toate aceste fagaduinte erau conditionate! Ca si evreii din vechime, ne plac fagaduintele de Anul Nou, dar nu vrem sa auzim de lista mai lunga cu blesteme (Deut. 28:15-68) care se implinesc in cazul celor care se razvratesc fata de cerintele divine.

Ieremia 17:25 “atunci pe portile acestei cetati vor intra imparati si voivozi, cari vor sedea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni in cara si calari pe cai, ei si voivozii lor, oamenii lui Iuda si locuitorii Ierusalimului, si cetatea aceasta va fi locuita in veci.”

Isaia 33:20 “Priveste Sionul, cetatea sarbatorilor noastre! Ochii tai vor vedea Ierusalimul, ca locuinta linistita, ca un cort, care nu va mai fi mutat, ai carui tarusi nu vor mai fi scosi niciodata, si ale carui funii nu vor mai fi deslegate.”

Ezechiel 37:28 “si neamurile vor sti ca Eu sint Domnul, care sfinteste pe Israel, cind Locasul Meu cel sfint va fi pentru totdeauna in mijlocul lor.”

Cu pasaje asemanatoare, din Spiritul Profetic, incearca sa-si linisteasca constiinta si se mangaie si poporul lui Dumnezeu de astazi, crezand ca oricat de jos ar cobori in mocirla pacatului, Domnul nu va face nici bine, nici rau, ignorand avertizari precum cele de mai jos:

Ierusalimul a fost lepadat de Dumnezeu din cauza pacatelor sale. A cazut de la o pozitie inalta pe care Tirul si Sidonul n-au atins-o niciodata. Atunci cand un inger cade, el devine demon. Adancimea ruinei noastre este masurata in functie de amploarea luminii pe care am avut-o de la Dumnezeu in bunatatea si mila Sa. O, ce privilegii ne sunt oferite ca popor! Iar daca Dumnezeu nu a crutat pe poporul Sau pe care-L iubea, pentru ca au refuzat sa umble in lumina, cum poate cruta pe poporul pe care l-a binecuvantat cu lumina Cerului oferindu-le cel mai maret adevar incredintat vreodata muritorilor pentru a-l trasnmite lumii?” 12MR 319

Viata noastra trebuie sa fie una de slujire a lui Dumnezeu cu sarguinta si multa grija. Cei care nu simt nici o obligatie reala de a reprezenta adevarul prin viata si caracterul lor, care nu dau marturie cu privire la puterea harului lui Hristos prin reforma pe care acesta o produce, dau gres in a inalta legea lui Dumnezeu in fata celor a caror caractere demonstreaza invaliditatea legii prin principiile lor gresite.

Poporul cu adevarat pazitor al poruncilor lui Dumnezeu arata lumii un caracter de o integritate fara pata, da marturie prin faptele lui ca legea lui Dumnezeu este desavarsita, schimband viata. In felul acesta Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, prin ascultarea Sa de legea lui Dumnezeu, a inaltat si a cinstit legea. In mod clar Dumnezeu va condamna pe orice membru al oricarei biserici care pretinde a fi adventist de ziua a saptea, dar care nu-L slujeste pe El, ci prin mandrie, egoism si spirit lumesc arata ca adevarul de origine divina nu a produs o reformare in caracterul sau.” 19MR 175 comparati mesajul acesta cu cele scrise in Apoc 2:2,9

Vor da ascultare bisericile mesajului catre Laodicea? Se vor pocai sau vor continua in pacate, fara a tine seama de faptul ca mesajul cel mai solemn al adevarului – a treia solie ingereasca – este proclamat lumii? Aceasta este ultima solie de har, ultima avertizare pentru o lume cazuta. Daca biserica lui Dumnezeu devine caldicea, ea nu mai are parte de favoarea lui Dumnezeu mai mult decat bisericile care sunt reprezentate ca fiind cazute si care au devenit locasuri ale dracilor, inchisori ale oricarui duh necurat si inchisori ale oricarei pasari necurate. [Apocalipsa 18:2] Cei care au avut ocazia de a auzi si primi adevarul si care s-au unit cu Biserica Adventista de Ziua a Saptea, numindu-se popor al lui Dumnezeu pazitor al poruncilor, dar care nu au mai multa vitalitate si consacrare decat celelalte biserici, vor primi plagile lui Dumnezeu la fel de sigur ca si cei care se opun legii lui Dumnezeu. Doar cei care sunt sfintiti prin adevar vor face parte din familia regala in locasurile ceresti unde Hristos s-a dus sa le pregateasca pentru cei care-L iubesc si tin poruncile Lui.” 19MR 176

Noi trebuie sa ne ridicam ca popor si sa curatim tabara lui Israel. Imoralitate, intimitate nelegiuita si practici nesfinte patrund intre noi intr-o mare masura; iar slujitorii care se ocupa de lucruri sfinte sunt vinovati si ei de pacate in aceasta privinta. Ei poftesc nevestele celor apropiati si porunca a saptea este calcata. Noi suntem in pericolul de a deveni o sora a Babilonului cazut, in pericolul de a permite ca bisericile sa devina corupte, pline de orice duhuri necurate, o inchisoare a oricarei pasari necurate [Apocalipsa 18:2]; vom scapa noi de acest pericol daca nu luam masuri hotarate pentru a indeparta aceste rele existente?” 21MR 380.1

Pasajele de mai sus au fost scrise cu mai bine de 100 de ani in urma. S-a imbunatatit starea pretinsului popor al lui Dumnezeu sau vedem cu ochii nostri ca se intampla exact contrariul, sub atenta coordonare si priveghere a ierarhilor bisericesti?

Toti cei care pretind a fi adventisti de ziua a saptea, si totusi continua sa traiasca in pacat, sunt mincinosi in ochii lui Dumnezeu. [comparati cu Apocalipsa 2:2,9 si 3:9] Purtarea lor pacatoasa se opune lucrarii lui Dumnezeu. Ei ii conduc si pe altii sa pacatuiasca. Solia lui Dumnezeu catre fiecare membru din bisericile noastre este aceasta: “Croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce schiopateaza sa nu se abata din cale, ci mai de graba sa fie vindecat. Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca turburare, si multi sa fie intinati de ea. Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mincare si-a vindut dreptul de intii nascut. stiti ca mai pe urma, cind a vrut sa capete binecuvintarea n’a fost primit; pentruca, macar ca o cerea cu lacrami, n’a putut s’o schimbe.” [Evrei 12:13-17].” 19MR 177

Frate Haskell, marturia noastra trebuie sa fie limpede – nu trebuie sa fie varuita. Pacate grave sunt ingaduite in mijlocul nostru, si daca nu va avea loc o trezire asa cum nu s-a mai vazut de multa vreme, care sa convinga si sa converteasca pe pretinsii pazitori ai Sabatului, ei vor muri in pacatele lor. Pedeapsa Sodomei si a Gomorei va fi usoara in comparatie cu pedepsirea celor care au avut parte de multa lumina si ocazii pretioase, dar care in gandurile si practicile lor au fost firesti si corupti si nu si-au curatit sufletele prin ascultarea de adevar.{12MR 332.2}

Acum, ar putea aceia care au in spate ani de experienta dar care nu-L cunosc pe Dumnezeu si pe Iisus Hristos pe care L-a trimis, sa mearga ca reprezentanti ai lui Iisus Hristos? Acestia nu vor influenta niciodata in bine alte minti; ei nu au crescut la statura deplina de barbati si femei in Hristos. Ei doar poarta numele de crestini dar nu sunt potriviti pentru lucrarea lui Dumnezeu, si nu vor fi niciodata daca nu se nasc din nou si invata ABC-ul adevaratei religii a lui Iisus Hristos. Exista putina speranta in directia aceasta: Luati pe tineri si pe tinere, si asezati-i acolo unde vor veni cat mai putin posibil in contact cu bisericile noastre, pentru ca nivelul scazut de evlavie din zilele noastre sa nu le modeleze ideile lor despre ce inseamna sa fii crestin.” {12MR 333.1} Letter 16f, 1892. (Written to S. N. Haskell, May 9, 1892, from Preston, Melbourne, Australia.)

Domnul Iisus va avea intotdeauna un popor ales care Il slujeste. Cand poporul evreu L-a respins pe Hristos, Printul vietii, EL a luat de la ei Imparatia lui Dumnezeu si a dat-o Neamurilor. Dumnezeu va continua sa lucreze pe baza acestui principiu cu fiecare ramura a lucrarii Sale. Cand o biserica se dovedeste a fi necredincioasa Cuvantului Domnului, oricare ar fi pozitia ei, oricat de inalta si sfanta i-ar fi chemarea, Domnul nu mai poate lucra cu ea. Altii sunt alesi sa poarte responsabilitati importante.” 14MR 102

“In tot ceea ce am afirmat la Mineapolis am avut convingerea ca in biserici trebuie sa aiba loc o reformatiune. Trebuie sa se faca reforme pentru ca slabiciunea si orbirea spirituala au cuprins poporul care a fost binecuvantat cu mare lumina, ocazii pretioase si privilegii. Ca reformatori ei au trebuit sa iasa din bisericile diferitelor denominatiuni, dar acum se comporta la fel ca acele biserici. Am sperat ca nu va mai fi nevoie de o alta iesire.” 11MR 229

Dar cum ramane cu bine cunoscutul citat care spune ca biserica pare sa cada dar nu va cadea? Haideti sa privim cu atentie la acest citat si sa vedem ce ne spune:

Noi trebuie sa fim pregatiti si sa asteptam ordine de la Dumnezeu. Natiunile vor fi tulburate. Se va retrage orice sprijin pentru cei care inalta standardul neprihanirii divine, singurul test al caracterului. Si toti cei care nu se vor pleca in fata decretului consiliilor nationale si nu vor asculta de legile nationale care inalta sabatul instituit de omul faradelegii, pentru a dispretui ziua sfanta a lui Dumnezeu, vor avea de-a face nu doar cu puterea opresiva a papalitatii, ci si cu cea a lumii protestante, chipul fiarei.

Satana va face minuni pentru a insela, va proclama ca are puterea suprema. Biserica poate parea ca e gata sa cada, dar nu cade. Ea ramane, in timp ce pacatosii din Sion sunt cernuti – pleava este separata de graul pretios. Acesta este un proces teribil, dar trebuie sa aiba loc. Doar cei care au biruit prin sangele Mielului si cuvantul marturisirii lor vor fi gasiti credinciosi si adevarati, fara vreo pata a pacatului, fara viclenie in gurile lor. Trebuie sa fim lipsiti de autoindreptatire si imbracati in neprihanirea lui Hristos.” 2SM 380

Asa cum se poate observa, pasajul vorbeste despre timpul de dupa darea decretului duminical, cand cei credinciosi vor fi persecutati. Conceptul de biserica e folosit in acest pasaj asa cum este definit de Biblie si alte pasaje inspirate (vezi inceputul acestui articol), si nu in sensul unei structuri organizatorice, nu in sens denominational. Biserica lui Dumnezeu despre care se vorbeste in pasaj, este formata din biruitori, oameni care au biruit pacatul, cu ajutor divin, oameni care au biruit fiara si chipul fiarei, oameni care au ascultat chemarea din Apocalipsa 18:1-4 si care au iesit din Babilon, care s-au departat de faradelege.

Daca cernerea ar fi un proces condus de oameni, in structurile unei biserici vizibile, avand in vedere ca cei neconvertiti si nepregatiti pentru Cer sunt majoritari procentual (dupa cum se poate vedea in pasajul de mai jos), i-ar indeparta tocmai pe cei care sunt credinciosi chemarii divine (fapt care se si intampla astazi). Cernerea finala, despre care vorbeste pasajul, va fi facuta prin focul persecutiei.

O declaratie solemna, pe care o fac pentru biserica, este aceea ca nici macar unul din douazeci de membri [mai putin de 5%], ale caror nume sunt inscrise in registrul bisericii, nu este pregatit sa-si incheie istoria vietii pe acest pamant si ca va fi la fel de lipsit de Dumnezeu si de speranta in lume ca si pacatosii de rand”. — Christian Service, 41 (1905). LDE 172

Autoritatea Conferintei Generale

In Manualul Comunitatii este citat doar un pasaj care subliniaza autoritatea incontestabila a Conferintei Generale.

Adesea, am fost instruita de Domnul ca judecata nici unui om n-ar trebui sa fie supusa judecatii nici unui alt om. Niciodata n-ar trebui ca mintea unui om sau mintea unor oameni sa fie socotita ca indestulatoare ca intelepciune si putere, ca sa controleze lucrarea si sa spuna ce planuri sa fie urmate. Dar cand, intr-o Conferinta Generala, judecata fratilor adunati din toate partile campului este exercitata, independenta particulara si judecata personala nu trebuie sa fie mentinuta cu incapatanare, ci supusa. Niciodata nu ar trebui ca un lucrator sa considere ca o virtute pastrarea staruitoare a pozitiei sale de independenta, contrariu deciziei organizatiei generale.” 9T 260

Multi citeaza acele randuri ca pe un cec in alb oferit conducerii bisericii. Puteti lectura mai jos si alte pasaje inspirate care spun contrariul. Cum se impaca cele doua pozitii diferite? Dumnezeu nu a acordat niciodata autoritate definitiva si absoluta vreunei ierarhii bisericesti pamantesti, indiferent de faptele lor si relatia lor cu Dumnezeu. Autoritatea oamenilor deriva din Cuvant. Cand ei asculta de Cuvant, autoritatea lor trebuie respectata. Atunci cand Biblia si principiile ei sunt ignorate, orice ierarhie bisericeasca isi pierde autoritatea. Nu suntem chemati sa urmam orbeste un “asa zice biserica” (fie ea si Conferinta Generala), atunci cand vine in contradictie cu un “asa zice Domnul”.

Citam in intregime una dintre scrisorile trimise de EW in timp ce era in Australia:

Conducatorii bisericii sa asculte de Cuvantul lui Dumnezeu

Celor din America ce presupun ca vocea Conferintei Generale este vocea lui Dumnezeu, le spun sa devina mai intai una cu Dumnezeu inainte de a-si exprima opiniile. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie atat trait cat si predicat. Trebuie sa fie adus in fiecare parte a lucrarii crestine realizate in aceasta lume. Oamenii pe care Dumnezeu i-a ales sa faca lucrarea Lui trebuie sa se goleasca de eul lor. Iisus sa fie lasat sa intre. Deschideti usa inimii pentru Oaspetele ceresc. La nici un om sa nu privim de parca ar fi Dumnezeu. Cand cei care se apropie de Dumnezeu in slujire sunt consacrati, curatiti si purificati, apropiindu-se tot mai mult de bunavointa divina, atunci ei pot pretinde ca sunt trimisi de Dumnezeu si trebuie respectati.

Ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu va conduce la o stare de lucruri mult mai diferita decat cea existenta. Vor fi inlaturate pofte firesti si lacomia dupa castig. Faptul ca acest pacat a existat nu poate fi demonstrat mai bine decat prin faptul ca au insfacat salarii mari chiar cei care au pretins ca actioneaza in locul lui Hristos, pretinzand a fi un popor deosebit, zelos pentru fapte bune. Dumnezeu este nemultumit ca lucrarea Sa nu inainteaza in teritorii noi.”—Letter 187, 1899. (Written to S. N. Haskell, from “Sunnyside,” Cooranbong, N. S. W., November 16, 1899.) 13MR 291

O a doua scrisoare, la fel de interesanta, descrie probleme grave la nivelul cel mai inalt al bisericii, in urma cu mai bine de o suta de ani:

Sfaturi rele urmate la Review and Herald si de catre Conferinta Generala

(scris pe 12 oct 1895, la Granville, NSW.)

Mustrarile care au venit pentru oameni ce s-au indepartat de Dumnezeu si au pasit pe carari gresite, nu au venit pentru ceva ce s-a intamplat brusc. Dumnezeu nu a putut aproba lucrarea marelui inselator asupra mintii oamenilor si metodele lor omenesti. Oamenii care sunt condusi de Duhul Sfant, care sunt familiarizati cu principiile legii lui Dumnezeu, nu se puteau angaja in asa ceva daca ar fi privit la Dumnezeu si s-ar fi increzut in El. Dar barbati, barbati firesti, au avut incapatanarea de a duce la indeplinire propriile planuri de parca Dumnezeu i-ar fi autorizat sa procedeze asa. Oamenii au lucrat pe baza unor principii pe care Dumnezeu le condamna, nu le accepta, si despre care in ziua judecatii va spune “Cine ti-a incredintat aceasta lucrare?”

Trasaturile naturale ale inimii omenesti se lupta intotdeauna cu Duhul. Omul vechi, care nu e mort, invie si are puterea sa faca rele care vor duce la ruinarea altor suflete. Omul a cladit lucruri pe care candva le-a distrus. A permis eului sa creasca si lui Hristos sa descreasca. Isi inalta planuirea ca fiind foarte priceputa, iar Hristos este neglijat in ce priveste sfatuirea.

Acesti oameni au avut lumina; au avut avertizari si mesaje de la Dumnezeu. Am fost adesea trezita la ora 12 sau 1 noaptea si m-am simtit indemnata de Duhul lui Dumnezeu sa va scriu, dar voi ati primit un alt sfat, cel al oamenilor, si ati ignorat sfatul lui Dumnezeu, caci altfel nu ati fi ajuns aici. Sfaturi rele au fost inaltate si pretuite. De ce ati facut asta? S-au cheltuit multi bani in ridicarea de cladiri care sa ofere impresia ca oamenii care conduc aceasta institutie sunt oameni de afaceri de tinuta inalta. Ati ascultat de hotararile lor, ati vrut ca aceste cladiri sa fie dupa cum v-au sfatuit ei, iar Hristos a fost micsorat, in timp ce oamenii care lucreaza impotriva planurilor lui Dumnezeu au crescut.

Nu am putut sa incredintez lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o editurii de la Battle Creek. N-as indrazni sa fac asta. In ce priveste comitetul existent, sub prezenta administratie, cu oamenii care conduc acum, nu le-as incredinta publicarea cartilor cu lumina primita de la Dumnezeu, pana cand editura are oameni cu abilitati consacrate si intelepciune. In ce priveste vocea Conferintei Generale, nu exista nici o voce de la Dumnezeu prin acel corp care sa fie vrednic de incredere.

Nu trebuie sa depindem de nimeni. Totul este deviat in canale egoiste. Conferinta nu rezolva situatia prin preluarea publicatiilor de la Review and Herald, pentru ca aceleasi metode, aceleasi planuri egoiste, aceleasi idei si planuri au ramas. Suficienta hotie si necinste au fost practicate in afara si care acum se raspandeste si la nivelul Conferintei Generale aceasta lepra a vicleniei si dublului standard si privarea oamenilor de drepturile lor. Nu am cuvinte suficient de puternice pentru a descrie situatia care a continuat sa existe, in ciuda tuturor avertizarilor si mesajelor date de Dumnezeu. Cand Cuvantul Domnului este pretuit mai mult decat cuvintele oamenilor care au dovedit ca nu au o legatura vie cu Dumnezeu, atunci voia Domnului si a mea se vor implini.

O, ma doare inima cand vad nelegiuirea ajungand in locuri inalte! Lucrarea mintilor care sunt inspirate de Satana a ajuns intr-o sfera inalta. Oamenii au dat ascultare sugestiilor lui Satana si nu stiu din ce izvor vine priceperea lor. Ei nu stiu ca e din partile de jos si nu se opresc pana cand nu vad ca anumiti oameni care au luat locul lui Dumnezeu au control deplin. Principiul pe baza caruia s-a lucrat a fost cel de a controla sau de a zdrobi tot ceea nu poate fi controlat. A existat un spirit de opozitie a inimii fata de adevarul evangheliei. O, ce incapatanare poate da pe fata inima omului! Am stat aproape trei ani la Battle Creek. Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat. Dovada peste dovada s-a strans si in diferite momente am sperat ca se va face o lucrare deplina.”—Manuscript 57, 1895. 17MR 177-179

Un an mai tarziu, au fost scrise randurile de mai jos:

Barbatii care au fost legati cu cea mai mare raspundere pe acest pamant au manjit si corupt lucrarea lui Dumnezeu. Instrumente pe care El le doreste folosite spre inaintarea cauzei Sale au fost intrebuintate pentru a promova lucruri nelegiuite, care sunt in opozitie directa cu lucrarea pe care Dumnezeu a randuit-o ca fiind a Sa. Dumnezeu a fost ignorat de oameni care au luat hotarari cu privire la lucrarea Sa, si aceasta a fost afectata. Oamenii au fost hotarati sa-si puna amprenta priceperii lor omenesti asupra lucrarii lui Dumnezeu. Au refuzat sa fie cizelati de catre Duhul Sfant, si au introdus propria pricepere si propriile planuri.

Rezultatul s-a vazut in mai multe feluri. Caracterul sacru al cauzei lui Dumnezeu nu mai este constientizat la centrul lucrarii. Vocea de la Battle Creek, care a fost socotita o autoritate in ce priveste modul in care lucrarea trebuie facuta, nu mai este vocea lui Dumnezeu; dar a cui voce este? De unde vine ea, si de unde este puterea ei vitala? Aceasta stare de lucruri este mentinuta de oameni care s-au deconectat de lucrare cu mult timp in urma. Acesti oameni nu se sfiesc sa citeze Cuvantul lui Dumnezeu ca fiind autoritatea lor, dar dumnezeul care ii conduce este un dumnezeu fals”. – Letter 4, 1896 , 17MR 185

Dupa alti cinci ani (1901) intalnim o descriere similara:

Unde s-au dus banii stransi pentru campul din Sud? [in discutie era campul sudic din SUA] De cat timp s-au strans banii? Colecta s-a facut in urma cu cinci ani, dar nu stiu unde s-au dus banii, iar daca cineva dintre cei prezenti stie, as vrea sa imi spuna. Cei care au pastrat banii care s-au strans pentru campul din Sud in urma apelului pe care l-am facut sunt responsabili in fata lui Dumnezeu, pentru ca El m-a condus sa fac acel apel…

Folosirea de principii gresite a condus cauza lui Dumnezeu in starea jalnica actuala. Oamenii si-au pierdut increderea in cei care conduc lucrarea.

Totusi auzim ca vocea Conferintei este vocea lui Dumnezeu. Ori de cate ori auzeam asta, ma gandeam ca e aproape o blasfemie. Vocea Conferintei ar trebui sa fie vocea lui Dumnezeu, dar nu este, pentru ca unii care sunt legati de aceasta nu sunt oameni ai credintei si rugaciunii, nu sunt oameni ai principiilor inalte. Nu exista o cautare a lui Dumnezeu cu toata inima, nu exista o constientizare a responsabilitatii teribile care zace asupra celor din aceasta institutie de a modela si indruma mintile dupa asemanarea divina.” Ms 37, 1901, 2SAT 159

Observati cum pana inspirata nu a oferit cecuri in alb autoritatii bisericesti. Orice institutie si orice lucrare trebuie sa fie testata in lumina Cuvantului, in ce masura se da ascultare principiilor divine.

Papa Grigore al VII-lea: “biserica n-a gresit niciodata, nici nu va putea gresi vreodata. Dar aceasta afirmatie nu era insotita de dovezile din Scriptura.” TV 53

E util sa ne aducem aminte de inceputurile protestantismului in Europa si care a fost temelia pe care s-a cladit:

Principiile cuprinse in acest protest celebru [de la Speier, Germania]… constituie insasi esenta protestantismului. Acest protest se impotriveste celor doua mari abuzuri ale omului in materie de credinta; primul este amestecul puterii lumesti, iar al doilea este autoritatea arbitrara a bisericii. in locul acestor abuzuri, protestantismul aseaza puterea constiintei mai presus de autoritatea lumeasca, iar autoritatea Cuvantului lui Dumnezeu mai presus de biserica vizibila.” TV 203

BISERICA DIN PUSTIE

Ori de cate ori apostazia a fost universala, cei credinciosi au facut parte din ceea ce Biblia numeste “biserica din pustie”. (Apocalipsa 12:6) Exemplul cel mai citat este cel din perioada de persecutie papala, dar acelasi fenomen a avut loc si pe timpul lui Ilie, Ioan Botezatorul si Iisus.

Credinta care timp de veacuri a fost tinuta si invatata de catre crestinii valdenzi era in contrast evident cu invataturile ratacite impuse de Roma. Credinta lor religioasa era intemeiata pe Cuvantul scris al lui Dumnezeu, adevaratul sistem al crestinismului. Dar taranii aceia umili, in ascunzatorile lor nestiute, alungati de lume si legati de truda zilnica in mijlocul turmelor si viilor lor, n-au ajuns prin ei insisi sa cunoasca adevarul in opozitie cu dogmele si ratacirile bisericii apostaziate. Credinta lor nu era primita de curand. Credinta lor era o mostenire de la parinti. Ei se luptau pentru credinta bisericii apostolice — „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna”. (Iuda 3). Biserica din pustie, si nu ierarhia mandra intronata in marea capitala a lumii, era biserica adevarata a lui Hristos, pastratoarea comorilor adevarului pe care Dumnezeu il incredintase poporului Sau pentru a fi dat lumii.

Printre cauzele principale care au dus la despartirea bisericii adevarate de Roma, a fost ura acesteia din urma fata de Sabatul biblic. Asa cum era prevestit in profetie, puterea papala a aruncat adevarul la pamant.” TV 64

Delegatii i-au sfatuit pe membrii consiliului sa continue a ramane in biserica, fara care, au declarat ei, nu exista mantuire. Zwingli a raspuns: „Aceasta acuzatie sa nu va intimideze. Temelia bisericii este aceeasi Stanca, acelasi Hristos care i-a pus lui Petru acest nume pentru ca L-a marturisit cu credinciosie. in orice popor, oricine crede din toata inima in Domnul Isus este primit de Dumnezeu. Iata, in adevar, biserica in afara careia nimeni nu poate fi mantuit.” (D’Aubigne, ed. londoneza, b.8, cap.11). Ca urmare a acestei conferinte, unul dintre delegatii episcopului a primit credinta reformata.”TV 181

Ca membri ai bisericii anglicane, ei erau legati puternic de formele ei de inchinare, dar Domnul le prezenta in Cuvantul Sau un ideal mai inalt. Duhul Sfant ii indemna sa-L predice pe Hristos si pe El rastignit. Puterea Celui Preainalt insotea lucrarea lor. Mii de oameni se convingeau si se converteau cu adevarat. si era necesar ca aceste oi sa fie pazite de lupii rapitori. Wesley nu se gandea nicidecum sa intemeieze o denominatiune noua, ci i-a organizat intr-o asociatie care se numea Uniunea Metodista”. TV 257

Insa, au fost unii care au refuzat sa se supuna autoritatii papei sau prelatului. Ei s-au hotarat sa pastreze credinciosia fata de Dumnezeu si sa pastreze curatia si simplitatea credintei lor. S-a produs o despartire. Aceia care au ramas la vechea credinta s-au retras; unii, parasind Alpii natali, au ridicat steagul adevarului in tari straine; altii s-au retras in vaile singuratice si in fortarete stancoase ale muntilor si acolo si-au pastrat libertatea de a se inchina lui Dumnezeu.” TV 64

Fagaduinte pretioase pentru vremuri dificile

Apocalipsa 3:21 „Celui ce va birui, ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Apocalipsa 12:11 “ Ei l-au biruit, prin singele Mielului si prin cuvintul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pinala moarte.”

Apocalipsa 15:2 “ si am vazut ca o mare de sticla amestecata cu foc; si pe marea de sticla, cu alautele lui Dumnezeu in mina, stateau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, si ai numarului numelui ei.”

Apocalipsa 17:14 “Ei se vor razboi cu Mielul; dar Mielul ii va birui, pentruca El este Domnul domnilor si imparatul imparatilor. si cei chemati, alesi si credinciosi, cari sint cu El, de asemenea ii vor birui.”

Ioan 16:20 “Adevarat, adevarat va spun ca, voi veti plinge si, va veti tangui, iar lumea se va bucura; va veti intrista, dar intristarea voastra se va preface in bucurie.”

Ioan 16:33 “V’am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. in lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”

 

Lupii in haine de oi

Lupii in haine de oi – Zoologie biblica
Cine sunt “lupii”?

In Biblie “lupii” sunt acele persoane care au diverse pozitii de autoritate si conducere si care produc vatamare spirituala (si nu doar atat) celor pe care ii conduc sau se afla sub influenta lor.

Diferenta dintre “lupi” si “capre”, din punct de vedere biblic, nu este atat de mult prin caracter, cat prin sfera de autoritate pe care o au. “Caprele” reprezinta pe cei care nu au pozitii de conducere, dar care sunt in aceeasi stare nespirituala. Biblia atrage atentia ca “lupii” se camufleaza adesea purtand blanuri de oi, pentru a insela mai usor pe cei pe care ii conduc. Asta inseamna ca au abilitatea de a imita in exterior elemente crestine, pentru ca “oile” sunt folosite in Biblie pentru a reprezenta pe crestinii credinciosi care vor fi mantuiti.

                              lupii in haine de oi

Ezechiel 22:27 “Capeteniile lui sint in mijlocul lui ca niste lupi care isi sfisie prada; varsa singe, pierd sufletele, numai ca sa-si potoleasca lacomia de bani.”

Tefania 3:1-3 “Vai de cetatea indaratnica si spurcata, vai de cetatea plina de asuprire! Ea n-asculta de nici un glas, nu tine seama de mustrare, nu se increde in Domnul, nu se apropie de Dumnezeul sau. Capeteniile ei in mijlocul ei sunt niste lei cari racnesc; judecatorii ei sunt niste lupi de seara cari nu mai lasa nici un os pana dimineata.”

Matei 7:15 “Paziti-va de prooroci mincinosi. Ei vin la voi imbracati in haine de oi, dar pe dinlauntru sunt niste lupi rapitori.”

Fapte 20:29,30 “stiu bine ca, dupa plecarea mea, se vor vari intre voi lupi rapitori, cari nu vor cruta turma; si se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor invata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor.”

Un prooroc mincinos presupune autoritate spirituala, capacitatea de a se face acceptat de comunitate ca fiind unul care cunoaste si vesteste voia lui Dumnezeu, cand in realitate el nu este trimis de Dumnezeu. Ei nu sunt oameni straini comunitatii, ci parte din comunitate.

                             lupi in haine de oi

Cum pot fi identificati “lupii” astazi? Ne cheama Dumnezeu sa ii identificam? Are vreo importanta daca stim sau nu cine este “lup” si cine nu este?

Esecul in a identifica pe lupi, in viata reala, duce la pagube insemnate pentru ciobani, existand chiar pericolul de a ramane fara oi. Biblia vorbeste despre strajeri, un fel de sub-pastori, pe care Dumnezeu ii cheama sa fie atenti si sa avertizeze pe cei din jur la apropierea oricarui pericol.

Unii amintesc texte biblice precum “Sa nu judecati” pentru a descuraja orice incercare de a identifica lupii. Noi nu suntem chemati sa judecam motivatiile care stau in spatele actiunilor oamenilor, nu suntem chemati sa spunem cine va fi mantuit sau nu, dar suntem chemati sa evaluam roadele celor din jur pentru a nu fi inselati. Standardul folosit nu trebuie sa fie parerea noastra personala, ci Legea si Marturia (Isaia 8:20). Nu trebuie ignorata avertizarea “Paziti-va de prooroci mincinosi…”(Matei 7:15) si chiar asigurarea ca “ii veti cunoaste dupa roadele lor.” (Matei 7:16) Observati ca Biblia nu spune ca e foarte greu sa identifici lupii, nici ca ar fi doar sarcina unora dintre credinciosi. Orice crestin are datoria morala de a fi treaz, de a veghea si de a discerne cine sunt lupii. Despre conducatorii de pe timpul Sau, Domnul Iisus spunea “sunt niste calauze oarbe; si cand un orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea amandoi in groapa”. Incapacitatea sau nepasarea de a identifica lupii duce la urmarea lor, imitarea si aprobarea actiunilor lor, iar in cele din urma la caderea in groapa (adica pierzare vesnica).

Faptul ca “lupii” pot fi cunoscuti dupa roadele lor arata ca raportarea lor la lucruri practice ale vietii de crestin este defectuoasa. Nu e vorba de teorii filosofice sau teologice abstracte, ci despre lucruri practice. Acolo unde Dumnezeu spune foarte clar care sunt asteptarile Sale, acestia fac pe dos, cu diverse justificari. Domenii in care se pot vedea aceste derapaje sunt urmatoarele: viata devotionala, imbracaminte si podoabe, reforma sanitara, muzica ascultata si promovata, recreerea, educatia etc. Toate acestea isi au rolul si contributia lor la formarea caracterului. Nu e suficient ca cineva sa creada binele doar in unele domenii, in timp ce crede si face raul in altele. Pe taram spiritual poti intalni “lupi vegetarieni”, sau “lupi melolamani” (ei nu asculta muzica “deocheata”), insa la alte capitole dau pe fata neascultare vadita. Tocmai ascultarea partiala de care fac dovada creaza dificultati oamenilor in a-i identifica.

Cum ar trebui sa ne raportam la “lupi”?

2 Ioan 1:10,11 “Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: „Bun venit!” Caci cine-i zice: „Bun venit!” se face partas faptelor lui rele.”

Un asemenea indemn este foarte neasteptat, mai ales venit din partea lui Ioan, apostolul iubirii. Nu este greu de imaginat ce fel de soc ar avea un pastor sau un prezbiter al unei biserici care nu ar fi primit in casa de unul dintre membrii bisericii care ajunge la concluzia ca acestia ar fi “lupi”. Indemnul de a nu-i primi in casa face parte din ajutorul pe care “lupii” il pot primi pentru a se metamorfoza in oi, daca vor alege asta desigur. A-i primi in casa expune intreaga familie strategiilor lor viclene de a insela si de a sfasia. Membrii ai familiei care sunt mai putin pregatiti sa faca fata atacurilor lor pot deveni prada usoara. Singura siguranta consta in a tine departe de casa ta pe “lupi”. Asta nu inseamna ca trebuie rupta orice legatura cu acestia. Se poate purta un dialog in alta parte si e nevoie de comunicare pentru a putea ajuta pe cel ce este “lup” sa devina “oaie”. Spre exemplu cineva care a primit un “lup” in casa si l-a invitat la masa, acesta din urma avand convingerea ca hrana lupeasca (adica cea carnivora) e foarte potrivita, a ajuns sa-si vada familia “evanghelizata” nu doar in privinta dietei lupesti, ci si in alte domenii (muzica lupeasca, distractii lupesti etc).

Se poate face ceva pentru “lupi”? Se pot ei transforma in oi?

Din punct de vedere fizic niciodata un lup nu poate deveni oaie. Vestea buna este ca din punct de vedere spiritual, “lupii” se pot transforma in “oi”. Nu este un proces simplu, poate nici foarte des intalnit, datorita naravurilor adanc inradacinate in viata lor, dar nu este nici imposibil. Ceea ce la oameni este cu neputinta, la Dumnezeu este posibil.

Un “lup” nu poate fi ajutat prin tacere. Starea lui spirituala este una foarte grava si doar o confruntare (a nu se percepe ideea ca trebuie sa fie ceva de natura violenta, neaparat) a acestuia cu cerintele lui Dumnezeu ii mai poate oferi sansa de a se schimba. Domnul Hristos stia lucrul acesta si in relatia cu lupii a avut abordari destul de directe: scoaterea lor afara din Templu de doua ori (fapt ce poate fi socotit de multi ca fiind total lipsit de dragoste si intelepciune), mustrarea directa (Matei 23), mustrare indirecta prin parabole (dar facand suficient de clar pe cine reprezinta personajele din pilde).

Ellen White despre “lupi”

“Vor exista, chiar in mijlocul nostru, oameni platiti si lupi in haine de oi care vor convinge [pe unii din] turma lui Dumnezeu sa aduca jertfe altor dumnezei… Tineri care nu sunt bine inradacinati in adevar vor fi corupti si atrasi de catre calauze oarbe; persoane nesfinte, dispretuitori ai suveranitatii Celui imbatranit de zile, care vor pieri, pun pe tron un dumnezeu fals, o fiinta ce e rod al imaginatiei lor, o fiinta care seamana cu ei – acesti agenti vor fi folositi de Satana pentru a corupe credinta celor neincercati.”. 3SM 398

“Ei poarta numele lui Hristos, dar ei slujesc pe vrajmasul cel mai mare al Domnului si nu asculta de avertizarea: “Toti cei ce cheama numele lui Hristos sa se departeze de nelegiuire”. Hristos afirma clar ca aceasta clasa de invatatori sunt ca lupii in haine de oi. Ei vorbesc despre har, predica despre har, in aparenta se roaga pentru har, dar ei nu au harul lui Hristos in inimile lor. La amvon acesti slujitori pot avea o prestatie excelenta, dar ei distrug forta cuvintelor lor atunci cand sunt in afara amvonului prin nelegiuiri care ii dovedesc a fi slujitori ai pacatului, lupi in haine de oi.” —The Signs of the Times, July 18, 1892. (PaM 55)

O ilustrare a avertizarii de mai sus se poate vedea in imaginile de mai jos. Familiile “lupilor” sunt o buna ilustrare a teologiei lor.

                         lupii in haine de oi - "Grigore dupa ureche"

                         lupii si familiile lor

                         Kandus Thorpe Vice President Hope Channel

In imaginile urmatoare este un alt “exemplu” de familie “influenta” din SUA, DeVon Franklin, casatorit cu Meagan Good. Franklin este producator de filme la Hollywood (unde a cunoscut-o pe Meagan), un “lup” invitat in campusuri adventiste pentru a predica si invata pe studenti. Comentariile sunt de prisos in privinta calitatii de invatator si a invataturii pe care o da in primul rand prin contra-exemplul familial. Dupa ce sotia lui a aparut intr-o tinuta scandaloasa (nu ca ar fi fost pentru prima oara), puteti urmari justificarea acesteia in partea de video (nu e tradus in lb romana – in esenta spune ca nu se simte vinovata pentru ca simte ca inima ei este in regula; a regretat doar faptul ca sotul ei a fost criticat pentru gestul ei):

                         DeVon Franklin - Hollywood - lupul predicator

                         DeVon Franklin - Hollywood - lupul predicator

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Capitolul Agentii lui Satana din Marturii pentru comunitate, volumul 5, merita recitit in intregime deoarece cuprinde avertizari care sunt foarte actuale. Redam mai jos doar cateva pasaje:

“Satana are pe multi in slujba sa, dar are cel mai mare succes atunci cand poate sa foloseasca pentru lucrarea sa satanica pe cei ce marturisesc ca sunt crestini. Si cu cat este mai mare influenta lor, cu cat este mai inalta pozitia lor, cu cat marturisesc ca au mai multa cunostinta despre Dumnezeu si lucrarea Lui, cu atat mai cu succes ii poate folosi. Oricine este sedus de pacat devine agentul lui.” 5M 137

“Acela care amesteca adevarul cu nelegiuirea, care declara credinta sa in el si totusi il raneste in fiecare zi printr-o viata nestatornica, se supune slujirii lui Satana si isi duce sufletul la ruina. Aceasta categorie de oameni are legaturi cu ingerii cazuti si sunt ajutati de ei in castigarea controlului asupra mintii. Cand puterea fascinanta a lui Satana a pus stapanire pe o persoana, Dumnezeu este uitat, iar omul care este plin de scopuri stricate este inaltat. Fapte imorale sunt practicate in secret de catre aceste suflete inselate, considerandu-le a fi o virtute.” 5M 141

Exista totdeauna o putere fermecatoare in erezii si in imoralitate. Mintea este asa de inselata, incat nu mai poate rationa in mod inteligent si o iluzie este aceea care-i duce departe de curatie. Vederea spirituala ajunge sa se intunece si persoane care pana acum au dus o viata morala, nepatata, ajung sa fie confuze datorita sofismelor inselatoare ale acelor agenti ai lui Satana care marturisesc a fi soli ai luminii. Aceasta inselaciune este cea care le da putere acestor agenti. Daca ar veni cu indrazneala si si-ar face in mod deschis propunerile, ei ar fi respinsi fara nici un fel de ezitare. Dar, la inceput, ei lucreaza pentru a obtine simpatie si a-si asigura o incredere in ei ca oameni sfinti ai lui Dumnezeu si gata de sacrificiu de sine. Ca soli speciali ai lui Satana, ei isi incep lucrarea iscusita de a atrage suflete departe de calea cea dreapta, incercand sa desfiinteze Legea lui Dumnezeu.” 5M 142

“Cand slujitorii se folosesc astfel de increderea pe care poporul si-o pune in ei si duc sufletele la ruina, ei se fac mult mai vinovati decat un pacatos obisnuit, pentru ca si pozitia, si chemarea lor sunt mai inalte. In ziua Domnului, cand cartea cea mare a cerului va fi deschisa, se va vedea ca ea cuprinde numele multor slujitori ai Evangheliei care au avut pretentii de curatie a inimii si a vietii si au marturisit ca li s-a incredintat Evanghelia lui Hristos, dar care s-au folosit de pozitia lor pentru a insela sufletele si a le face sa calce Legea lui Dumnezeu.” 5M 143

Acesta este de obicei “peisajul” intr-o biserica si chiar conferinta intreaga in care “lupii” sunt ingrijitori si povatuitori (nu persoana de la amvon e in discutie, sau nu doar):

                          lupii in haine de oi si roadele lor

Muzica crestina contemporana (MCC – detalii intr-un articol dedicat pericolelor muzicii crestine contemporane) este si ea adesea promovata de “lupi” pentru ca rezoneaza cu spiritul antihristic din teologia si viata lor.

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Imagini de la intalnirea europeana a tineretului adventist organizata la Novisad, sub conducerea si binecuvantarea multor “lupi”:

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Cand membrii mai tineri ai “turmei” sunt lasati in grija “lupilor”, in loc de pregatire pentru evenimentele teribile ce urmeaza sa aiba loc pe planeta noastra, are loc doar o afundare si mai adanca in apostazie:

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Niciodata oamenii nu ajung brusc sa se indeparteze de calea cea stramta. Primii pasi in directia gresita sunt de obicei mici. Biblia afirma insa ca “vulpile mici strica viile” (Cantarea cantarilor 2:15), iar cei necredinciosi in lucrurile mici vor fi necredinciosi si in cele mari (Luca 16:10). De ce aceasta? Pentru ca acelasi spirit antihristic de neascultare, impotrivire fata de ceea ce recomanda Dumnezeu, se manifesta in ambele situatii. Comparati imaginea de mai jos cu un sfat inspirat legat de imbracamintea pastorilor. “Unii pastori poartă o vestă de culoare deschisă, în timp ce pantalonii lor sunt de culoare închisă, sau o vestă de culoare închisă și pantaloni de culoare deschisă, fără nici un gust sau aranjament ordonat al îmbrăcăminții când vin înaintea poporului. Oamenii aceștia predică poporului. Pastorul le dă un exemplu de ordine, și le prezintă simplitatea bunei cuviințe și a gustului în îmbrăcămintea lor, sau le dă lecții de nepăsare și lipsă de gust, pe care ei sunt în primejdia de a le urma?

Materialul negru sau de culoare mai închisă este mai potrivit pentru un pastor la amvon și va face o impresie mai bună asupra poporului decât ar face o combinație de două sau trei culori diferite în îmbrăcămintea lui.” (2M 610)

                      combinatie culori imbracaminte

Lupi in haine de oi sunt si intre profesorii din scolile teologice. Influenta lor este foarte mare, iar tinerii care nu discern pericolul devin instrumente prin care ratacirea, neadevarul sunt predicate mai departe de la amvoane. Mai jos puteti urmari un exemplu pozitiv, al unui tanar care a tras un semnal de alarma ca la Pacific Union College (PUC, USA) exista intre profesori lupi in haine de oi: (din pacate situatia respectiva nu este singulara)

The video cannot be shown at the moment. Please try again later.

Mai este putin, foarte putina vreme, si Mirele va veni sa-Si ia Mireasa. Sa cerem de la Dumnezeu discernamant in aceste timpuri primejdioase, pentru a fi in stare sa identificam pe lupi. Lupii nu trebuie ingrasati, nici incurajati sau aprobati, ci ajutati sa devina oi. Iar cei ce se opun unei asemenea transformari trebuie tinuti cat mai departe de casele celor ce vor sa fie “oi” si sa urmeze pe Marele Pastor. Doar “capritele” se vor simti bine sa urmeze orbeste pe “lupi”, impresionate de stralucirea si dibacia acestora, fara a realiza insa ca distractia la care iau parte nu va continua la nesfarsit. In curand “discoteca” se va incheia. Maranata!